6,958 matches
-
și cu multă pasiune: mugurii unei noi iubiri. Chiar dacă afară era o după-amiază însorită și plăcută ca temperatură, în apartamentul meu a fost o atmosferă glaciară, căci în aer plutea spaima că, odată cu plecarea Mirunei, o pată neagră se va așterne din nou peste existența mea. Acestea erau fantasmagoriile unui om, care nu a avut prea multe cadouri de la viață. Acum întâlnisem căldura unei femei care intrase în cele mai temătoare străfunduri ale sufletului meu și care, cu tandrețe și migală
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
dă să însereze și mirajul culorilor de sub un soare mereu mai roșu (culoare derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
împlini mai mult, știind mai bine pe ce pământuri calci și cu ce oameni și fapte dispărute se-ntâlnesc pașii gândului tău. Trăiești acum și trăiești atunci. Lăsăm de-o parte viteza mașinii și circulația de pe șosele și, în sfârșit, așternem vieții un ritm de tihnă și vacanță. Camera unde stăm are ferestre mari și ele cuprind întreaga Piață a Sfatului. E centrul medieval și modern al Brașovului: piață largă, frumoasă, ocrotită de jur împrejur de case bogate-n amintiri, iar
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
ni se mai numără clipele nici pașii nici stropii de apă puși în cumpăna timpului amestec de azi și de ieri așezat pe nimic stalactite de gânduri până-n izvoare ni se înșiră drum lung în memoria timpului înflorit cu așteptări așternute pe zid ninge cu privirea ochilor tăi drum adus peste drum ca o săgeată în vis s-ar fi zis că nu e nimic nimicul acesta cu vorbe încins totul se rezumă la rezultatul cules și dat în floare când
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
se înclină m-am trecut Scoate-mă din acest destin negândit Doamne dă-mi credința Ta ce m-a născut PSALMUL 109 Învață ce-a zis Domnul Domnului meu „Șezi de-a dreapta mea până ce nevăzut Voi pune pe urmașii Tăi așternut Picioarelor Tale “ca un curcubeu Toiagul puterii Ți-l va trimite Domnul din Sion zicând :”stăpânește În mijlocul vrăjmașilor tăi “crește În ziua nașterii Tale ivite Poporu-i al Tău în ziua puterii Să crească strălucirea sfinților Tăi Din pântece te-am
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
de durere. Zăcea, trecându-și prin minte vorbele uneia dintre cele care au pășit săltând pe lângă trupul lui rostogolit și lipsit de vlagă: un bețiv nenorocit. Ochii îi lăcrimau dar figura lui surâdea trist așteptând, în seara întunecoasă, care se așternuse atât de repede peste oraș un semn de ajutor. Într-un târziu, cu ultimele sale puteri, a vrut să se ridice apucând să-și rezeme capul de zidul rece al clădirii aceleia dezafectate. Privea încețoșat și simțea cum ochii i
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
dorința de a se lupta cu somnul. Zâmbetul lui îngrozise medicii, care l-au preluat pentru diagnosticare. Criminaliștii îl priveau triști la vestea că inima îi cedase din cauza gerului năprasnic din noaptea trecută, dar și a zăpezii reci care se așternuse peste trupul lui, acoperit doar de paltonu-i negru și lung ce îl ferise de fulgii mari, care acum nu mai conteneau. Toți se întrebau cine poate fi enigmaticul om, căzut în stradă și unde nimănui, dintre cei care au trecut
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
peste patruzeci de ani. Înconjurat de patru femei și un bătrânel nostim, pus pe glume, răsfoiam o revistă. Însă, când povestea de viață a aceleia, care stătea în dreptul ferestrei în direcția opusă mersului trenului, începuse să atragă atenția, liniștea se așternu peste întreg compartimentul. Își depăna cazul cu voce tare întoarsă spre cea care o asculta și care se părea a-i fi o cunoștință veche, întâlnită după un lung șir de ani de absenteism. Îl relatez ca pe un episod
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Coboară noaptea în păr cu giuvaiere, În sufletul de dragoste arzând, Amantă-i așteptată, gusta-voi eu curând Din buzele și sânii ei de miere. Aștern salcâmii peste pervazuri floarea, Ea-mi intra pe fereastră, în plete cu parfum, Își leapădă mantaua, sosită-i de la drum, Oh, cât de lungă îmi pare așteptarea. Surâde trist, cuprinsă-i de dorință Și ochii-i umezi te-mbie la
