198,372 matches
-
și ei precis ca acceleratul în gară). Chestia era că nu puteai să-i pescuiești. Erau iuți și nepăsători, lor păsându-le doar de viteză și de cine știe ce scop. Cu guvizii era altceva, complet altceva; și chefalii ăștia, dacă veniseră așa de grăbiți, veniseră așa, mai mult în vizită; cum, adică, să-i pescuiești? ... Tocmai prinsese una din vietățile acelea băloase despre care se poate spune că sunt orice, numai pești nu. Luase în mână guvidele, laș, moale, fără onoare, îi
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
acceleratul în gară). Chestia era că nu puteai să-i pescuiești. Erau iuți și nepăsători, lor păsându-le doar de viteză și de cine știe ce scop. Cu guvizii era altceva, complet altceva; și chefalii ăștia, dacă veniseră așa de grăbiți, veniseră așa, mai mult în vizită; cum, adică, să-i pescuiești? ... Tocmai prinsese una din vietățile acelea băloase despre care se poate spune că sunt orice, numai pești nu. Luase în mână guvidele, laș, moale, fără onoare, îi scosese strâmbându-se cârligul
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
curaj nebun-nebun. Mărșăluiesc, mărșăluiesc cu săptămânile, cu lunile, ca niște proiectile trase și care, când e să cază, fiindcă orice cade la un moment dat, sunt trase de alți trăgători care vin din urmă și le mai trag o dată și așa mai departe; toată marea-i a lor, ce marea... mările, oceanele, Atlantic, Pacific, oceane pe pământ avem, slavă Domnului, cum zice și fi-miu. Asta spunea și el, băiatul meu, care e mus pe Dobrogea, cred că, după calculele mele
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
un glob terestru mare cât un dovleac, cu măsurători cu tot. I-am pus înăuntru și un bec de 40, noaptea-l aprindem și mă uit cu nevasta la el... într-o zi, mai de mult, se-ntoarce Gigel, că așa îl cheamă, cu Dobrogea lui, și zice... permiteți? nu vă plictisesc?... spuneți sincer... Venea taman din India, țigani ca la noi, cică... Și-mi spune... șefule, că așa mă ia el pe mine câteodată, nu că aș fi tacsu..., ci
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
la el... într-o zi, mai de mult, se-ntoarce Gigel, că așa îl cheamă, cu Dobrogea lui, și zice... permiteți? nu vă plictisesc?... spuneți sincer... Venea taman din India, țigani ca la noi, cică... Și-mi spune... șefule, că așa mă ia el pe mine câteodată, nu că aș fi tacsu..., ci ca navigator principal... așa că zice, planeta, el nu zice niciodată pământ, zice planeta nu e cum crezi tu, hărțile se laudă când te uiți pă ele, și că
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
apă și iar apă, de mici nici nu mai crezi că lumea ar fi și altceva, te și miri dacă ne oprim, și călcăm pă ele, știi cum sunt ele,... tăticule,... - că am un fecior bun și mă ia și așa, cu respect - cum credeți că i se părea lui, când vedea iar pământ, și tăcu, așteptând. Tăcui și eu făcându-mă că mă gândesc. Cum?, am întrebat serios. - Ca atunci - a zis - când își zbârcește calu-pielea, ca să alunge musca...
