3,030 matches
-
făcea să contribui cu suma cea mai mare. Rareori dădeam goluri - precum marile vedete (cei mai mulți erau rudari) - căci aveam talent de fundaș, intram, la sacrificiu, prin alunecare (nici nu era greu: tălpile șterse ale tenișilor chinezești alunecau al naibii pe țărâna terenului) și dădeam cu adversarii de pământ de nu se vedeau - ăsta era felul meu de a mă răzbuna pe micile lor măgării și de a arăta că eram un om ca lumea, care nu se teme de durere când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fotbal cu ăsta, se pricepea aproape cu desăvârșire să-mi proptească nenorocitele alea de crampoane pe gleznă ori pe fluierul piciorului. Era un război surd căci, știind că ghetele lui erau făcute pentru un teren de iarbă, iar nu pentru țărâna și prundul (pe care aluneca al naibii, ca pe rotile) din curtea școlii, Îl agățam cu pasiune, Îl dezechilibram și dădeam cu el de pământ de-i săreau mucii. Nu zicea nimic, se aduna de pe jos, strângea din dinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să vină un om care să ne trezească temătoarele conștiințe; a trebuit să facă un gest și să rupă zăgazurile nemulțumirii și ale revoltei; a trebuit să sufere pentru ca noi să putem păși astăzi nu cu frunțile plecate către aspra țărână, ci cu ele scăldate În lumina binefăcătoare a cerului. În urmă nu cu multă vreme, acel om a spart buboiul ce cocea de Întregi decenii și v-a spus: «Nu vă fie frică! Luați-vă vitele, că ale voastre sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sosesc Înarmate cu tot soiul de tinichele vechi, dintre care cele mai apreciate de către publicul spectator avid de senzații tari sunt tigăile cu coadă lungă și capacele de crătiți ce servesc drept scuturi. Combatanții pătrund În interiorul unui pătrat trasat În țărână cu vârful unui arac de către organizatorul acestor atât de gustate spectacole. Puradeii se izbesc cu acele tinichele pe unde nimeresc, Însă cele mai apreciate lovituri sunt cele cu tigaia În moalele capului. La asemenea reușite, după zgomotul metalic produs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o dezmiardă incestuos pe buna sa soră Luna, când lumina se face neagră și apele curg la deal, când văzduhul Încremenește și toate par a Îngheța, tăcute; să scrutezi fără uimire mișcările bezmetice ale stelelor, dar și cursul lin al țărânii În gaura rotundă a unui cuib de păianjen ascuns În pământ. Pe lângă toate astea și Încă multe altele, e nevoie de cineva care să găsească semnele, care să nu se teamă de moartea În care va păși Îndată ce va ațipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vârf de cocean și Înfășurată Într-o coală albastră care de obicei era folosită la Învelitul coperților caietelor. Ectoraș se amețise după primele două sau trei Înghițituri, iar apoi se Îmbătase de-a binelea și râdea Întruna, așezat turcește În țărâna măruntă ca un mălai și plină de capace albe de scoici și cochilii răsucite de melci. Vieru se Întreba, cântărindu-le și fărâmițându-le În palme, dacă vreun Urmaș al Întemeietorului le Înșirase cumva - așa cum aflaseră de la profesorul Foiște - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înspăimântat, incendiul care Își repezea flăcările până la cer. După ce soldatul Cătănuță fusese Încătușat, cu tot brațul care Îi atârna, și zgomotele se potoliseră În curtea Îmburuienată, poetul și pictorul Marin Foiște găsise acea pânză pătată de sânge și plină de țărână. O ridicase, o scuturase, o clătise În apa verzuie a primului canal de irigații de lângă sat, apă tulburată de pompele cu care fusese potolit incendiul. Peste câțiva ani, țoala cu Însemnele căilor ferate pe ea acoperea scaunul pe care, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grele legături de chei. Pe potecă omul Înșiruise o lanternă stâlcită ca vai de mama ei, o obadă crăpată și un sac de plastic străveziu În care se