102,424 matches
-
citește cu pasiune, fiind apropiată Istoriei contimporane a României de Titu Maiorescu. Dl. Valeriu Râpeanu, editorul specializat al operei lui N. Iorga, are dreptate cînd, în prefață, îi acordă meritul ce i se cuvine, elogiind-o pe bună dreptate. Îi adaugă, într-o addenda, cele două scrieri explicative din 1932, întregit cu un aparat de note atotcuprinzător, care călăuzește bine lectură. Să adaug că aceasta impresionantă carte a lui N. Iorga reapare, prima oară, după 66 ani de la ediția princeps. N.
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
are dreptate cînd, în prefață, îi acordă meritul ce i se cuvine, elogiind-o pe bună dreptate. Îi adaugă, într-o addenda, cele două scrieri explicative din 1932, întregit cu un aparat de note atotcuprinzător, care călăuzește bine lectură. Să adaug că aceasta impresionantă carte a lui N. Iorga reapare, prima oară, după 66 ani de la ediția princeps. N. Iorga, Supt trei regi. Istoria unei lupte pentru un ideal moral și național. România contemporană de la 1904 la 1930. Ediție îngrijita și
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
Vasile Dobrian a experimentat incoerenta istoriei (și toate fracturile derivate) în cercurile avangardiste, în apropierea acelor spirite protestatare care încercau, vehement, remodelarea realului. Acestor mari deosebiri, care privesc atît viață cît și înțelegerea și expresia artistică, li se mai poate adaugă încă una: relația cu scrisul, cu textul, cu lumea virtuală a cuvintelor; cu textul literar în genere și cu textul că experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care amestecă informația banală cu judecată
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
fost impus un alt tip de impresariat muzical (citiți: verificare - învestitură). Ele constituie însă și o presiune din ce in ce mai activă greu de evitat. Împotrivirea devine o aventură donquijotesca. Cum existența nu e literatura i-am povestit doamnei celei de mai sus adăugând că de fragilitatea sau de duritatea, de rezistență unei naturi artistice depinde afirmarea sau risipirea ei. De va fi fost copilul meu, am îndrăznit să spun, nu l-aș fi silit să facă decât ce dorește. Am adaugat: este asumarea
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
autentică", "bărbat săgetat de Cupidon" (faze ale fabulei lirice) în fazele de: "educator", "scolitor", "bărbat-cult-poet-si-singur", "trăitor-al-zilei-de-atunci-în-mâine" (faze ale fabulei sociale). ETC. ETC. Muză din tomberon este o antologie de versuri (vol. Ansamblul de manevre, ÎI. Melodrama realului, cărora li se adaugă inedite din Gură mea e un oraș viitor). Dincolo de negarea oricărui optimism, luate în simultaneitate, căile organicității (împlinirile și dezamăgirile trupului), palparea spirituală, educarea textului evoluează - în lirica lui G.I. - ca niște sfredeliri dostoievskiene. Mitologia întâmplărilor întâmplate contrazice mitologia și
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
pantalonilor cărămizii, pe care lucea o pată de grăsime. Deci, si!" țipă maestrulă. Prozele grupate în De-ale tranziției (Măruntă cronică) nu par a se ridica, în ansamblu, la valoarea primelor. De data aceasta, intruziunea cotidianului e mult prea brutală, adăugând imaginilor o tușa cam groasă. Există desigur, excepții - și nu puține -, cum se întâmplă în momentul în care autorul pune în gură unor personaje fraze de tipul "De-asta s-a făcut Revoluție? Să stăm tot la cheremul conștiinței?", sau
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
premature. 6 h Touchky Caragiale Logadi (nu o așteptăm). 6 h 1/2 Doamna Doctor Șeicaru pe care o poftisem de cîteva zile și care a rămas pînă la 8 h 1/2. 8 h 1/2 cină la Riri. Adaug telefoanele de la Ella, Jora, Stella, Tutusian etc. etc. Sînt inca răvășita și voi lua prînzul la Tutka hotărîtă să nu deschid gură pentru a-mi domoli furtună de nisip din suflet. Va vorbi Attia în locul meu. Diseară cinez cu Văleanu
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
băncii "Ardeleana". Ghilezan își aduce aminte că i-a spus unui emisar al lui Hitler la București, ca Germania a pierdut războiul. Și asta încă în toamna lui 1940. Teribilă, într-adevăr, previziune! Și au mai fost și altele. Ghilezan adaugă imediat: "Dar cu Maniu era greu să fii în politică pentru că, din nefericire, nu era deloc interesat de putere. El nu vedea ce se va întîmpla mîine, ci vedea ce se va întîmpla poimîine". Englezii l-au rugat, în timpul războiului
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
