7,946 matches
-
De hoardele dezlănțuite Ce poartă haine militare Nu vreau guverne globaliste Ce ne conduc fără onoare Detest țările anarhiste Ce-au fost născute din teroare URAGANUL SANDY Vine uraganul - zgomot de șenile Arborii pădurii se zbat în neștire Negurile nopții țipă și recheamă Pasărea furtunii orfană de mamă Cerul nu se vede, nu se văd nici nori, Uraganul Sandy e la trecători Nicio vietate nu ar îndrăzni Să-l privească-n față, mai bine-ar muri! Urlete lugubre aleargă-n galop
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
de ploaie cad către pământ Nici mierla, nici cucul nu au crezământ Uraganul trece peste noaptea lungă Pădurea se zbate neagră și tălângă Dau năvală neguri în burgul pustiu Uraganul vine ca argintul viu Aripi din dezastre, ghiare de oțel Țipă și se zbate Sandy cel tembel. Vântu-mi trece rece pe șira spinării Rechemând din neguri supliciul durerii. Rămân împietrit, nu am chef să plec Vreau să știu ce face Sandy cel zevzec Perdele de ploaie spală orizontul, Sandy îngrozise întreg
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Vreau să știu ce face Sandy cel zevzec Perdele de ploaie spală orizontul, Sandy îngrozise întreg mapamondul. Monstrul de poveste a pierit în noapte Și lasă în urmă poteci dezolate. MAREA ZBUCIUMATĂ Năvălește marea pe cheiul de piatră Pasărea furtunii țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
val halucinant. Când la țărmuri acostează vânătorii de comori Uragane ucigașe scăpate din închisori Aleargă înnebunite pe-ntinderi de-așezământ Distrugând totul în cale pe ocean și pe pământ VALURI ȘI GÂNDURI Visurile vieții au încremenit Gânduri efemere au înnebunit Țipă în neștire pasărea albastră Refuzând exilul și viața sihastră. Trezite în noapte, în veac aberant, Amintiri bizare revin din neant Încercând grăbite să-și găsească locul În vâltoarea vremii ce-și cată sorocul Valuri de revoltă născute din gânduri Se
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
și de jale! Ce dragă îmi ești, ca lumina sub pleoape! Lumina în care ochii mei învățară, Ferice de cel ce te are aproape, Ferice de cel ce te știe de țară! NU MAI AM RĂBDARE... Nu mai am răbdare, țipă pruncu-n pântec, Nu mai am răbdare, geme cel bătrân, Nu mai au răbdare notele din cântec, Iarba de pe câmpuri ce visează fân... Nu mai am răbdare, peste tot aud, În tramvai, pe stradă, la spital, în gară, Adevărul vieții e
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca o mână tristă Se-arcuia pe sânii tăi firav, chiaun. Te-aș exorciza în cântecul zăpezii Să-ți scot ascunșii demoni, din globulă, Să țipi eliberată-ntr-un stil mai vechi Mutând spre noapte stâlpii dup-amiezii 06.01.14 Referință Bibliografică: CONFESIUNE / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stelian Platon : Toate
CONFESIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363833_a_365162]
-
recunoaște, oare, Vei fi udă și ploioasă? Plouă azi în plină vară Ca-ntr-o toamnă scorburoasă, Lumânări groase de ceară Depunându-și ceara groasă... Mă topesc clipă de clipă Și ca ploaia curg, mă scurg Când în sufletul meu țipă Disperarea în amurg. Plânge parcă peste lume Tristul lumii demiurg, Lacrimi magice, postume Se preling, pe gene-i curg. Cerul e ca o cisternă Care scaldă-n ochi ciclopul, Ca o stranie cavernă E pământul în potopul Revărsărilor de apă
PLOUĂ AZI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363874_a_365203]
-
cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare să-l asiste pe tatăl său la grătar. Gălăgie mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, însă deocamdată, acesta doar îl înțepase și avea toate șansele să-l scape înapoi, din cauză că de o parte și de alta creștea stuf care îl incomoda la scosul peștelui
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
