3,955 matches
-
tangență cu punctele de lucru născocind cele mai ingenioase invenții pentru a nu fi descoperiți. Drept urmare a acestei supra solicitări fizice și nervoase, Tony Pavone avea dureri de cap, În timp ce o stare de leșin Îi solicita corpul. Conturile feței se adâncise afișând o culoare incertă În timp ce ochii Își pierduse strălucirea lor specifică. Atena observându-l, intră În panică. „Băiatule, În ultimul timp te-ai privit În oglindă...? Dacă nu mă Înșel, tu ești bolnav. Da și Într-o stare destul de avansată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bezmetic de ochii Întunecați, convergenți. Nu Întru totul nebună, poate. Dar intra În casă spunând că a fost luată În copite de polițiști călare În Central Park. Încercau să prindă din nou un cerb scăpat de la zoo, iar ea era adâncită În lectura unui articol din Look și ei o dăduseră la pământ. Era cu toate astea veselă. Era mult prea veselă pentru Sammler. Noaptea bătea la mașină. Cânta la mașina de scris. Era angajată de vărul Gruner, doctorul, care inventase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe Sammler. „E ca un guru pentru ei“, spunea Shula-Slawa. Cititorii mai recenți erau studenți activiști. Domnul Sammler chiar era interesat de mișcarea radicală. Judecând după capacitatea lor de citire, tinerii avuseseră o educație sărăcăcioasă. Prezența lor câteodată inducea (sau adâncea) un zâmbet lung, nemișcat, ce dădea senzația mai mult ca orice de orbire. Pletoși, murdari, lipsiți de stil, otova, ignoranți. Afla după ce-i citiseră câteva ore că trebuia el să Îi Învețe acea materie, să explice termenii, să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de Savonarola. Rolls-ul Încă mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de Înmatriculare. — Emil a fost șoferul lui Costello, al lui Lucky Luciano, spuse Wallace, zâmbind. În lumina interiorului capitonat, gri, fața lui Wallace era punctată de barbă. Ochii mari, Întunecați, adânciți În orbite Îmbiau amabil la amuzament. Când te gândeai cât de profund absorbit și preocupat era Wallace de afaceri, de probleme de caracter, de moarte, Îți dădeai seama câtă generozitate și câtă dificultate presupunea asta - câtă sforțare, cât tremur, câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mă duc acum. Îi dădu chiar cerga lui Elya să se acopere, și el se Întinse. Simțind ce ciudată era specia căreia Îi aparținea, care Își organizase planeta la așa scară. Din această masă de creaturi ingenioase, cam jumătate se adânciseră Într-o stare de somn, În perne, acoperiți cu cearșafuri, Împachetați, Împăturiți, Îmbrobodiți. Cei treji, ca un echipaj, operau mașinile lumii și toți mergeau În sus și-n jos și Împrejur cu calcule de precizie de o miliardime de grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
micul șofer aprig al Mafiei. Dar acum se afla Într-o etapă a vieții când bărbatul cândva bine legat Începea să dea semne de fragilitate ca toți vârstnicii. Acest lucru era aparent la umeri și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat cu cel mai elegant, cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Săpând astfel, În tăcere, Încercase să Îi transmită un mesaj, să Îi insufle putere. Dar, după cum s-a dovedit ulterior, o pregătise pentru moarte fără s-o Împărtășească. Ea fusese omorâtă, el nu. Ea absolvise cursul, el nu. Groapa se adâncise, lutul și pietrele Poloniei, locul lor de naștere, se căscaseră. El tocmai fusese orbit, avea fața amorțită și nu Își dăduse seama că sângerează pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cum s-au fisurat toate vasele și tu ești o mare pitică în care apa își învață undele ca și cum căluți de apă fosforescenți și-ar trage trăsura spre capăt îți spun dilara, te depărtezi rănile noastre sunt în coridă se adâncesc prin pielea taurului negru sângele e doar intensitatea durerii în soare mi-ai spune pe o limbă germanică rece până când lumea s-ar insinua între noi ca o pânză deasă de molii să ne bruieze mesajele să ne astupe canalele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de strajă rămânerii