2,154 matches
-
fașă. {EminescuOpVIII 144} Ușor te biruiește poftirea frumuseței Și-n inimă îți bagă ea viermele vieții. Să nu pătrundă amor în mintea lunecoasă. Priviri iscoditoare a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgânei zâne Vineri. 5 2262 Ce vrei, să-mi rup din frunte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deschise ochii Ștefan vorbind și el grecește. Vezi, măria ta, vremurile sunt grele, dușmani mulți, din toate părțile. Politica e politică, un fel de vânzare care nu se mai sfârșește. Noi am ctitorit împreună la mânăstire la Mărgineni și la Adormirea Maicii Domnului din Râmnicul Sărat. Aș dori să fim alături în pomelnicul de ctitori... — Suntem alături, neică Mihai. Se lăsă o tăcere grea, după care reveni tot vodă: — Am clădit mai multe împreună, neică Mihai, mult mai multe; oare ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiecare cuvânt și se minuna întrebându-se de unde o fi deprins mitropolitul graiul acesta românesc atât de dulce. Și predica îi învăluia în continuare ca o apă lină pe toți cei aflați acolo: — „Și adevărat, cât este de dulce această adormire și cu cât este mai dorită decât adormirea cea firească, de toate zilele. La adormirea cea firească rămâne omul fără de simțire: nu vede, nu aude, nu cunoaște, se uită pe sine, uită pe fiii lui, pe rudenii, pe prieteni, rămâne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o fi deprins mitropolitul graiul acesta românesc atât de dulce. Și predica îi învăluia în continuare ca o apă lină pe toți cei aflați acolo: — „Și adevărat, cât este de dulce această adormire și cu cât este mai dorită decât adormirea cea firească, de toate zilele. La adormirea cea firească rămâne omul fără de simțire: nu vede, nu aude, nu cunoaște, se uită pe sine, uită pe fiii lui, pe rudenii, pe prieteni, rămâne lipsit de răsfățările vieții și de lumina acestei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atât de dulce. Și predica îi învăluia în continuare ca o apă lină pe toți cei aflați acolo: — „Și adevărat, cât este de dulce această adormire și cu cât este mai dorită decât adormirea cea firească, de toate zilele. La adormirea cea firească rămâne omul fără de simțire: nu vede, nu aude, nu cunoaște, se uită pe sine, uită pe fiii lui, pe rudenii, pe prieteni, rămâne lipsit de răsfățările vieții și de lumina acestei lumi. Iar la adormirea aceasta de pe urmă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate zilele. La adormirea cea firească rămâne omul fără de simțire: nu vede, nu aude, nu cunoaște, se uită pe sine, uită pe fiii lui, pe rudenii, pe prieteni, rămâne lipsit de răsfățările vieții și de lumina acestei lumi. Iar la adormirea aceasta de pe urmă, o, cât se bucură, cât se răsfață și cât înviază, în loc de a-și pierde lumina. Își deschide mai vârtos ușa cerului, a luminii celei adevărate. O zice Isaia la al noulea cap: «Celor ce locuiesc în locul și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înviază, în loc de a-și pierde lumina. Își deschide mai vârtos ușa cerului, a luminii celei adevărate. O zice Isaia la al noulea cap: «Celor ce locuiesc în locul și umbra morții, lumina îi va lumina pe ei». Și de vreme ce aici, după adormirea cea firească se întoarce iară omul la osteneli, la scârbe, la supărări, la patimi, acolo, după adormirea cea de pe urmă, pe care o numim noi a morții, trece din scârbă la bucurie, din stricăciune întru nestricăciune, din orașul lacrimilor la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zice Isaia la al noulea cap: «Celor ce locuiesc în locul și umbra morții, lumina îi va lumina pe ei». Și de vreme ce aici, după adormirea cea firească se întoarce iară omul la osteneli, la scârbe, la supărări, la patimi, acolo, după adormirea cea de pe urmă, pe care o numim noi a morții, trece din scârbă la bucurie, din stricăciune întru nestricăciune, din orașul lacrimilor la locul veseliei, din tulburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Egiptului în pământul cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Egiptului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robia lumii la mântuirea cerului, din petrecania omenească, în ceata fericiților îngeri. Și ce altă norocire este mai mare decât aceasta? Ce altă adormire mai dorită, decât adormirea morții? Și noi, dacă nu vărsăm lacrimi niciodată, când ruda sau prietenul doarme, ci mai vârtos liniștim, tăcem și ne