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
timpul pentru a crește profitul. Îngrășăm idolul care ne fură încet, încet, inima. Și dacă nu căpătăm ceva când se face împărțeala suntem în stare de orice. De aceea eu nu doresc nimic. Ceea ce am e deșertul. Pe el mă aștern, iar cerul înstelat îmi este învelitoare și îmi e de ajuns ceea ce am fiindcă e de la cel Preaînalt. Când se ivesc zorile știu că El e Lumina. Când vine noaptea, întunericul mă face să cuget la Lumina Lui care se
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
-l mai întrebe ceva totuși. Să-i ceară ceva de fapt. De aceea spuse cu ironie: -Poate că ești totuși Mesia! Mai știi? Asistența izbucni în râs, însă Irod ridică din nou o mână făcându-i să tacă. Liniștea se așternu într-o clipă în încăpere. -Fă o minune! spuse Irod. Hai! Fă o minune!... Dacă faci o minune îl rog pe Pilat să-ți dea drumul iar lui Caiafa îi plătesc suma pe care o vrea. Pe legea mea că
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
de drept al neamului Movileștilor iar eu sunt mama ta și în repetate rânduri, Doamna Țării Moldovei. Vă cer să mă ascultați pentru binele vostru. Tu, Bogdane, deocamdată vei face așa cum îți cer eu și fratele tău mai mare... Se așternu liniște. De car se apropie călare bulucbașa de ieniceri, descifrând crâmpeie din vorbele prizonierilor. Privind-o insistent, pe sub turbanul ce îi acoperea sprâncenele stufoase ale ochilor mici, de mongoloid, îi observa respirația precum și privirea dură, plină de răzbunare. Cine cuteza
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
grup de ieniceri duceau încadrați treizeci de oameni, prizonieri în uniformă valahă și polonă. Ochii familiei domnești întâlniră privirile celor aleși a li se tăia capul, fiindcă au îndrăznit să ridice sabia împotriva armatei marelui padișah, împăratul împăraților lumii. Liniștea, așternută grea peste aceste locuri, împrăștie în sufletele celor prezenți teamă și totodată ură. Copiii de suflet strânși din casele arse și prădate ale țăranilor, urmăreau supliciul, adunați unul într-altul, înghesuiți în carele neîncăpătoare. Schender Pașa ridică mâna ca semn
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pe poarta cea mare, nu pe uși lăturalnice.” Deseori, când am mers la dânsul în vizită l-am găsit într-o cameră plină de reviste, caiete și foi cu notițe, unde scrie, unde-și adună gândurile și amintirile și le așterne pe hârtie. În liniște, la biroul simplu dar încărcat de povești adevărate, Dumitru Sinu își amintește, scrie frânturi de viață, pe care mi le destăinuiește fără pic de zgârcenie. Viața sa a cunoscut din plin aventura, în sensul bun al
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
deci dragoste mai este sub cenușă!” E „Tinerețe fără bătrânețe”: dacă te-ntorci, totul se destramă, dacă mergi înainte... e „viață fără de moarte”. Poezie ca un bocet ritual de petrecere a iubirii spre veșnicie. „Și..., dincolo de regrete și patimi, / se-aștern tăcute marile ninsori / în care mă voi arde după datini / însingurând în strai de sărbători”. Referință Bibliografică: Liniile paralele se întâlnesc în infinit (Iulian Patca, Să vii și mâine, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2011) / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
al cireșilor plesnea într-o eflorescență albă și roză îmbătătoare, dar și câțiva ani mai târziu după ce m-am recules îndeajuns cu darurile divine ale unui popor iscusit, poate o gheișă-vestală își întindea faldurile chimonoului ei înflorit peste pleoapele mele, așternuse umbra ei cu voaluri sporindu-mă în mirare și puritate... Loc și timp de reflecție de o clipă, cât veșnicia de trebuincioasă și izbăvitoare pare a fi cadrul unor imortalizări alese de niște nuntași japonezi tineri, vreo două perechi de
