1,944 matches
-
în presă, iar după 1993 s-a ocupat de tranzacții bursiere și de agricultură. A debutat la paisprezece ani în „Urzica” cu epigrame și epitafuri, iar editorial cu placheta În general, triumful pădurilor (1969). Publică numeroase volume de proză scurtă, aforisme, „definiții umoristice”, romane (unele aparținând genurilor policier umoristic ori SF), literatură pentru copii (inclusiv o piesă de teatru, Vitejii cetății Bade-Bade, reprezentată scenic în 1987), fiind remarcat de la început ca un talentat umorist. A înființat și conduce Editura Vasiliu, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
exploatarea unei zone care avea să îi aducă un oarecare succes: aforistica, prezentă în volumele Îndreptar de greșelile altora (1978), subintitulat „afurisisme”, parțial în Cele mai frumoase nerozii (1981), în Școala tăcerii (1991), precum și în Pe scurt - Bref, volum bilingv. Aforismele sunt ghidușe, istețe, deloc marcate de pedanterie, combinând fericit rigorile tonului gnomic cu dexteritatea manipulărilor lexicale, semantice și sintactice, neprevăzute și pilduitor hazlii („A greși e omenesc, a persevera în omenesc e diabolic”, „Peștele de la cap se parfumează”, „Cine sapă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
greși e omenesc, a persevera în omenesc e diabolic”, „Peștele de la cap se parfumează”, „Cine sapă groapa altuia riscă să dezgroape pe altcineva”). Dicționarul falitului (1993) și Dicționar romîn-român (1995) cuprind „definiții umoristice”, texte scurte de pseudolexicografie, înrudite deopotrivă cu aforismul și cu anecdota. Scriitorul a dat, pe lângă alte cărți de proză scurtă: Vânătoare de perne (1985), Canibala (1993), Povești de dragoste (1994), Politicianul român (1995), Alandalu - țară experimentală pentru adulți fără capitală (1997), și literatură pentru copii: Pluș Plumb (1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
câine”, RL, 1970, 31; Adriana Iliescu, „Proiect de câine”, VR, 1970, 11; Ion Angheluș, „Proiect de câine”, CL, 1971, 1; Ermil Rădulescu, „Moscuna”, AST, 1976, 1; Corneliu Popel, „Moscuna”, CRC, 1976, 12; Silvia Urdea, „Moscuna”, VTRA, 1976, 6; N. Steinhardt, Aforisme românești, VR, 1976, 7; Petru Romoșan, „Pegasul troian”, TR, 1976, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 595; Iorgulescu, Scriitori, 262-263; Dumitru Dinulescu, Proza lui Tudor Vasiliu, LCF, 1979, 9; Tudor Rotaru, „Note de căsătorie”, RL, 1979, 17; Artur Silvestri, „Cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
o parte dintre aserțiunile sale "trebuie luate ca fiind scriitura unui observator iresponsabil, sofisticat, cu o sensibilitate către stilul paradoxal și dialectic imposibil de stăpânit"489. Cu toate acestea, "nu putem citi această carte fără să admirăm adevărurile din unele aforisme, poezia metaforelor sale și încântătoarele sale flashuri verbale. Baudrillard se găsește la apogeul său atunci când discută peisajele și scenele urbane"490. Gustul pentru paradox, jocuri lingvistice și stilul sentențios se combină cu procedeul deconstrucției aplicat realităților sociale, pentru a le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și transparența imaginilor media. Subiectul, la rândul său, este redus la statutul de terminal într-o rețea de comunicare (această viziune cibernetică i-a fost, de asemenea, aspru criticată). Cartografierea schimbărilor, viteza pe care o imprimă scrierilor sale, critica asociată aforismului fac din discursul pe care îl practică un exemplu de discurs postmodern, cu toate exagerările și performanțele sale cunoscute. După cum interpretează unii exegeți, însuși universul postmodern propus de către scriitorul francez este unul hiperreal, în care, de exemplu, modelele, codurile și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îmbinării diverselor stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) procură alte elemente care să susțină rizomatica scriitură baudrillardiană, precum și curiozitatea de a cerceta diverse teme și domenii: "alegerea formelor neortodoxe de scriitură, întrețeserea dintre teoretizare și jurnale de călătorie, aforisme și însemnări din jurnal, confesiuni și modelări cibernetice abstracte prezintă o provocare adusă formelor convenționale de cercetare, metodologie și scriitură"569. De aici trebuie extrasă drept cheie a înțelegerii operei sale postularea fundamentală a polemos-ului, care este extins și la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
