2,725 matches
-
de sânge a națiunii. "Națiunea, așadar, e granița cea din urmă a frăției efective (și trupește, și sufletește)" (p. 43). Umanitatea în sine este o noțiunea găunoasă, ea nu are sens decât ca sumă a națiunilor. "Omenirea [...] e o simplă abstracție, iar fraternité, ca atribut al omenirii, e o abstracție a abstracției - adevărată chimaera vacuo bombinans", o himeră care zornăie în gol (p. 43). Sentențios și bombastic, Mehedinți proclamă necesitatea de a pune capăt acestor false idealuri: "Destul cu glumele metafizice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din urmă a frăției efective (și trupește, și sufletește)" (p. 43). Umanitatea în sine este o noțiunea găunoasă, ea nu are sens decât ca sumă a națiunilor. "Omenirea [...] e o simplă abstracție, iar fraternité, ca atribut al omenirii, e o abstracție a abstracției - adevărată chimaera vacuo bombinans", o himeră care zornăie în gol (p. 43). Sentențios și bombastic, Mehedinți proclamă necesitatea de a pune capăt acestor false idealuri: "Destul cu glumele metafizice...! A venit vremea să ne întoarcem spre realitate. În locul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a frăției efective (și trupește, și sufletește)" (p. 43). Umanitatea în sine este o noțiunea găunoasă, ea nu are sens decât ca sumă a națiunilor. "Omenirea [...] e o simplă abstracție, iar fraternité, ca atribut al omenirii, e o abstracție a abstracției - adevărată chimaera vacuo bombinans", o himeră care zornăie în gol (p. 43). Sentențios și bombastic, Mehedinți proclamă necesitatea de a pune capăt acestor false idealuri: "Destul cu glumele metafizice...! A venit vremea să ne întoarcem spre realitate. În locul falsei treimi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
diferite comparații explicite, minuțioase, riguroase. Al treilea defect este formalismul: o atenție excesivă acordată variabilelor formale, instituțiilor, normelor și procedurilor și, în același timp, o neglijare a funcționării reale a sistemelor politice, a interacțiunilor între structuri, pro-cese și transformări. Făcînd abstracție de cîteva excepții, știința poli-tică din anii '50 era, așadar, fundamental eurocentrică, descriptivă și formalistă. Dacă Easton se îndrepta în direcția comportamentismului pentru a orienta știința politică pe drumul teoretizării și al științificității, Almond și Powell [1966] își propun să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
său înțeles, de schimbări semnificative în sistemele social-economice și în natura comunității politice. Nimeni nu s-ar putea îndoi, dată fiind vechimea fenomenului, că despre participare politică ar trebui să se vorbească și în cazul ora-șelor-stat grecești. În realitate, făcînd abstracție de numărul destul de limitat al celor care puteau lua parte efectiv la procesul decizional, în urma unei riguroase selecții, caracteristicile de bază ale participării politice, adică esența sa, menită să influențeze atît alegerea deci-denților, cît și deciziile în sine, erau totuși
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
verosimil al datelor înseși pînă la abila tratare matematică, participarea electorală se pretează la diverse analize profunde, la diferite niveluri ale sistemului politic, nu numai de tipul comparației între sisteme. Nici o analiză a participării politice nu poate, așadar, să facă abstracție de analiza comportamentului electoral și de participarea electorală [Rose 1974; 1980]. Dreptul la vot Votul este un act relativ simplu. Aceasta afirmație nu trebuie totuși să ne facă să uitam că extinderea sufragiului s-a înfăptuit, de obicei, în urma bătăliei
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
organizate cu obiective ce urmăresc un oarecare control asupra opoziției și cu o presupusă legitimitate națională și internațională, dar cu rezultate manipulate în final, ca un clasic omagiu pe care viciul (regimurile nedemocratice) îl aduce virtuții (libera competiție democratică). Făcînd abstracție de sistemele electorale la care se apelează, alegerile care nu sînt libere, fără a fi lipsite de interes politic și politologic, aparțin unui alt cîmp analitic: cel al instrumentelor disponibile și întrebuințate de regimurile nedemocratice pentru a afirma, exercita și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
constituie și el o problemă relevantă pentru regimurile democratice. Dacă alegerile reprezintă cel mai important instrument pentru desemnarea reprezentanților și guvernanților, pre-cum și pentru comunicarea cererilor și preferințelor alegătorilor, atunci autoexcluderea unui număr important de cetățeni din circuitul electoral, făcînd abstracție de motivațiile lor (tot mai diferențiate dar care în final conduc la un "partid al absenților") vor duce la alegerea de reprezentanți și guvernanți mai puțin reprezentativi și mai puțin receptivi, precum și la marginalizarea anumitor cerințe și anumitor preferințe sau
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