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
fanatic, și fermecător, și tandru, și rebel, și ironic, și pătimaș, și dăruit, și curat, și ludic, și vertical ca un copil. Ne tăvăleam pe jos de rîs. Deși îl știa cel mai bine, și îi cunoștea reperoriul, ca să zic așa, cel mai formidabil spectator era Chiriac. Rîdea în hohote și rămînea mereu în urmă cu lucrul la mape, atrăgîndu-și întruna observații. Virgil Flonda a fost ca o Șeherezadă în noaptea aceea. Poveștile lui ne-au ținut treji. O noapte cît
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
a materialității unei ființei umane precare în ceea ce până mai ieri era universul artificial, aseptic, colorat în roz, al literaturii. Nu este tipică, în măsura în care atitudinea poetei față de realitatea grotescă și adesea brutală care o înconjoară este cu totul alta. Dacă, așa ca Elena Vlădăreanu, poetele generației 2000 își expun avatarurile condiției de femeie cu o nedisimulată jubilație machistă, Livia Roșca spune, ce are de spus, cu un soi de resemnare cvasi-depresivă. Exhibiționismul fiziologic și moral, afișat patetic la multe dintre poetele
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
abia de patru ani în Occident, am plecat din România în 1987. A fost prima mare experiență ne-germană. Pe de altă parte, relația mea cu Italia a fost cu totul diferită de cea a colegilor mei vest-germani care reproduceau așa-numitele fantezii aflate în circulație din timpul lui Goethe. Recunoșteam în Italia cîte ceva din acel sud al Europei și anume - nonșalanța și o dezordine pe care mi-a fost dat să le trăiesc în Banatul românesc. Italia a avut
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
în țările clasice de imigrație. în America mi-am dat seama că o țară de imigrație este cu totul diferită de oricare dintre țările europene și de aceea mi se pare cu totul absurdă pretenția de a crea în Europa așa numite țări de imigrație... sau faptul că în clasa politică se emit îndemnuri de felul "trebuie să învățăm de la Canada sau de la Australia"! Așa ceva nu merge și poate nu aș fi fost convins de aceasta dacă nu aș fi călătorit
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
de a pleca. Mi-am dorit să călătoresc la Budapesta (rîde) sau la Viena. Am ajuns și acolo curînd după ce am plecat din România. Budapesta și Viena joacă un rol important în scrierile mele și este foarte logic să fie așa, fiindcă ele erau centrele culturale ale Imperiului Habsburgic de care Banatul era legat. Un loc care era un fel de topos al fanteziei, un topos literar înainte de toate, și unde după aceea am călătorit de mai multe ori este orașul
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
fel de topos al fanteziei, un topos literar înainte de toate, și unde după aceea am călătorit de mai multe ori este orașul Trieste. Am citit foarte mult despre Trieste, în anii ^90... Prin cărțile lui Claudio Magris am ajuns la așa-numita literatură triestină - există o carte pe care el a realizat-o cu mai mulți autori despre acele zone literare ale orașului... Am mai călătorit la Trieste pe urmele lui Italo Svevo, și ale celorlalți care au trăit acolo și
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
cu studenții, rostind răspicat ceea ce credeți cu privire la manulele școlare și la prezența în paginile lor a literaturii. - în primul rînd vreau să spun că manualele acestea alternative erau necesare față de manualele anterioare, în care se povestea conținutul unui text și așa mai departe. Însă aceste manuale nu pot face abstracție de o serie de criterii indispensabile în discutarea literaturii:criteriul istoric, cel valoric. În manualele de clasa a IX-a, căci despre ele era vorba, aceste criterii aproape că absentau și
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
-o niciodată. Au apărut niște năzdrăvănii prin manulele de istorie. Acestea se cer neîndoios eliminate. Nu se poate. Sînt nume a căror prezență e de discutat. Să mai treacă timp, să vedem dacă rămîn în conștiința noastră. Nu poți strecura, așa, la colț de masă, pe prietenul din copilărie în paginile unui manual. - În școala franceză, pe care o cunoașteți destul de bine, există mai multă rigoare și măsură? - Chiar exagerat de multă. Ei ajung foarte greu în conteporaneitate. Merg pe scriitorii
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
literaturii, dar nu ne-a obligat nimeni la aceasta, și atunci, avînd vechea mentalitate, se studiază o literatură străină în acest răstimp, cu jumătate de pagină despre un autor important, jumătate de pagină sau de oră despre altul. Nu, nici așa nu se poate. Selectezi cîțiva autori, din ceilalți dai la bibliografie, te ocupi de un curent. - Și excesele acestea cum vor putea fi temperate? - Eu cred că se poate realiza în cadrul fiecărei catedre. La Universitatea din Iași, la Catedra de
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
este rentabilă la modul imediat. Se poate face bugetul editurii cu cărți vandabile rapid și acoperi cheltuielile pentru edițiile critice. În toată lumea se subvenționează asfel de proiecte. - Ce se întîmplă cu ediția critică Negruzzi? - Deocamdată m-am încurcat, ca să spun așa, cu un scriitor francez, abdicînd de la vechile mele păreri că nu poți să spui tu român despre un străin ceea ce spun ai lui și am două proiecte în această direcție. Unul privește domeniul în care mă pricep mai bine, și