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Se frâng în mine doruri nesfârșite, Mi-e lacrima izvorul din fântână În ochiuri de lumină, răvășite Văd cumpăna cu ciutura-i bătrână Cum dintre pietre dăruiește viață Și limpezimi așterne peste gânduri... Desculță-n zori aprinși, de dimineață Pășesc îngândurată printre grinduri. Lumini adun cu brațele-mi liane Și împletesc din flori de portocal Cununi de vis, speranțe diafane, Tăceri ascunse-n creasta unui val. Pe țărmul depărtării număr clipe
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
ce-aruncam cu caiși la-nceputuri ... iată-mă, rug, încopciat între streșini buzele-n tremur însetate-s de-o stea neastâmpăr e pânda-n frunzare și cetini armonii ce se-aprind în fulgii de nea sudălmile maicii în rouri se-aștern litanii uitate-n răspântii, etern mai merg și mai caut căușu-mi de prunc mă învârt în ce sens ? pe unde-o apuc ? vina m-ascunde în zarzări - icoană aleasă cineva se scutură-n lut...ascute o coasă... Referință Bibliografică: Ars
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
uneori să vadă În sat câte-o bătrână rudă. Umbrele bunicilor privesc peste gard Cum trec nepoții în iureș pe cale, În zborul lor clipele ard Etapele în graba de a ajunge la vale. Timpul ascultă cum scârțâie roata Urechea lui așterne tăcerea sub nea, Sănile trag după ele gloata De constelații până apune ultima stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
trag după ele gloata De constelații până apune ultima stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia Iar rimele sunt însămânțate de soare. Al.Florin
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
erau verbele preferate cu care conjuga clipă de clipă totul din jur, adăgând faptei spor de cumpăt și temei. S-au observat toate astea în momentul în care colegul nostru Nicu Ionescu, chitic, timid, mirat de minunățiile ce ni se aștern în minte și de regulă la locul lui, a dat un răspuns perplex, la întrebarea catedrei „Ce mănâncă tigrul?”. Sărind ca ars, cu două degete deasupra capetelor tuturor, cerșește și obligă doar pentru el un răspuns nimicitor și imperturbabil, păstrându
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SFÂNTA MARIE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Peste suflete se-așterne ruginiul toamnei, greu; Ninge funigei albaștri de la bunul Dumnezeu, Albe stele se adună într-o tainică tăcere Plânge iar, Sfânta Marie, răscolită de durere. Lacrimile se adună în cascade-nvolburate Noi culegem bob de rouă-n diminețile curate. Le-a
SFÂNTA MARIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367162_a_368491]
-
timpul pribegit,/ Al anilor ce-și căutau cărarea/ Și-am fost doar pentr-o clipă fericit,/ În rest prietenă mi-a fost uitarea”. („Uitarea”) De altfel, poezia lui Ilie Marinescu nu merită a fi dată uitării. Dacă „peste toate se așterne,/ Tăcerea albă care cerne” („Anotimpuri”), în poemele sale „se naște înc-o primăvară” („Anotimpuri”) și trăiește speranța. De aceea, nu ne rămâne decât să îi citim „Meditațiile poetice” și să îi urmăm îndemnul: „Curcubeul priviți, are aceeași cunună,/ De ne naștem
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
numai anotimpuri amare că în vis. În suflet o minune adesea ni se zbate, Suava, izvorîta direct din Paradis Sîni, coapse dulci și alte dulcețuri mai eterne Decît stelele nopții, care se prăbușesc Ca valul de zăpadă ce veșnic se așterne Pe trupurile noastre din zborul lui ceresc. AM VRUT SĂ TE VĂD Am vrut să te văd, dar erai În grădina cu flori aromate Nimfa a pădurii ruptă din rai Cu coapsele dulci și bronzate Și coapsele tale s-au
SAH MAT EROTICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367172_a_368501]
-
pe care le plăsmuiește sunt o exprimare a întregii sale vieți. Nu l-a “ajutat” nimeni, niciodată să făurească stihuri, ci s-a trezit pur și simplu făcând acest lucru de îndată ce a deprins literele. Avea doar opt ani când a așternut primele rime pe hârtie, fără să știe că se apucase de ceva special, de o activitate complexă. Poeziile lui se remarcă printr-un stil literar inconfundabil, în care calitatea se împletește cu mesajul izvorât dintr-un autentic fundament ideatic creștin
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]