Bratislava, pentru a convorbi cu Milan Hodza și, la Budapesta, pentru o convorbire cu contele Bethlen. Dar, pentru că a venit vorba de Iuliu Maniu, trebuie sa reamintesc cititorilor observația lui Ghilezan că președintele P.N.T. nu era interesat de putere. Să adaug o apreciere a d-lui Sorin Alexandrescu, din recentă sa carte, Paradoxul român, că era mai curînd un abulic, refuzînd acțiunea, ceea ce e catastrofal, totuși, pentru un om politic. Venit de pe front imediat dupa 23 august 1944, Ghilezan l-a
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
fi mult prea scump, așa că însănătoșește-te și întoarce-te!" I-am povestit întâmplarea prietenului meu Sacha Schneider, violonistul, care mi-a spus: "așteaptă o clipă!" Și-a scos vioara și mi-a cântat o parte din Cvartetul de Debussy, adăugând: "acum poți să faci ce vrei!" Eu ascult multă, multă muzică, de la vârsta de 12 ani când mergeam cu mama la concerte. Dar nu muzică de operă, căci nu pot să ascult și să privesc în același timp. E foarte
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
perfecționist ce știe să mobilizeze, să acționeze eficient în direcția adevărului artistic. Pe aceeași direcție cu aprecierile noastre, la București, și la Köln s-a observat faptul potrivit căruia "Corniștilor trebuie să le reproșăm o dispoziție cam labilă", iar flautiștilor - adăugăm noi, - conform audiției radiofonice - o anume derută în lucrarea Ison II. Neîndoielnic, mai multă ordine ar prinde bine în partida suflătorilor. Am mai notat acest lucru. Sunt mentalități ce trebuie îmbunătățite, sunt conduite ce trebuie ameliorate. Contăm prea mult pe
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
ochii în lacrimi." Saviana Stănescu afirmă că manuscrisele lui semănau cu "ierbarul unui savant îndrăgostit de natura umană sau al unui puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii critice semnate de Alexandru Condeescu și Mircea Martin. Alexandru Condeescu caracterizează inspirat natura caietului-manuscris: "Din munca neostenită și înfrigurată a acestui "om-al-lenei", cum se definește cu încântare undeva, a rezultat un soi de jurnal cotidian, nocturn și liturgic
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
Grațian Jucan În Cronologia lui Eminescu din Opere, 1939, Perpessicius la anul 1869 arată: "Sufleur al Teatrului Național, încă din toamna trecută." Iar după jumătatea lunii aprilie, adaugă: Pornește în turneu cu trupa Pascaly, prin Moldova și Bucovina." D. Vatamaniuc în Cronologie 1850-1889 din Opere, XVI, 1989, nu amintește nici un cuvînt despre acest turneu. Odată cu prima zi de primăvară (21 martie 1969) contractul lui M. Eminescu cu Teatrul
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
datorează supraviețuirea generalului Antonescu". Generalul, responsabil de deportări în 2000, era salvatorul de la deportare în 1984. De vină erau atunci, scria dl Reichmann, "fie fasciștii unguri, fie armata germană[...] și nu Antonescu, așa cum afirma Hannah Arendt." Ca să fie tacîmul complet, adaug că dl Reichmann nu se mărginea, în anii '80, la a-l disculpa pe Antonescu, dar își extindea bunăvoința asupra grupului lui E. Barbu de la Săptămîna și chiar asupra regimului ceaușist. în același Le Monde, dar din 22 iunie 1984
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
bătrînului, acuma, bard Alecsandri a fost o cucerire extraordinar de importantă, conferindu-i prestigiu, legitimitate și onorabilitate în luptele pe care le pornise și le susținea. Și, încă o dată, acesta e meritul incontestabil al lui Iacob Negruzzi, căruia i se adaugă meritul de a fi întreținut amiciția filială cu Alecsandri, cerîndu-i, cu știuta-i insistență, colaborări, obținînd, pentru Convorbiri, pastelurile. Cu siguranță că de n-ar fi avut la îndemînă Convorbirile literare Iacob Negruzzi nu s-ar fi apucat de scris
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
a șasea?) intitulată "Două chemări", în care am încercat să descriu dragostea lumească a unui călugăr de la Mănăstirea Cozia. Oricum, în această vreme, profesorul de limba română, Nicolae Vasiliu m-a onorat citindu-mi personal o compoziție, după care a adăugat, înaintea întregii clase, că voi deveni un remarcabil scriitor. Trebuie să recunosc că aceste aprecieri mă consolau pentru multele insuccese școlare. I.C.: Dar prima dvs. operă literară propriu-zisă? Cum s-a născut? P.Ch.: Îmi pare semnificativ că prima chemare literară
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
cu patru decenii în urmă, a cărui valoare a fost într-adevăr recunoscută, nu numai de critica noastră dar și pe plan internațional. Desigur, mai sunt și alții, unii care vor apărea în timp. La care, pînă în prezent, se adaugă și opera mea literară, cu un singur roman încheiat, cu fragmente, interviuri și mărturisiri, oglindind pe măsură generația mea "pierdută". În legătură cu prieteniile din tinerețe, îmi amintesc de legăturile strînse pe care le-am avut cu Vladimir Streinu și scriitorii cercului