strămoșii visează a nemurire sub crucea de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sunete metalice secunde străine lichide și limpezi poate că în vremea nașterii mele cineva m-a întâmpinat cu lapte și sare pâinea era amară e mult de atunci noi vorbim despre apă paharele noastre sunt din ce în ce mai mai goale și mai adânci două lumi naufragiate aruncându-și fiecare câte o ancoră restul e taină... dincolo de cuvinte... doar frunzele și oamenii au rămas să lucreze pământul noi strângem praf pe oglinzi numai cine știe să-l macine poate intra în rândul sfinților în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și acel cuvânt îmi definea în minte un viitor atât de departe încât nu puteam să-l întrevăd și nici să mai cred în el. Mi se zvârcolea sufletul a neputință și trebuia să ies din starea în care mă adânceam tot mai mult. Știi ce? Nu pot rata două dansuri la rând, i-am zis gândindu-mă că trebuie să-i mulțumesc pentru că încerca oarecum să mă țină cu ochii deschiși spre soarta care mă pândea din umbră. Hai să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sau noi vedeam din alte unghiuri drumul pe care mergeam. Dintre toți, cum am mai spus, doar Erjika părea să se simtă bine, de parcă descoperise cheia fericirii. Când râdea, părea și ea un copil. Nu i se mai vedeau liniile adâncite de griji scrijelite pe frunte, iar ochii radiau lumină, o lumină albastră ca apa adâncă a unui lac de munte. Buza inferioară părea să-i cadă ușor, ca un fruct exotic ce se aștepta cules, trimițându-te cu gândul la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ce albastru e! exclamă amuzat elevul de gimnaziu Îmbrăcat În uniformă, privind cerul. Urmărindu-i privirea, colegii lui inspirară adînc, cu gurile căscate și cu ochii Întredeschiși, de parcă se simțeau stînjeniți. — Zău, băieți! E tare albastru! Dar pe măsură ce albastrul se adîncea, vîntul se intensifica și băieții-și țineau poalele paltoanelor cu servietele. Cu mîinile libere, au apucat borurile căciulilor și le-au fluturat În vînt așteptînd să se ridice bariera. Exact În stînga intersecției cu calea ferată, se afla gara de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe care ați pus-o la cale voi doi, scopul fiind crima perfectă: uciderea fratelui. Se făcuse Întuneric și nu-i mai vedeam fața. I-o puteam Însă ghici din tăcerea ei Încordată. Una, două, trei secunde, patru secunde... Se adîncea pe măsură ce trecea timpul, i se contura mai mult semnificația... Reacția ei bruscă, tonul ei voios Îmi mai estompă agresivitatea: — O, ce s-a Întunecat! A aprins lumina și a rămas În picioare lîngă peretele comun cu bucătăria. Rafturi cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Pe unele le sterilizează complet o decepție, un eșec. Dacă au noroc, ies din ea când au un copil. Dacă nu, sunt pierdute pentru societate. O femeie tandră e o femeie care iar iubește după ce a suferit. Suferința i-a adâncit sufletul.” Și când spunea asta, Tămaș se uita la cer, nu se mai uita pe stradă. „Nii, bă, țoapele!” Țoapele pășeau apăsat, râdeau zgomotos, se îmbrăcau fără gust, aveau puține idei, dar fixe. „Astea vin la facultate numai ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cineva în camera de la față.... plecarea dumneavoastră lăsase un gol prea mare.... Pe un podium, la capătul din fața noastră a sălii restaurantului, orchestră cu cântăreți eleganți, în smoking, executa melodii pe care nu le ascultam nici el nici eu; eram adâncit în lumea pe care mi-o readucea vorbirea lui când precipitată, când molcomă, stinghereala îi era evidentă mai ales în reluarea după tăceri scurte a frazelor, o anume ridicare a umerilor înlocuind scuze, justificări inutile ale acțiunilor povestite, stinghereală străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai ales cum puteam să îndrăznesc? Viața e un șuvoi care-i duce pe toți, - către unde? și mai ales de ce? Sunt întrebările banale, de toată ziua ale omului de rând, ale oricui: prima spaimă în fața filozofiei. Și totul se adânci în somnul acela, atât de mult că vocea începu să i se audă șters, tot