2,132 matches
-
se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc. În treacăt, voi observa cum o șuviță de sânge i se prelinge în colțul buzelor, sub nara dreaptă. Voi crede, o clipă, că transpirația adunată coboară spre bărbie și doar lumina sângerie face să pară sânge adevărat. Apoi îmi voi spune că-i chiar sânge. Cel mai adevărat și viu sânge. Mi se va face dintr-odată frică. Panica animalului când vede Moartea cum umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o votcă la alta, nepăsător la tot ce mă înconjura sau mi se întâmpla. Gândul că sunt întruna dator mă chinuia, cu sâcâitoare statornicie, precum mult hulitele picături chinezești. Și măcar de-ar fi fost niște sume nemaipomenite. Datoriile mele, adunate, nu făceau mai mult decât câștigul unei traseiste în trei-patru seri bune. Mă îngrețoșa și un astfel de gând. Am dat de Samsar după un anunț din ziar. Am stabilit întâlnirea în Cișmigiu. Nu-l invitasem acasă, rușinat de sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mântuiește-mă) pe mine, păcătosul“. Adorm cu această rugăciune și, noaptea, dacă se întâmplă să mă trezesc din somn, o repet și liniștea adormirii revine grabnic. Un an nefast pentru mine acum, chiar în zilele din preajma celor destul de mulți ani adunați, prin descoperirea acelor analize dezastruoase. Voi face ce voi putea să repar ce-i de reparat, dacă se mai poate. Știu că viața mea, începând cu acest an, se îndreaptă sigur, grabnic și teribil de nepăsătoare spre Moarte. O Moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai visat privind de nenumărate ori zborul marelui fluture? Că ai simțit, adeseori, cum te-a furat în rotocoalele lui înalte, ducându-te amețitor de aproape de seninul râvnit? Că ai trăit? Încercările mele repetate de a rescrie acea povestire, cărțile adunate, toate ce au urmat nu au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o aură falsă de oarecari izbânzi, de false succese. Știam că toate sunt false. Știam că îmi trăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multilateral dezvoltata noastră tot mai peticită. Preferam să beau, să nu văd, să hălăduiesc în căutarea bucuriei din fiecare clipă, atâta câtă era, amăgitoare bucurie, chiar dacă, mai apoi, tot șirul acela de clipe, de zile, de luni sau de ani, adunate, nu lăsa decât amăreala unei poșirci din care tot ai băut, cu disperare ai băut, crezând că ți se oferă întruna paharul de ambrozie al aleșilor, al răsfățaților norocului. Învățasem să trăiesc într-o duplicitate a neputinței, cu prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acolo, jos și totuși nu ezitam să mă îndrept spre ea. Vedeam limpede, pentru că singurul bec care luminează mica noastră pivniță era deja aprins, iar diferitele nuanțe de maro ale dezordinii familiare a cutiilor, lampadarele cele vechi și alte nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama că-mi țineam respirația în timp ce coboram: bubuitul continua și, câtă vreme priveam în jur încercând să-i identific sursa, izbucni oribil încă un țipăt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
apropierea de Pateric, care, după cum se știe, este „o colecție de învățături și de experiențe duhovnicești culese din viețile părinților cu trăire sfântă”, dar, am spune, și de înțelepciunea populară din „Culegere de proverbe sau Povestea vorbii, De prin lume adunate și iarăși la lume date” (1847), a balcanicului Anton Pann (exemplificăm printr-un fragment condensat, în sensul acesta, al zicerii populare, sfătuire părintească pentru copii săi: „Dragii tatei, viața nu e ușoară, dar cel mai mult o complicăm noi singuri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