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Mamaia, cu Theodor Ionescu. Dar nu am putut duce pînă la capăt aceste încercări. Ele mi-au inspirat însă nvuela Fugă în paradis și sfîrșitul romanului pe care încă nu l-am refăcut, Hotarul de nisip. În personajul Hemcea am adăugat trăsături ale tatălui meu adoptiv, apoi ale unui maestru de marină, vecinul nostru de pe strada Basarabiei, din Constanța și, desigur, ale subsemnatului, care visam în copilărie, trecînd, mai în fiecare duminică, prin fața vapoarelor ancorate în port, să devin navigator și
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
pe toți), că în societatea care urma să apară nu vor mai fi decît stăpîni și sclavi. Deci vor fi cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor înfăptui ceea ce li se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
altceva decât un titlu ales în mod arbitrar dintr-un reflex artistic. Și aici intervine o importantă componentă biografică:Val Gheorghiu este și artist plastic. Deși, în cazul de față, materia primă este cuvântul, autorul nu se poate abține și adaugă încă un titlu, un fel de morală. Și asta din "reflexul plastic" de a așeza titlul în partea inferioară a pânzei. Tocmai prin acest peocedeu Val Gheorghiu își camuflează ochiul moralist. Textele sale sunt fabule în toată regula. Repertoriul tematic
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
o politică activă, numai așa românii ajungînd să-și facă auzite drepturile și doleanțele. Nicolae Cristea, ca și maestrul său mitropolitul Șaguna, era activist neînfricat, articolele sale din Telegraful Român militînd pentru această directivă politică, mereu polemic și neînduplecat. Să adaug că, datorită strădaniilor lui N. Cristea, gazeta sibiană s-a putut (record neîntrecut) rentabiliza, reapelînd la stipendii din afară. Ziarul era citit și mult stimat, avînd grijă, printre altele, să îndrume tineretul românesc spre practicarea meseriilor. Cele două direcții în
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
savantului; și de asemeni, prin constanta îmbogățire a unui fond de date deja existent. Volumul se deschide cu o sumă de "Lămuriri la un centenar" (cel al încheierii expediției Belgica), continuă cu scrisorile pregătitoare ale expediției, inserează apoi jurnalul propriu-zis, adaugă de asemeni fragmente din scrisorile lui Racoviță către părinții săi - înnebuniți, pe toată durata călătoriei, de dor, alarme false și incertitudini. Sunt reproduse și scrisori redactate la întoarcere, cele mai multe către Adrien de Gerlache; articole ale vremii din ziarul Adevărul; conferințe
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
a neamului românesc", Legătura dintre istorie și geografie, Fazele geografice ale istoriei (după Opere complete, 1943), Omul ca factor economic (din Geografia economică, 1922), Ce însemnează mediul geografic și Urmările sociale ale adaptării la mediul geografic (din Antropogeografia, 1936). Se adaugă Introducerea la Altă creștere: Școala muncii (ediția din 1939), prelegerea inaugurală a cursului de etnografie Datoria generației actuale (1933); Academia, instituție etnopedagogică (1941), De senectute. Bătrânețea în cadrul muncii pentru cultură (1947); în fine, fragmente din Vindecare și împăcare - capitolul XII
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
sînt consacrate evocării casei (un fost conac) de la Crușeț și evacuarea, în 1944, din Bucureștiul bombardat, în satul Lucieni. După război nu era preocupată de politică (a descoperit în jurnal chiar interogația " Ce pot avea eu comun cu politica?" și adaugă: "întrebare pe care o voi dezminți cu o întreagă existență"). Făcea parte din seminarul de artă dramatică condus de Camil Petrescu, avea și o rubrică de cronică dramatică în ziarul Democrația al lui Anton Dumitriu, era preocupată de teatru și
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate în -os cu sens depreciativ, între care arțăgos, bădărănos, clonțos, ghebos, mătăhălos, păduchios, porcos, rufos, zdrențăros). La lista elementor populare și familiare astăzi în uz s-ar mai adăuga bășcălios, bătăios, pontos, pricinos, drăcos, lenevos, țîfnos și multe altele. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului -os ca adaos expresiv la o temă care este deja (și) adjectivală, sau pentru a substitui un alt sufix adjectival într-un
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]