nevoim ca să nu-i facem vreo supărare, măcar că știm că adormirea este moarte trecătoare, «sfârșitul unei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lină a mântuirii, din patimile Egiptului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robia lumii la mântuirea cerului, din petrecania omenească, în ceata fericiților îngeri. Și ce altă norocire este mai mare decât aceasta? Ce altă adormire mai dorită, decât adormirea morții? Și noi, dacă nu vărsăm lacrimi niciodată, când ruda sau prietenul doarme, ci mai vârtos liniștim, tăcem și ne nevoim ca să nu-i facem vreo supărare, măcar că știm că adormirea este moarte trecătoare, «sfârșitul unei zile» precum zice dumnezeiescul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare decât aceasta? Ce altă adormire mai dorită, decât adormirea morții? Și noi, dacă nu vărsăm lacrimi niciodată, când ruda sau prietenul doarme, ci mai vârtos liniștim, tăcem și ne nevoim ca să nu-i facem vreo supărare, măcar că știm că adormirea este moarte trecătoare, «sfârșitul unei zile» precum zice dumnezeiescul Zlatoust, de ce să le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de sfârșitul vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în slava cerească, ce locuiesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pară chiar viteaz. Nu-l mai văzuse pe taica de când stătuseră cele patru zile în amăgitoarea libertate de la Vlah serai, gândea el, și azi era ziua lui taica, atunci fusese în iunie și azi este cincisprezece august, Sfânta Maria Mare, Adormirea Maicii Domnului. Pentru asta la București or să sufle în trâmbițele de argint. Or să sufle? Exista ceva ce nu putea să creadă. Din câtă turcească știa înțelesese că i-au cerut lui taica șaizeci de mii de pungi ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul nopții la priveghi pentru Adormirea Măicuței lui Dumnezeu, săriră buimaci de pe fânul uscat pe care se odihneau în curtea bisericii. Unii tocmai spuneau că i semn rău, când al doilea țipăt veni și mai dureros dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și coconii lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să fie schimbați sacii și să fie azvârliți în Bosfor alți saci, având doar pietroaie. Trupurile voievozilor și cel al lui Ianache Văcărescu în înfricoșată taină au fost purtate cu o luntre peste mare până la insula Halki. Acolo, la mânăstirea Adormirii Maicii Domnului, în aceeași seară au fost prohodite și înmormântate. Era 15 august 1714, sărbătoare mare pentru creștini, ziua prăznuirii Adormirii Sfintei Fecioare Maria. Într-o lume în care cursul întâmplărilor ar fi fost cel firesc, la București ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ianache Văcărescu în înfricoșată taină au fost purtate cu o luntre peste mare până la insula Halki. Acolo, la mânăstirea Adormirii Maicii Domnului, în aceeași seară au fost prohodite și înmormântate. Era 15 august 1714, sărbătoare mare pentru creștini, ziua prăznuirii Adormirii Sfintei Fecioare Maria. Într-o lume în care cursul întâmplărilor ar fi fost cel firesc, la București ar fi sunat trâmbițele de argint poruncite de Brâncoveanu, pentru că era ziua lui de naștere, împlinea șaizeci de ani, și în același timp
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de reducerea vibrațiilor creierului și de intrarea în starea de vibrație a creierului, alfa. În starea de vibrație a creierului alfa, se poate reduce timpul necesar pentru somn, producând și vindecarea eventualelor boli, prin îndepărtarea sentimentelor negative. Calmarea creierului și adormirea se pot obține și prin terapia Reiki, prin punerea propriilor mâini pe corp, în pozițiile B3 și B4, indicate la paginile 46; 47, în cartea „ Reiki tradițional, de la gradul I la maestru” scrisă de Dumitru Hristenco. Sunt ample referiri asupra
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
nu mai poată reveni înapoi în trup și să se producă moartea. Camera în care dormim trebuie să fie bine aerisită. Înainte de culcare face bine o plimbare pe jos, în spații cu multă vegetație. Avem la îndemână o metodă de adormire rapidă: stând în pat, să punem propriile palme pe fese (pe fund sau pe orice loc din jumătatea inferioară a corpului, mai jos de ombilic), sau măcar o singură mână. În scurt timp vom intra într-un somn dulce, irezistibil
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
