3,107 matches
-
a scrie literatură dușmănoasă regimului nu devenea delict decât odată cu popularizarea acesteia. Or, se pare că Ion nu-și citise nimănui lucrările, nici lui Mircic, nici lui Ovidel și nici altora. Până la urmă s-a găsit însă un martor al acuzării, închis și el pe acea vreme, deci mai ușor de convins, care, cu ochii lăsați în jos de rușine, a mărturisit în fața instanței - același tribunal militar, se pare - de a fi citit, chiar la invitația autorului, câte ceva din acele piese
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
invenției, acuzatorul se poate mișca mai liber decât strâns în corsetulunei realități consumate. În situația sa - defensivă și constituită exclusiv dintr-un lung șir de carențe -, tot ce poate face mai bun acuzatul este să contrazică partea de invenție a acuzării. Cuvântul nu pare soluția evidentă, el ar putea fi și ar trebui folosit neîncetat în apărare. și totuși, când vrei să te aperi, nu-ul acesta e lucrul cel mai stupid cu putință. E un cuvânt prea scurt, se pierde
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
treacă peste el cu tăvălugul. În afară de asta, cu cât acuzatul vorbește mai puțin, cu atât oferă mai mult timp anchetatorului să-și dezvolte și amplifice eșafodajul. Să vorbești la o anchetă înseamnă să te ocupi de partea de invenție a acuzării. Ca acuzat, vatrebui să faci abstracție de tine, cel din realitate, pentru a te ocupa de tine așa cum apari în invenție, dar fără să te confunzi cu acela. Trebuie să te ții cu strictețe de invenție - nu care cumva să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și uciderea unei fetițe de 12 ani - a fost achitat de curtea juraților din Reims nu mă tulbură peste măsură. Dacă nu-l achitau, Joseph K. trebuia ucis. A treia cale nu exista. Jurații n-au fost convinși de probele acuzării și - după o deliberare de doar 45 de minute - au spus NU, convingerea noastră intimă este aceasta: Joseph K. e nevinovat. N-am mai avea de ce trăi dacă din când în când convingerile intime ale unor oameni cinstiți nu ne-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca omul nevinovat să nu fie ucis, nedreptățile să nu triumfe întotdeauna, inocenții să nu mai cadă sistematic în lațul călăului. Și am avea o viață tristă dacă asemenea excepții ne-ar tulbura peste măsură... Dar proba de căpetenie a acuzării era următoarea: soția lui K. mărturisește - spre indignarea multora, convinși că astfel ea și-a „înfundat” decisiv omul - că în noaptea aceea socotită a crimei Joseph venise târziu acasă și-i ceruse să-i spele puloverul și cămașa. Ea a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
decisiv omul - că în noaptea aceea socotită a crimei Joseph venise târziu acasă și-i ceruse să-i spele puloverul și cămașa. Ea a refuzat și atunci bărbatul s-a dus să-și spele singur lucrurile. Aha, strigă, bineînțeles, triumfal acuzarea, ce vreți mai mult? Chiar soția declară că în noaptea crimei acuzatul vrea să șteargă urmele crimei, așa cum am văzut în toate filmele, așa cum am citit în toate cărțile, așa cum știm din toate procesele. Se face expertiza cămășii și puloverului
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ne acuză, mai sunt oameni pentru care apa - caldă sau rece - e apă și nimic altceva. În sfârșit, nu toate soțiile ce mărturisesc că au refuzat să spele cămășile soților fac „turnătorie”, nu tot ce spune o soție poate folosi acuzării. Mai suntem capabili de gesturi care nu cer expertiză. Pe scurt: ingenuitatea soției mi se pare și mai importantă decât judecata dreaptă a încruntaților jurați. 20: Pe insula Skorpios se celebrează, conform ritualului ortodox, căsătoria doamnei Jacqueline Kennedy cu Aristotel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
coadă de pește care nu mai suporta sistemul 4-2-4. De pildă. 18: În Brumar anul II, Tribunalul revoluționar condamnă la moarte pe cetățeanul contrarevoluționar Saint-Prix și hotărăște, de asemenea uciderea câinelui său, care mușcase un soldat al Republicii. Actul de acuzare precizează că animalul fusese dresat să latre în chip diferit la vizitatorii casei; într-un fel pe cei apropiați, adică trădătorii, în alt fel pe străini, adică patrioții. Câinele era caracterizat drept un dușman al poporului, irecuperabil. La 28 Brumar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