și le duse lângă mama lor, pe care a trebuit să o ajute mai întâi sa se ridice mai sus, să-și găsească o poziție comodă. Plângea ușor când luă cele două copilițe în brațe. Trebuia să le alăpteze, că țipau de zbârnâiau toate ferestrele. Cea de a doua era mai liniștită, însă prima se dovedi de la început o rebelă, voia să guste colastra mamei neapărat. - De ce plângi, femeie? În loc să fii bucuroasă că ai două fete sănătoase și că ai scăpat
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
Cea de a doua era mai liniștită, însă prima se dovedi de la început o rebelă, voia să guste colastra mamei neapărat. - De ce plângi, femeie? În loc să fii bucuroasă că ai două fete sănătoase și că ai scăpat cu bine! Uite cum țipă de se aud peste munte. - Cum să nu plâng, domn’ doctor? Mă gândesc cândo veni bărbatu-miu de la crâșmă și va găsi încă două fete, ar fi în stare să mă și bată. - Cum așa, încă două? Mai ai și
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
acesta nu-l mai văzuse până atunci. Sunase insistent la ușă. Îi deschisese Arion, calm. Un câine ciobănesc, în holul locuinței, făcându-și datoria de bodyguard, îl mirosi întâi și-apoi îl lăsă să intre. - Suntem căutați de poliție! aproape țipă tânărul. - Ce te-a apucat?! îl potoli Arion Petrache, făcându-i semn că discuția trebuie să se întrerupă. Bărbații au intrat în sufragerie. Tinerele erau pe terasă. Se auzeau frânturi din convorbirea acestora, însă Adela nu dădea importanță. La un
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
buchetul de flori dintr-un vis și-ntre noi și lumea nespus de nătângă se-adâncea o tăcere de-abis. În clepsidra ce sta răsturnată mai erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci Simt iubirea cum doare Și tot țip. Și tot țip. Și tot țip... Leonid IACOB Referință Bibliografică: jertfă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
În clepsidra ce sta răsturnată mai erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci Simt iubirea cum doare Și tot țip. Și tot țip. Și tot țip... Leonid IACOB Referință Bibliografică: jertfă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
sta răsturnată mai erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci Simt iubirea cum doare Și tot țip. Și tot țip. Și tot țip... Leonid IACOB Referință Bibliografică: jertfă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci Simt iubirea cum doare Și tot țip. Și tot țip. Și tot țip... Leonid IACOB Referință Bibliografică: jertfă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
ucigași, viruși, particule...! O știre pozitivă durează 20 de secunde, un viol jumătate de oră. Atenție, urmează imagini șocante! Și, ce v-a făcut? Atenție, urmează imagini șocante! Și, unde v-a dus? Atenție, urmează imagini șocante! De ce nu ați țipat? Atenție, urmează imagini șocante! Ați bătut-o! Atenție, urmează imagini șocante! De câte ori ați dat cu toporul? Atenție, urmează imagini șocante! Erați sub influența alcoolului? Cât ați băut? Atenție, urmează imagini șocante!... De ce nu faceți emisiuni serioase cu specialiști și nu
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
atrăgătoare. Însă gândul acesta o traversează pentru o fracțiune de secundă doar, fiindcă atenția i se îndreaptă din nou către cel mic. - Cum te cheamă, puiule? Bineînțeles că știe cum îl cheamă; vrea să-l audă rostindu-și numele. - Alin!, țipă el bucuros că intervenția străinei l-au salvat de la o lungă repriză de reproșuri. - Eu sunt Alina!, îi întinde străina mâna, ca unui adult, iar când el își pune palma mică peste a sa, simte străbătând-o un flux neașteptat
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
doar un băiețel ... care ... nu-și ascultă mama ... - Dar pe tata îl ascultă?, încearcă apa cu cutezanță Alina. Ăăă ... noi suntem singuri ... - Tati s-a mutat!, îi corectează băiețelul bâlbâiala. S-a mutat ... în cer! - Of, Doamne!... Îmi pare rău!, țipă Alina. Strigătul ei răsună neplăcut în urechile doamnei Pascu. „Asta e viața, Liviu a fost și nu mai e! Nu e nici primul, nici ultimul care s-a dus, lăsând în urmă un copil mic. Ce rost au văicărelile?! Doamne