legendare spre a forma un mozaic mai mare, adăugând o strofă ici, un fragment final colo, sudând câte-un anapest sau câte-un iamb. Iar serile Își asculta muzica de bordel și fuma din narghilea. În 1959 biserica ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului era pe Charlevoix. Acolo aveam să fiu botezat, În mai puțin de un an, și educat În spiritul credinței ortodoxe. Biserica Adormirii Maicii Domnului, ai cărei preoți parohi se schimbau regulat, fiind toți trimiși la noi de Patriarhatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Iar serile Își asculta muzica de bordel și fuma din narghilea. În 1959 biserica ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului era pe Charlevoix. Acolo aveam să fiu botezat, În mai puțin de un an, și educat În spiritul credinței ortodoxe. Biserica Adormirii Maicii Domnului, ai cărei preoți parohi se schimbau regulat, fiind toți trimiși la noi de Patriarhatul din Constantinopol. Toți veneau cu barba și autoritatea intacte, cu veșmintele brodate ale sanctității, și toți se săturau după o vreme - de obicei șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care se comportau În biserică de parcă ar fi fost În tribunele de la Tiger Stadium și, În cele din urmă, de efortul de a ține predica În fiecare săptămână de două ori, mai Întâi În greacă și apoi În engleză. Biserica Adormirii Maicii Domnului: cu orele ei Însuflețite În care se bea cafeaua, cu fundația ei șubredă și cu găurile din acoperiș, cu festivalurile ei etnice perseverente, cu orele de catehism În care moștenirea noastră Învia prin noi pentru scurt timp Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a doua cană când o voce suavă, feminină, Îi răsună În ureche: ― Bună dimineața, Tessie. Era cumnatul ei, părintele Michael Antoniou. ― Salut, părinte Mike. Foarte frumoasă slujba de azi, spuse Tessie și regretă imediat. Părintele Mike era diacon la biserica Adormirii Maicii Domnului. Când plecase ultimul preot, Întorcându-se ocărât la Atena după numai trei luni de zile, familia sperase că părintele Mike va fi promovat. Dar până la urmă postul fusese obținut de părintele Gregorios, un alt proaspăt preot născut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai bună engleză de care era În stare. (Și aici - din nou - proprietarul magazinului pare să-i fie dator lui Zizmo. Le face o reducere de douăzeci la sută). Între timp, pe strada Hurlbut părintele Stylianopoulos, parohul Bisericii Ortodoxe a Adormirii Maicii Domnului, a venit În sfârșit să le binecuvânteze casa. Desdemona Îl cercetează tensionată pe preot cum bea paharul de Metaxa pe care i l-a oferit. Când ea și Lefty deveniseră membri ai congregației sale, bătrânul preot Întrebase, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ceremonia cuprinse toată slujba de Înmormântare, exceptând doar ultima parte, când cei adunați sunt poftiți să-i dea răposatului un ultim sărut. În schimb, Sourmelina trecu pe lângă sicriu și sărută cununa de nuntă, urmată de Desdemona și de Lefty. Biserica Adormirii Maicii Domnului, care pe vremea aceea funcționa Într-un parter Înghesuit de pe strada Hart, era totuși ocupată pe mai puțin de un sfert. Jimmy și Lina nu fuseseră enoriași adevărați. Majoritatea celor prezenți la Înmormântare erau văduve bătrâne, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zile ajung, spuse Lina și continuă să mănânce. De-abia după toate astea au putut să fie botezați bebelușii. În următoarea sâmbătă, Desdemona, copleșită de sentimente contradictorii, Îi privi pe nașii copiilor ținându-i pe micuții deasupra cristelniței de la Biserica Adormirii Maicii Domnului. Când intrase În biserică, bunica mea se simțise extrem de mândră. Lumea se aduna În jur, Încercând să-l vadă pe bebelușul ei, Înzestrat cu puterea miraculoasă de a le face din nou mame tinere până și pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să i se spună la noi În familie - era pe vremea aceea seminarist la Școala Teologică ortodoxă a Sfintei Cruci din Pomfret, Connecticut. Întors acasă În vacanța de vară, Îi acordase foarte multă atenție lui Tessie Zizmo. În 1933 Biserica Adormirii Maicii Domnului se mutase din amplasamentul modest de pe strada Hart. Acum congregația avea o biserică adevărată, pe bulevardul Vernor, care dădea În Beniteau. Biserica era făcută din cărămidă galbenă. Purta pe creștet trei cupole gri, ca niște scufii, și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]