imediat, dar răul fusese făcut și, deși ea i-a angajat unul dintre cei mai buni avocați din oraș ca să îl apere, Harry a priceput că viața îi era distrusă. Ancheta s-a prelungit timp de zece luni, cu probe adunate lent din locuri îndepărtate precum New York și Seattle, Amsterdam și Tokio, Londra și Buenos Aires, după care procuratura districtului Cook a emis pe numele lui Harry treizeci și nouă de capete de acuzare pentru fraudă. Presa a anunțat știrea cu titluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu vreau să o las să-mi scape printre degete. Dacă David vrea să mă îmbrac așa, ce importanță mai are? Pe vremuri umblam și arătam ca o parașută. Așa îmi e mai bine. Mă simt mai în siguranță, mai adunată. După halul în care mi-am bătut joc de toate, am noroc că mai trăiesc. Tom a dat înapoi schimbând tonul și s-au despărțit în după-amiaza aceea cu îmbrățișări pătimașe și sărutări sincere, jurând să nu mai piardă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strada Fântânei. Era rupt de oboseală, umblase pe jos toată ziua, prin zăpadă, vizitiul nu-l lăsase să se suie în tramvaiul cu cai fără să plătească bilet, iar el nu voia să-și risipească averea din buzunar - zece bănuți, adunați numai din bacșișuri. Dar relatarea ciocnirii cu picioarele străinului îl înviora. Simțea că și el a devenit dintr-odată un om important în lume. Nu vezi toată ziua-bună ziua lucruri frumoase pe străzile Bucureștilor. — Cum adică, se bucură Jacques, pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atunci când căra un pachet greu, desenă cea mai caraghioasă vacă din viața lui și, fără să vrea, găuri hârtia în câteva locuri. Îi făcu ochiul acoperit de pata neagră ca la pirați, dar nu reuși să-i deseneze bine picioarele adunate, subțiri ca firele de păr și terminate cu câte un gogoloi. Îi dădu desenul lui Costache, după ce și-l privi cu nemulțumire, ca un pictor care s-a grăbit. — O cheamă Fira, am botezat-o io. N-are uger. Mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ochii închiși, căci trupul său știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se simțea când rușinat și descurajat, când nesocotit în optimismul său. Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu. Distruse sau nu. Ca ale personajelor dintr-un film. Altceva nimic. Că dacă ai putea vedea cum stă sicriul ăla în pământ... Am tot mai mult senzația că Iozefina nu se află în sicriu. Că e undeva, printre cei adunați aici ca s-o vadă. Într-un târziu, se aud bulgării de pământ huruind. Se aud dincolo de tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei... Brațul Reliei servește parcă de pământare. Se sprijină de mine cu oarecare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nouă monștri, intervine o ninetistă, anunțând orizonturi sumbre... Ba chiar nouă erau. Și ce-i cu asta?, ripostă, puțin ofuscată, Dona Mona... Pentru că, intervine o savantă din aria matematicii, un șobolan, trei lilieci costumați la patru ace și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală a casei... Dona Mona rămâne fără glas. E clar că nu era tare la aritmetică, la astrologie sau mitologie, și nici specialistă în arta superstițiilor, cea atât de mult divinizată de ninetiste. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
atingere ce reprezenta toată satisfacția pe care o putea avea. Acum nu-i mai rămăsese decât să părăsească trenul la Viena și să se Întoarcă. În zece zile, vocile vor intona: „Doamne, primește-ne cu binecuvântarea Ta pe noi, cei adunați iarăși aici“. Dr. Czinner Întoarse pagina ziarului și citi puțin. Lucrul cel mai aproape de ură pe care-l putea simți față de zăpăciții aceștia era invidia. Nu-i putea urî când Își amintea detalii pe care nici un corespondent de ziar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
da, spuse ea fără convingere. Evenimentele nopții trecute și descoperirea tandreței lui Myatt fugiră din ea, ca un debarcader luminat, undeva În Întuneric. Își concentră mintea, Încercând să-l revadă, dar el deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el și toți ceilalți evrei pe care-i cunoscuse. Nici chiar trupul ei, acum odihnit și vindecat, dar cu liniștea-i profundă pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