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
sudoare În tunel și-acuma sapă... Piatra a lovit obrazul, Pentru pași-n rătăcire... Cu nădejde tot mai caut Candela cea cu iubire. Mir izbăvitor doar Cerul Picură pe rana mea, Pe Golgota neputinței Mă târăsc în piept cu ea. Țipă vantul printre ramuri Ce-s uscate prematur, Pomul și-a jertfit coroana Se întreabă micul fur? ---------------------------- Cum să mă ridic din mine? Mi-au fost cârjele furate Clipele își cer iertare Se vor toate împăcate! ---------------------- Caut flacăra nădejdii Să mă
ZILE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364036_a_365365]
-
să strige “Au”, iar trupul ei se făcu ghem pe asfalt, aterizând ca un covrig dincolo de zebră. O clipă timpul se opri în loc și o liniște dură se așternu pe bulevard. Câteva mașini din spate încetiniră și cineva începu să țipe. Un bărbat scoase repede telefonul mobil și formă 112. Circulația fu întreruptă și toată lumea aștepta ambulanța. Sofica zăcea într-o baltă de sânge cu o gheată scoasă din picior, într-o poziție de-a dreptul ciudată. Avea ochii deschiși și
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
risipise încă, descoperi o plăcintă învârtită, turnată în foaie subțire, cu multă brânză de vaci. Mirosul îmbietor i-a smuls o exclamație destul de puternică încât să fie auzită de afară... - Fugi pisică hoață de acolo! Ai să rămâi fără mustăți! țipă mama ei, glumind, făcându-se că o ceartă... Nimic nu-ți scapă ție, fată... Emanuela chicoti veselă și, pe drept cuvânt, fericită. Începu să taie plăcinta aburindă, cât se poate de pofticioasă și îndemânatică, în mici romburi, pe care le
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
-l înșeală, că face economie la sânge, că mămica și tăticu le trimit mereu de-ale gurii, că... -Ba, mă-nșeli, mă-nșeli...cu ăla...pe bani!.. -Stai să-ți arăt caietul unde țin evidența cheltuielilor! -Nu mă crede tâmpit, țipa Gigi, ții evidența înșelăciunilor! Lacrimile Silvicăi curgeau șiroaie: -Acum înțeleg că nu mă mai iubești. -Ba, te iubesc! a răcnit Gigi. Cum vrei să-ți dovedesc? Uite...mai toarnă un pahar de chihlimbar! Silvica i-a turnat imediat un pahar
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
când interesele naționale sunt atinse. Ce mai vibrează domnulGigi!..Cum mai protestează și cum strigă-n fața micului ecran:huoo! hai sictir, bă! sau: așa, așa, gâtuiți-i, că sunt niște hoți! Și cum Gigi vede-n sticlă numai hoți, țipă, se agită, se înfurie, vrea să-i ajute pe mascați, să dea cu pumnul în moacele obraznice ale ticăloșilor, dar...n-o face. (Vreți să spargă ecranul?). Vă închipuiți ce s-ar întâmpla dacă domnulGigi ar dormi neîntors și ar
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
Cocalarul literar se sinucide de atâtea ori până când impresionează pe câte unul care îi acordă cu gentilețe sprijin editorial. El se simte bine numai între cocalarii care-l laudă și-l consideră neasemuit acordându-i-se și premii. Cocalarul literar țipă, face spume la gură și se dă bolnav de lungă durată de se tot întreabă lumea de ce nu mai moare de atâta suferință. Numai că suferința lui încetează brusc dacă este vorba să primească un premiu până și de la un
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
Cocalarul literar se sinucide de atâtea ori până când impresionează pe câte unul care îi acordă cu gentilețe sprijin editorial. El se simte bine numai între cocalarii care-l laudă și-l consideră neasemuit acordându-i-se și premii. Cocalarul literar țipă, face spume la gură și se dă bolnav de lungă durată de se tot întreabă lumea de ce nu mai moare de atâta suferință. Numai că suferința lui încetează brusc dacă este vorba să primească un premiu până și de la un
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]