s-a oprit. Nu știu ce senz va fi avut zâmbetul lui Coșbuc. Trebuie să fi fost puțină ironie în el; dar o ironie distilată, pură, senină. Figura poetului iradia atâta bunătate!... Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria veche, de acuzările lui Neculai Lazu, de emoția noastră, de tăcerea lui enigmatică și mi s-a părut că-l văd, în fața detractorului lui, zâmbind ușurel, cu puțină ironie și cu multă îngăduință. * "Cazul Coșbuc" îmi evocă o seamă de alte cazuri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum, până în clipa cufundării vasului și biruind panica, petrec naufragiații marilor transatlantice..." Citatul e din romanul Turnuri în apă de Sandu Teleajen. Apărându-se de acuzarea de a fi plecat din Iași, d. prof. Mih. Ralea, una din cele mai frumoase figuri ale intelectualității noastre de azi, spunea malițios: "...Căci nu e așa de ușor să părăsești acest oraș cu farmec straniu de cimitir, de muzeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nici interesul nici importanța ("Cultura română și politicianizmul"), ocupându-se de diverse lucruri în legătură cu problema culturei noastre, d. Rădulescu-Motru blamează (și cu drept cuvânt) acea veche și ciudată pornire spre critică, întotdeauna negativă, care se manifestă sub forma de zeflemea. Acuzarea aceasta nu menajează junimizmul. Trebuie să recunoaștem însă că, în cercul Junimii, zeflemeaua a evoluat considerabil, s-a transformat, a câștigat, atât în formă și ca spirit cât și ca prestigiu. De altmintrelea, ea nici n-a servit, în mediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său adevărat constă nu În acuzarea zeilor, ci În absolvirea lor. În acest moment Oedip face să triumfe umanul Împotriva divinului. Contestînd zeilor vina, le contestă și superioritatea. Și, poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază pe sine În centrul universului. E adevărat, sîngerează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
performeurul Întîiului zbor. Cum ar spune Hegel, mitologia ca și istoria greacă veche au devenit teritoriul unor foarte mari confuzii. Am ajuns astfel Într-un punct unde avem multe motive să bănuim că Socrate și-a condus procesul de pe banca acuzării. După procedura ateniană, verdictele erau două. În primul se afirma sau se nega vina. În al doilea se stabilea pedeapsa pentru care acuzatorul făcea o propunere, acuzatul alta, iar tribunalul alegea Între cele două fără să poată decide o a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu va depăși limitele care i-au fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict. Nimic mai firesc ca În fața areopagului atenian acuzarea lui Oreste să fie susținută de erinii, dacă Apolo a preluat apărarea. Altceva izbește totuși aici. Este prima oară cînd destinul este dat În judecată! Procesul lui Oreste este un proces Împotriva destinului la care participă și muritorii și zeii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a fost regizat de Virgil Calotescu, în 1959 ; după fix 10 ani, Reconstituirea lui Pintilie era așadar aproape un copy/paste al filmului precedent, cu semn schimbat : filmul-în-film trimitea direct la infamul documentar de comandă, în timp ce filmul propriu-zis era o acuzare fățișă a acestuia. Ironia face ca Pintilie să fi fost la data respectivă autorul unui film de debut : Duminică la ora 6, care avea toate datele unui... film de comandă : povestea despre lupta ilegaliștilor cu regimul capitalist în anii 30
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
distanță fața de legenda otrăvirii băuturilor de către cârciumarii evrei. În nuvela O făclie de Paști (publicată În 1889), având ca protagonist pe Leiba Zibal - un hangiu evreu dintr-un târg din nordul Moldovei <endnote id="(vezi 651)"/> -, prozatorul vorbește de „acuzări de otrăvire prin vitriol” datorate răutății sătenilor : „Și oamenii sunt răi și pricinași la Podeni !... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol” <endnote id="(336, III, p. 29)"/>. Gruia, eroul din nuvela omonimă a lui Ion Agârbiceanu, Îl ia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca protagonist pe Leiba Zibal - un hangiu evreu dintr-un târg din nordul Moldovei <endnote id="(vezi 651)"/> -, prozatorul vorbește de „acuzări de otrăvire prin vitriol” datorate răutății sătenilor : „Și oamenii sunt răi și pricinași la Podeni !... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol” <endnote id="(336, III, p. 29)"/>. Gruia, eroul din nuvela omonimă a lui Ion Agârbiceanu, Îl ia la bătaie pe „jidovul satului” convins fiind că acesta „vinde băuturi otrăvite creștinilor”. Scriitorul Calistrat Hogaș nu neagă legenda