găleți, cam pe jumătate pline cu borș fierbinte. Aduceți-le aici, strigă crîșmarul. Oamenii cară gălețile și le pun pe o masă în semiîntuneric. Adă-ne linguri. Întîi aduceți-le aici, nu se lasă știrbul. Ca să scoți carnea tu? Derutați, adunații la reuniunea electorală se uită roată. Unul mai deștept bagă mîna în găleată, scoate o bucată de carne și începe să mănînce. Ca la un semnal, o puzderie de mîini intră în găleți și începe un pescuit demn de opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Politicienii sînt vinovații principali... Și ce? Îi bagi pe toți la pușcărie? Ar fi excelent. Habar n-au țațele de la emisiunea dințoasei cu gura încleștată, cîtă suferință a căzut pe băieții de la vamă. Pe proces vor consuma jumătate din cheagul adunat și cealaltă jumătate o vor da pentru păstrarea posturilor. Am muncit degeaba, se văită Crudu. Am 50 de ani, am timp eu să refac ce-am pierdut? Unii îi spun că nu, alții că da... Cleptomanul păcătos Nu vă luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
printre umbre și ți se pare că respiră. Poate sînt emanații ale ființei tale din alți ani, ies din mobilele pe care le-ai atins și respiră alături de tine. El tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
O să ajungem și la asta. Când? — Ei bine, vrei să discutăm despre asta acum? Nu, voiam să spun când l-am organizat? — Clio a murit acum mai bine de trei ani, Eric. Toate elementele de care mă agățam, de curând adunate și puse cap la cap, ale vieții mele se desfăcură, se frânseră și se prăbușiră sub greutatea mea. — De trei ani mă trezesc cu mintea goală? — Nu, nu. Doctorița Randle se aplecă în față, așezându-și antebrațele groase, umflate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dau dreptate, dar nici nu mă alătur dumitale. Spiritualitatea mea se întrupează în forme particulare. Socializarea ar fi pentru ea o nefericire. - Totuși nu putem trăi altfel decît împreună: abia acum cînd separarea a irosit energia națiunilor sună ora comunitară. Adunat, potențialul acestora va muta albiile, va defrișa munții, va usca potopul și va umezi pustiul... - Mereu cobori în pragmatism. Sîntem ființe cu spirit și morală, nu fiare. - Fără fapte omul nu poate dăinui. În primul rînd el are nevoie de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fluor, că e foarte aproape de scrierea unui roman de sertar, iar la afluent profețeam câștigarea unei excursii În Uzbekistan. Și așa mai departe, scrierea cărților prilejuindu-ne niște serate literare Încântătoare, era deja iarnă, decembrie, și noi munceam pe rupte, adunați seara lângă șemineul din living, aveam termen limită până la sfârșitul anului, la Începutul celui următor trebuiau scoase cărțile pe tarabe, atunci le cerea piața. Cam așa treceau zilele În Republică: ne Întorseserăm la literatură, Vasile nu se mai oprea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai aproape de spital, decât de hotel și ne recomandă să luăm un taxi. Rog recepționera să-mi comande un taxi. Afară plouă și taxiul vine greu. În sfârșit vine și plecăm spre spital. Ajungem la Raisa unde ceilalți erau deja adunați. Petra, asistenta din acea zi, pregătise deja copilul. Avea o cămășuță nouă peste scutecele cu care era învelită în incubator. Întreb unde pot găsi un preot. - Nu vă faceți griji, am trimis deja după preotul spitalului. Petra îmi dă o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
să le astupați și să alungați țiuitul, pentru că asta este clar manipulare psihotronică negativă. În toată această perioadă am avut doar două vise mai importante pentru mine: într-o noapte am ajuns pe undeva tot prin zona gri unde era adunată o mulțime de oameni și pe care-i întrebam unde sunt părinții mei. Cineva mi-a spus că au plecat, dar nimeni n-a știut să-mi spună unde. Am mestecat mult acel vis și am ajuns atunci la concluzia
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]