final conduc la un "partid al absenților") vor duce la alegerea de reprezentanți și guvernanți mai puțin reprezentativi și mai puțin receptivi, precum și la marginalizarea anumitor cerințe și anumitor preferințe sau la o tendință permanentă de subapreciere a lor, făcîndu-se abstracție de voința unui număr mare de cetățeni. Odată prezentate cele trei probleme presante ale competiției electorale în democrațiile contemporane (pe scurt finanțarea, televiziunea, absenteismul), pare oportun să abordăm argumentul specific al sistemelor electorale, luînd în considerare capacitatea lor de stimulare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
unor potențiali candidați, astfel încît cel care deține funcția, incumbent-ul, nu-și va găsi adversari. Ba mai mult, în Marea Britanie, din politețe politică, nici un candidat nu este contrapus, de obicei, primului ministru în funcție sau liderului opoziției. În general, făcînd abstracție de aceste excepții, numărul candidaților care se prezintă în circumscripțiile uninominale depinde în mod fundamental de numărul partidelor ce fac parte din sistemul politic și de organizarea sistemului de partide. Chiar dacă nu e atît de ușor să generalizăm, este totuși
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
parlamentari ce urmează a fi aleși, acționează și el asupra rezultatului. Păstrînd constante celelalte două elemente, în mod intuitiv, se constată că dacă numărul parlamentarilor este mai mic, și proporționalitatea va fi mai mică, și invers. Aceasta explică de ce, făcînd abstracție de orice altă considerație, este mereu dificilă reducerea numărului de parlamentari ce urmează a fi aleși: rezultatul ar putea fi excluderea din parlamentul restrîns a unuia sau mai multor partide mici. Pentru că este destul de importantă existența unui raport echilibrat între
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
septembrie 1997. Sursă: Unele date sînt extrase din Quaderni dell'Osservatorio Elettorale, Firenze; altele din Political Data Yearbook publicată de European Journal of Political Research; altele din Fabbrini [1994, 112]. Sau federale În general, statele federale sînt cele care, făcînd abstracție de statutul lor prezidențial (cum ar fi Statele Unite, Argentina și Brazilia) sau parlamentar (ca Australia, Canada, Germania), au două camere. Existența celei de-a doua camere se justifică în mod convingător prin necesitatea și dorința de a reprezenta într-o
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a Statelor Unite (excepție care se explică prin impactul conjugat al fragilității organizatorice a partidelor americane și puterea sistemului instituțional prezidențial), au fost și sînt guverne de partid. Democrațiiile de dată recentă din Europa meridională (Grecia, Portugalia, Spania) au reconstruit (făcînd abstracție de forma lor instituțională: respectiv republică parlamentară, republică semipre-zidențială, monarhie parlamentară) guvernări de partid. Pînă și democrațiile Europei Centrale și de Est se structurează ca guvernări de partid, lăsînd la o parte cunoscuta varietate a respectivelor sisteme constituționale care reflectă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și nimic, susținută de conștiința însăși, cu toate că datul este, cumva, nimic, iar acesta din urmă trebuie să fie dat, cumva. Nimicul nu trebuie confundat, raportat la primele reconstrucții fenomenologice, nici cu "idealitatea specifică" despre care vorbește Husserl ("semnificația în sine", "abstracția", "ideația", "specia" sau "generalitatea specifică") și nici cu "generalitatea", ca obiectualitate dată prin actul ideației, concept al lui Heidegger.19 Miza problemei cunoașterii în perioada dominată de sofiști și de cei trei filosofi "clasici" greci (Socrate, Platon și Aristotel) este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiu al logicii-organon, atunci, luând drept model principiul fenomenologic: "La lucrurile însele", am putea spune așa: La adevărul însuși"; mai bine spus: "La judecățile adevărate însele". Cu acest concept al adevărului corespondență am putea ieși, totuși cel puțin dacă facem abstracție de identitatea sa formală cu structura logică originară (S P), sau dacă luăm în seamă posibilitatea de a gândi adevărul drept sinteză între două elemente diferite care "vin" să-i constituie unitatea din spațiul strict formal, dominat de regulile raționamentelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în experiență, însă ele pot, de asemenea, să funcționeze, să pună la lucru formele pure, astfel încât să fie gândit un obiect care niciodată nu va fi posibil în experiență; de exemplu, eul propriu luat ca ceva în sine (ca substanță), abstracție făcând de orice conținut "real", care, ce-i drept, poate umple forma acestei Idei ( Ideea psihologică, formă a rațiunii pure), dar numai prin actele de gândire determinate, cele care se constituie în acte de cunoaștere, care au, astfel, drept obiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși, determinând constituirea fenomenală. Condiția sa posibilă, adică aceea de nimic, este întărită de Kant prin afirmația că timpul poate fi luat ca idealitate transcendentală: în sensul că, pe de o parte, el nu poate fi nimic dacă se face abstracție de condițiile subiective ale intuiției sensibile sau dacă îl raportăm la lucrul-în-sine (el nu poate fi, prin urmare, decât "realitate empirică"), iar pe de altă parte, că el este ceva tocmai ca o condiție formală a intuiției sensibile (este, am