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
formulă, i-aș spune, matematică prin voluptatea cu care particularizează dialectic orice abordare interpretativă ori prin voința statornică de a generaliza metodic o anume schemă de program, dispusă hamiltonian, pe un registru foarte amplu de gusturi și orizonturi de așteptare. Așa se face că ,Emphasis"-ul este astăzi adeptul spectacolului total: muzică, teatru, coregrafie, plastică. Se cântă, se dansează, se declamă, se joacă ori se exersează pe orga de lumini. Totul în regia și scenografia fluidă și mereu surprinzătoare concepute de
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
a BCS-ului, fie în calitate de cronicar al României literare sau comentator devotat al celebrelor ,Concerte dezbatere" de la Sala Radio, intervențiile sale au avut în primul rând semnificația unor începuturi de acțiune, a unui ,Holzwege" construit în- tr-o pădure deasă, virgină. Așa se face că prin mâna lui au trecut partituri ale avangardei postbelice care astfel au putut intra în zona utilității publice; că muzica nouă românească s-a văzut adnotată în paginile unor prestigioase reviste de cultură; sau că opusuri de
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
Acum el e stafia mea care bântuie pe lumea cealaltă. Iar eu sunt stafia lui care bântuie pe-aici, pe la noi. Nu am dreptul să-l întâlnesc decât la vorbitorul poemului. De-asta scriu. Atât merit." (p. 32) În aceste așa-zise fragmente de jurnal există deopotrivă nu puține pagini încărcate de notații filozofarde desuete (pasajele despre iad, despre dragostea adevărată, amante ori statutul piticilor în societate), dar și nenumărate bucăți splendide în care situații pitorești și bizare sunt izolate perfect
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
picior prin așternut/ țipam timid să nu mă trezesc"). Volumul de debut al lui Augustin Cupșa are de toate, și reușite și eșecuri, șezând sub semnul unei disperări cronice. Dar, spre deosebire de mulți colegi de-ai lui de generație care scriu așa doar fiindcă e trendy, la el sentimentul acut al deznădejdii este sincer și convingător. în prezent compus/recompus sunt destule poeme foarte bune, și multă umplutură. Dar cum orice album de muzică conține doar câteva hituri și restul melodiilor doar
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
al lui Gheorghe Crăciun funcționează fără reproș, observațiile sale au precizia acordului fin. Neliniștea vârstei de trecere este admirabil surprinsă în numai două rânduri: "Îmbătrânirea. Oriunde întâlnești din întâmplare o oglindă simți nevoia să (te) privești în ea. Nu ești așa de respingător pe cât credeai. Încă ești suportabil." Care este rostul unui asemenea jurnal de idei? Admiratorilor prozei lui Gheorghe Crăciun o asemenea operă le permite familiarizarea cu universul interior al scriitorului favorit, revelarea modului în care obsesiile, temerile și raționamentele
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
că de fapt ei cred în prînduire și că sînt nemulțumiți de tratamentul insuficient de respectuos care li se aplică. Lucrurile astea, chiar dacă par să provină din mai multe surse, ca documente, sînt produse de o singură editură, ca să zic așa, Securitatea. Cu atît mai mult cu cît unii dintre cei care par azi un soi de agenți de influență ai Securității aveau și dosare de urmărire informativă. Am citit de curînd în "Adevărul literar și artistic" stenograma unei discuții între
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
târguielilor și afacerilor reciproc avantajoase, dl Gavrilescu aruncă afirmații fără acoperire. La pagina 134 a cărții, pretinde că în revista pe care o conduc se "recenzează cu predilecție cărți de la Editura Humanitas" (p. 134). Am serioase dubii că lucrurile stau așa. Dar, de dragul demonstrației, să admitem că, într-adevăr, în "Orizont" sunt recenzate cu predilecție cărțile editurii menționate. În consecința tezei cu "precupețismul", ar trebui ca serviciile aduse Editurii Humanitas să dea roade, iar "recenzenții" de la "Orizont" să devină, la rândul
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
al acuității privirii și al pregnanței expresiei legate nemijlocit de perspectiva graficianului și, în al doilea rînd, în lumea voluptuoasă și densă a culorii pe care vocația pictorului o subînțelege în mod natural. Acest dualism constitutiv, dacă îi putem spune așa, se regăsește deopotrivă în gîndirea plastică a lui Gili Mocanu și la nivelul construcției propriu-zise a imaginii. Pe de o parte, pictura lui are tonalități grave, materialitatea ei este densă și marcată de o anumită stare de melancolie, iar, pe
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
pentru cei vinovați de starea lor; torturați fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce-i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor; stinși de puteri sub rana dușmană și dați morții, ei se rugau pentru pacea și viața tuturora. Așa s-au stins pentru lumea aceasta și așa șiau încheiat ei lupta și biruința: rugători înaintea lui Dumnezeu pentru toți, devenind pilde luminoase de statornicie în credință, modele de virtute, icoane ale bărbăției și abnegației și călăuze sigure și statornice
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]