zărea o alcătuire nelămurită, un amestec de cheaguri negre de sânge, de țărână și de paie. Deși mirosea a băutură, bărbatul nu era beat și Îi fusese destul de ușor să se stăpânească și să nu izbucnească În urlete și Înjurături. Îl lămurise pe Director cum că fiu-său, prefăcut În alte alea, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Înjurături. Îl lămurise pe Director cum că fiu-său, prefăcut În alte alea, Îi speriase noaptea trecută iapa care o luase la goană peste șleauri și șanțuri până rupsese o roată a căruței, iar pe el Îl azvârlise În țărână - spre Încredințare Își dezbrăcase cămașa ca să arate juliturile de pe brațe și de pe coaste. Asta, Însă, n-ar fi fost lucrul cel mai rău - Directorul pălise -, căci o roată se poate drege, iar pielea, dacă n-are vreun ciolan rupt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adânci se vădeau văluririle scoarței pământului. Foiște sta cuminte și deoparte, cu ochii ațintiți pe acea umflătură care creștea Întruna. Oamenii nu dădeau semn că s-ar fi simțit cumva stânjeniți și-și purtau pașii aproape ca de obicei prin țărâna drumurilor ce șerpuiau sub tălpile lor fără să-i dărâme. Câte unuia, atunci când drumul Îi sălta sub Încălțări o cocoașă mișcătoare ca un val de apă, Îi cădea pălăria ori căciula. O ridica frumușel, o bătea de câteva ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori să-l Îngrijoreze. Zgomotele Îi mângâiau auzul și-l Încredințau că nimic rău nu era pe cale să se Întâmple. Nu apuca, Însă, să se desfete prea mult În fericirea molcomă și senină. Privirile Îi cădeau pe vârful Înfipt În țărână al toiagului și Înțelegea Într-o clipită că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea unui balaur. Dacă Împungea țărâna Într-un anume fel, putea - din legănările Întregii clopotnițe - să Înșire melodioase dangăte de bronz În tonuri grave. Abia când Începea a se obișnui cu mânuirea toiagului spre Înrâurirea tuturor alor firii, ciuperca se spărgea ca un balon, cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndurase de la el În urmă cu ani buni, să dea peste el o mașină, să-i frângă toate oscioarele, să-i verse mațele, să-i zdrobească boașele și să i le Întindă pe drum, să i le facă una cu țărâna. Amintindu-și toate acestea, Ion Vieru Își pierdu cunoștința. Remorca plină cu stupi alunecase Într-un șanț și stătea aplecată, gata să se răstoarne. Tractorul Încerca În zadar s-o urnească, roțile sale mai Înalte decât un stat de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umeri În hățișul de buruieni. Când i se păru că nu mai aude strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea și că acolo nu plouase: țărâna era uscată. Își propti capul pe brațul drept și Încercă să-și domolească bătăile inimii și răsuflarea zbuciumată. Nu știu cât timp Își pierduse acolo. Nu se mișcă și nu luă În seamă nimic În juru-i, nici măcar atunci când pașii de uriaș ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-n dreapta din picioare, iar loviturile năprasnice smulgeau copacii ori Îi prefăceau În așchii. Uriașul se pierduse În depărtare, după ce rupsese cu pieptul niște fire electrice de Înaltă tensiune. Ectoraș, Însă, nu avea ochi și urechi pentru altceva decât pentru țărâna măruntă care se scurgea, susurând ușor, În gaura rotundă a unui cuib de păianjen. Când izbucnise revoluția În marele oraș, viitorul Repetent se destrăbăla cu nevasta unui cunoscut de-al său. În cartierul de periferie nu ajunseseră Însă zgomotele armelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmbrăcate În țoale Împrumutate de pe la vecini. De ce i se păruse focoasei țigănci că-l văzuse pe Ectoraș Înghițit pe vecie de Apa Morților nu se poate ști. Fără să dea vreun semn de tulburare, femeia căzuse deodată În genunchi, scurmase țărâna cu fruntea și jelise Îndelung și cu deznădejde. Avea să se bage slugă la o mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul sicriului. Cu mult Înainte, Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare drum pentru apă de băut nu știuse ce și cum să facă atunci când o văzuse prăvălită. Ca să nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva cu o veselie miloasă: „Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și topoarele, paznicii de la pușcăria-balamuc aveau să vadă că din coamă - amestecătură de păr, ciulini și nămol - răsăriseră fire subțiri de iarbă; cuibărită Într-o rană astupată cu țărână, În spatele urechii drepte Înflorise un fir de ceapa-ciorii; cealaltă ureche lipsea, se zăreau din ea câteva resturi putrede și zdrențuite, lipite de cap. A doua zi, armăsarul așteptă să apară căruța Încărcată cu saci de cânepă În care se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu glas nefiresc de puternic Foiște. ― N-am zis nimica... Căutau din ochi locuri unde să se așeze. Foiște părea că se distrează: ― Doi dumnezei zănatici! Știai, Repetentule, că zănatic vine din latinescul dianaticus? Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să Închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta Întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să Închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta Întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau În țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie În pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu Închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și chipul Înnobilat de apropierea morții: ― Mai ții tu minte când erai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O ridicau pe mama în slavă sus pe trepte. Dar într‐o zi de martie, în ceasul ei cumplit, Răpusă de durere, în pace‐a adormit. Of, mamă, sfântă mamă, o jale mă doboară Să‐ți fie somnul lin și țărâna ușoară Îți mulțumesc fierbinte în cuget, în simțire De dragoste de mamă, lăsată moștenire. Iași, 29 martie 1985 * DESTINUL UNEI MAME A fost odată o mamă Trăia zbuciumată dar calmă Râdea și dorea să trăiască Plângea, suferea ca să nască Muncea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai face? l‐ ai iertat ? Îi cam plăceau femeiuștile bărbaților plecați la Combinat; Petrecăreț, da, dar și «afemeiat» după muncă. și ceilalți, fratele și surorile? Vă vedeți? O, Doamne, dar cu ce? Că doar ochii i‐ ați lăsat aici în țărână. Mamă, am început să primesc telegrame; Fă ceva pentru mine Nu aș vrea să ajung în altă galaxie. Aranjează‐mi un loc lângă tine Dă ceva știi cât de armonic plângeam când mă lăsai singur. Am atâtea să‐ți spun
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
boiesc Ca să lucească precum doi ochi și‐ i pun în șold cercul perfecțiunii, Ce‐ i făcut din ceară Pe care‐atât frățânii morți și‐ l doriră. și‐am rămas cu mama‐ n față! E rândul Să‐ i mișc părul în țărână, alb, Ce se va zvârcoli Ca un mănunchi de viermușori ținuți captivi. Din volumul Poeme și proză Ediție alcătuită de Mircea Coloșenco Editura Opera Magna, Iași, 2008 Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina ‐ d. 21 august 1991, București Ca
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și argint din cel mai strașnic în sprâncene și în păr. A venit aseară mama, bună seara, sărutmâna, A simțit că nu te doare și că te‐ a și indispus, Îi citeai în ochi căderea și‐ i vedeai în trup țărâna, A venit aseară mama, s‐ o ajute cel de sus. A venit aseară mama, n‐ a mai apucat să‐ți spună, Dacă vrei s‐ o iei la tine, pentru cât va mai trăi, Că o dau afar‐ din casă, că
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas !... O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și bătrână? 283 Ciudată temniță, rămâi cu bine! Senin la cuget, pregătit demult, Aștept în pace marele tumult, și răzvrătirea morților din mine. (Din volumul Vis și căutare, Editura
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]