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
J. Bosnage pentru ca Biserica - principala acuzatoare a evreilor ca „popor deicid” - să facă și ea un pas istoric, un gest cu uriașă valoare simbolică. În documentul (Nostra Actate) adoptat de Al doilea Conciliu ecumenic de la Vatican (1962-1965), principalul cap de acuzare rămâne ca atare : „autoritățile iudeilor și adepții lor L-au dus pe Cristos la moarte”, dar se admite că „totuși, cele săvârșite În timpul Patimii Lui nu pot fi imputate nici tuturor evreilor care trăiau pe atunci, fără deosebire, nici evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cine L-a lovit cu pietre, cine L-a ridicat pe cruce și L-a bătut În cuie. Evreii au făcut asta. Evreii de acum 2 000 de ani și evreii dintotdeauna” (România Mare, nr. 356, 1997). Însăși ultima remarcă (acuzarea de deicid a „evreilor dintotdeauna”, deci și a „evreilor de azi”) arată că politicianul este conștient de fenomenul de erodare a urii populare de care aminteam mai sus. Și intelectualii de extremă dreaptă din anii ’30 erau Îngrijorați de prescrierea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Voltaire În 1764 În Dictionnaire philosophique. „Ar fi fost singurul lucru care i-ar fi lipsit poporului lui Dumnezeu pentru a fi cel mai oribil popor de pe Pământ” <endnote id="(851, p. 42)"/>. Cea mai veche atestare documentară medievală de acuzare și condamnare a unor evrei pentru delictul de infanticid ritual și de hemofagie datează din 1144, la Norwich (Anglia). Acesta a fost doar fitilul bombei. Spiritul sângeros și antiiudaic al cruciadelor a creat atmosfera propice unei uriașe deflagrații În toate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unui gestapovist autentic clientul său Klaus Barbie, zis Măcelarul din Lyon , vocabularul său umanist (Nu suport să văd un om umilit) sună nespus de pervers. Radiind de mulțumire de sine, VergŁs ne povestește cum a ridiculizat 39 de avocați ai acuzării, transformînd procesul lui Barbie într-un proces al torturii franceze. întrebat dacă ar apăra chiar și un Hitler, acest apărător al vicepremierului lui Saddam și al partenerului de guvernare al lui Pol Pot răspunde că l-ar apăra pînă și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
militarului în termen și care era ritmul acelei microgarnizoane. Vom încerca, apoi, să identificăm anumite acțiuni ce puteau fi considerate semne premergătoare a ceea ce urma să se întâmple în decembrie. În anul 1989 au fost anumite evenimente (achitarea datoriei externe, acuzarea publică a unui spion, parada militară de la 23 august), însă vom încerca să ne amintim dacă au apărut anumite schimbări în viața microgarnizoanei care să fi anunțat mișcările din decembrie. După ce vom prezenta toate acestea, vom vorbi mai în amănunt
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
teatrului de scandalul de la București în care fuseseră implicați conducerea și artiștii cu montarea "Revizorului" lui Gogol, spectacol suspendat după numai trei reprezentații la solicitarea expresă a ambasadei URSS și din dispoziția la fel de expresă a conducerii de partid. Capul de acuzare erau "aluziile" la realitățile contemporane sovietice, dar și de la noi. Au urmat ședințe de partid, cu destituirea "împricinaților", sancțiuni de partid și administrative, așa că săracii erau cam speriați și și-au mai descărcat of-ul la un pahar de vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
odihnească. Ce să înțeleg prin asta? Că trăiesc din nou împreună? Că s-au întâlnit firesc pe lumea cealaltă? La Muzeul de Artă Modernă din Stockholm, ca să citesc poeme, în amintirea scriitorului Almquist, seară intitulată „Otravă și arsenic”, aluzie la acuzarea scriitorului de omor cu arsenic, lucru care l-a obligat să fugă în America, unde a și murit îndurerat. Cu toți prietenii mei în spate, în plus admiratoarea care mi-a cumpărat tabloul cu motanul negru strâns în brațe. Totul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru cei care au luptat împotriva bolșevismului.Pe deasupra dumneata ai primit și decorație. - Bărbăție și credință cu spade. - Tocmai de aia, așa, pentru început, te sfătuiesc să uiți de medalie, de credință, de rudele bisericești. E primul capăt de acuzare dintr-o serie mai mare. N-am voie dar uite, aici, în dosarul acesta ești numit de cîteva ori dușman al poporului.Eu am puterea să cred și altfel. Depinde. Rămâi cu noi, cei care știm să pedepsim dar avem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]