mai șters, o depărtare ca-ntr-o sonorizare defectă, pe marea câmpie din sud. 6. Ana! Ana! Ana! e tot ce mai puteau șopti repetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite își cerșeau bruma de dreptate, câtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adâncite de o organizare fără scrupule, suma unui regim ratat chiar de la proclamarea sa, ratat?, sau asta îi este chiar natura pe care nu i-o observasem atunci, căci, deși promisese cea mai umană și dreaptă societate din câte au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după-amiaza, aprinsei lumânări și așezai flori la mormântul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mângâiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită în doliu atunci, slabă, plăcută la înfățișare, cu ochii adânciți în orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios în odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
contextul Uniunii Europene, componenta colectivă a dezvoltării poate fi motor sau frână în procesul de omogenizare a economiilor țărilor membre, proces îndelungat și dureros, după cum se vede cu ochiul liber. Deocamdată, observăm că decalajele nu se reduc, ci chiar se adâncesc. De asemenea, U.E. funcționează pe baza principiilor economiei de piață, pe care nu toate statele membre le stăpânesc cum trebuie. Vedem cum se impun cei mai mari și cei mai tari pe plan economic și financiar-bancar, mai ales acolo unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-și cuvintele: — Crezi c-are să te ieie!... Ai să rămâi cu copilul tău în sărăcie... Da! poate mi-i drag mie, ce nevoie ai?... Îi ies înainte în toată sara, ce nevoie ai?... O fulgera cu privirile, și i se adâncea dunga de umbră de deasupra nasului. Tudorița simți în toate mădularele o putere cumplită; se repezi; apoi căzu sfârșită la marginea patului. Haia se strecurase sprintenă pe ușă și fugea înfricoșată spre casă. Dintrodată, într-o izbucnire de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
colectată dintr-o jumătate de Europă, se alină în această blândă margine a șesurilor și în aburul ei apare apa morților, cu năluciri de vis. Gârlele ei au îmbrățișat, din veacurile cele mai vechi, bucăți de pământ, rupându-le și adâncindu-le într-o parte, sporindu-le cu nămoluri în altă parte, alcătuind limanuri ale crapilor. Lunca și păpurișurile par necontenit schimbătoare; dar ele nu urmează decât o rânduială periodică, în care fauna imensă a acestor ape se echilibrează în chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pământ care înconjoară tabăra. Era înalt de șase picioare, iar acum îl înalță cu o palisadă de lemn de nouă picioare... Vezi? Iar șanțul care până mai ieri nu era mai adânc de o jumătate de om... Vezi că îl adâncesc? E o apărare bună pentru castrul ăsta, de unde ar fi trebuit să plecăm curând. Știi ce înseamnă asta? Că vom rămâne toată iarna aici. Nu e o tabără provizorie, e aproape un castra hiberna. — Vom ajunge să stăm de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru a le feri de soarele acelei zile de primăvară. Mai mulți oameni se îngrămădeau în jurul lui. — Vedeți? întrebă vânzătorul arătând spre fântâna de piatră, fără să-l bage în seamă pe tânărul așezat pe marginea ei, care privea apa, adâncit în gânduri. Vedeți? Iată cum cheltuia banii Julius Caesar... Fântâna aia a construit-o el, ca și piața și zidurile cetății noastre. Datorită lui Caesar, Augusta Rauricorum e un oraș frumos. Soldații lui au construit drumurile care vin aici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ferma de Lactate Anu, la Fabrica de Unt Delicios Deosebit de Untos. Domnul Gupta și Domnișoara Jyotsna veniră să-și prezinte condoleanțele. — Vai, Sampathji, cum ai putut să faci așa ceva? — Acum chiar că ai încurcat-o. — O să fii în concediu până la adânci bătrâneți... Cum mai turuiau toți! Cum mai țipau și mai strigau. Sampath se simțea de parcă ar fi conspirat să țeasă în jurul lui o plasă de țipete și urlete, ca să-l prindă și să-l lege pentru totdeauna. Întrebările mușcau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]