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființă a Dasein-ului". Întregul demers heideggerian se află într-un orizont care este deschis printr-un fel de epoché, de suspendare a operației naturale de "valorizare" a lucrurilor după criterii psihologice, individuale (fără să fie implicată aici, în vreun fel, abstracția de natură științifică sau metafizică). Autorul ne avertizează deseori că termenii (cuvintele, mai bine zis) nu au înțelesul "ontic", obiectivant pentru referentul lor, ci un sens existențial, legat de Dasein și de originaritatea acestuia ca posibilitate de a se constitui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și alethic, deși resemnificate fenomenologic, socotite, altfel spus, existențiali, nu-i lipsesc enunțului; astfel încât, condiționarea sa (a enunțului) în structura factică din care face parte ar putea să fie doar aparentă. E drept, formalul nu mai constă acum decât în abstracție: ființarea-simplu-prezentă, corelatul "obiectual" al enunțului, survine prin abstragerea tuturor sensurilor ustensilice ale ființării-la-îndemână. Dar nu cumva în felul acesta formalul semnifică tocmai ordinea în care este operată abstracția, atestând astfel coincidența cu sensul kantian al formalului, judicativ în natura sa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie doar aparentă. E drept, formalul nu mai constă acum decât în abstracție: ființarea-simplu-prezentă, corelatul "obiectual" al enunțului, survine prin abstragerea tuturor sensurilor ustensilice ale ființării-la-îndemână. Dar nu cumva în felul acesta formalul semnifică tocmai ordinea în care este operată abstracția, atestând astfel coincidența cu sensul kantian al formalului, judicativ în natura sa, cum am dovedit în aplicația anterioară? Adevărul, de asemenea, este conferit, ca existențial, enunțului, dar, totodată, printr-o ipostază a sa cea "ontologică", socotită autentică el este autonomizat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
numai cu condiția prezenței (în fond, în-ființării) cel puțin a unui subiect. De aici am putea înțelege că primul act de în-ființare sau de timporizare este reprezentat de intrarea în lumea ființării a unui subiect. Ontologia elementară nu poate face abstracție de acești termeni: ființarea originară ca subiect, timpul, ființa, în-ființarea; dar nu poate evita nici problemele constituirii judicative a acestor obiecte; în fond, judecata este cea care lucrează aici, ca/în/întru/prin timp. Dar fiecare dintre aceste patru elemente
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea, timpul pentru toate elementele judicativului. De aici, din această "reducție", pe care cred că o poate opera orice conștiință care gândește asupra destinului judecății în filosofia europeană, cu o mai bună sau mai slabă "conștiință de sine", vine și abstracția de timp amintită: aceea despre timpul ca un concept existând separat de orice ființare; el însuși părând a fi ceva, fără a fi, deoarece dacă chiar ar fi, atunci ar trebui să acceptăm o ființare a timpului (el însuși să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi; mai bine spus, sensuri: ființare pur și simplu, a fi ființare (ființa ființării), a fi pur și simplu (ființa). Dar "este" nu are, prin el însuși, aceste sensuri? Nu exprimă "este" tocmai faptul de a fi? Dacă facem abstracție de timp, el nu mai exprimă un sens "existențial". Au dovedit-o din plin schematizările medievale ale judecăților de predicație (devenite, mai târziu, propoziții categorice). Verbul ("este") din astfel de scheme este simplu copulativ; el devine existențial numai dacă, chiar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecăților; numai că el are un înțeles strict formal. De exemplu, un anumit tip de judecată (propoziție) este adevărată numai dacă un alt tip este, de asemenea adevărat sau, dimpotrivă, dacă acesta este fals. E vorba de un joc între abstracții, tipuri de judecăți, dar, desigur, un joc reglat prin câteva "legi", dintre care cea mai importantă este aceea a noncontradicției. Dar dacă o asemenea schemă capătă interpretare, atunci intră în joc sensul existențial al verbului; acesta din urmă, de fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
socotit într-un fel sau altul trebuie acceptat cu un sens ontic sau ontologic, fiindcă respectă norma minimă de constitutivitate: este sau măcar presupune "ceva". De exemplu, cum să vorbim, fără nici un angajament ontologic, despre "iubirea fără ființă"? Chiar dacă facem abstracție cu totul de "iubitor" sau de "iubit" iubirea este, totuși, o relație nu poți renunța la sensul "de a fi" al iubirii înseși. Cel puțin așa stau lucrurile înlăuntrul dictaturii judicativului, unde nu putem "gândi" în afara timpului și unde acesta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]