emisă de Baudrillard este un mod de abordare și de configurare teoretică. Pe de o parte, el oferă un nou tip de discurs care combină discursul teoriei sociale cu povestirea, cu elementele narative, cu observațiile și critica culturală și a aforismului. El face însă adesea afirmația că, în fapt, oferă o mai bună înțelegere a situației prezente, marcându-i noutățile și diferențele față de trecut, proclamând "moartea" fenomenului modern și nevoia unor strategii și răspunsuri teoretice la dispariția modernismului"579. Această poziție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un fel de Zeu stoic exilat în intermundia, fără a avea contact cu lumea oamenilor. De-acum înainte sulmonezul intenționează să se adreseze zeilor mai sensibili rugăciunilor imploratoare ale oamenilor; o spune de altfel foarte clar, folosindu-se de un aforism: "bunăvoința, într-adevăr, îi face mari și pe oameni și pe Zei, pentru că oricine îl onorează pe cel care îi vine în ajutor". Utilitas igitur magnos hominesque deosque Efficit, auxiliis quoque favente suis (v. 35-36). Aici începe, deci, a doua
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
păcat propriu-zis, o vină, ci aproape un act de virtute, de risc necesar față de o autoritate totalitară și tirană. Chiar cu ocazia unor asemenea exemple de virtute din partea eroinelor care și-au urmat fidele soții în nenorocire, Ovidiu inventează diverse aforisme de morală stoică (în maniera lui Augustus însuși), care trec dincolo de semnificația contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare (bărbați și femei) din toate timpurile și locurile (deci și pe cel
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atenția traduceri din Dino Buzzati, realizate de Paul B. Marian și Ileana Moldovan, din Michel de Villiers în versiunea Rodicăi Lungulescu și pagini din umorul străin transpuse de Marius Tupan. Revista mai oferă informații din actualitate prezentate în manieră umoristică, aforisme de Tudor Mușatescu, caricaturi, anecdote, știri sportive, poșta redacției. Alți colaboratori: Dan Cojocaru, Adrian Socaciu, Mircea Enescu, Varujan Vosganian, Victor Pițigoi, Dumitru Dinulescu, Ion Besoiu. M.W.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
spune dl Panu (în "Săptămîna", anul 1901, 4), Revoluția Franceză a fost o "epidemie morală". 4 "Arta vieții ? Rezervă, discrețiune, cumpătare, în genere negațiune și în rezumat abnegațiune." "Ferește-te a da sfaturi." (Critice, II, p. 396 și p. 386. Aforisme.) În "Convorbiri", zice Alecsandri (Scrisori, p. 64), e numai "critică și iar critică, și tot critică". Vezi și dl Panu ("Săptămîna", anul 1901, 6, și anul 1903, 49). VII Primul junimist: Costache Negruzii Costache Negruzzi a fost primul junimist. Mă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Iorga l? a �nt�lnit pe A.�C.�Cuza, de care va fi legat ca prieten (sau du? man) tot restul vie? îi. Cuza tocmai se �ntorsese de la Bruxelles, unde?? i f? cuse studiile. �nc? ț�n? r, elegant, lans�ndu?? i aforismele ? i epigramele, fermec�ndu? le pe femeile din jurul lui ? i polemiz�nd cu Iorga �n paginile ziarului �Lupta�, el �? i propov? duia deschis sterilul ? i patologicul s? u crez antisemit. Atunci c�nd Caragiale a fost atacat pentru ultima lui pies
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
în�nd resurse bogate, i se spunea �o frumoas? făt? de m? ritat cu o zestre bogat? �. Ce altceva �? i mai putea dori o na? iune? Din nefericire, tabloul acesta roz nu prea reflectă realitatea rom�neasc?. S? ne amintim de aforismul lui Oscar Wilde despre vise, conform c? ruia exist? dou? feluri de tragedii: c�nd nu se �mplinesc ? i c�nd se �mplinesc. Acest lucru pare s? fie adev? raț pentru na? iunile Lumii a Treia, iar Rom�nia era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
u că un ministru s? se comporte ca un demagog, dar este mult mai periculos dac? un demagog devine ministru�. Dr. Lupu era destul de inconsecvent, schimb�ndu?? i radical pozi? ia �n momentele decisive. Profesorul Cuza, apel�nd la unul din aforismele lui �l numea �un socialist șui generis�26. �n mijlocul nesf�r? ițelor greve, r? zvr? tîrî ? i tulbur? ri, doctorului Lupu �i pl? cea s? prezideze negocierile cu grevi? ții. Regele era tot mai �ngrijorat ? i i? a cerut lui Iorga �s?? l opreasc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
e a lui Iorga, �epileptic�, fiind sf? tuit s? �aleag? �ntre casă de nebuni ? i temni?? �62. Unii politicieni (de exemplu, Cuza) agreau o asemenea atmosfer?; Cuza se sim? ea bine, deoarece avea prilejul s??? i lanseze vorbele de duh ? i aforismele. Chiar ? i Iorga s? a adaptat la atmosferă Camerei ? i r? spundea cu aceea? i moned?. Era �nc? membru al Adun? rîi ? i participa la lucr? rile acesteia, dar era permanent ocupat cu preg? tirea cursurilor sale universitare sau a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
reintrarea �n scenă politic? cu ajutorul acestui antisemitism tot mai accentuat �n r�ndul studen? ilor. Cuza ? i?a �nceput atacurile �mpotriva lui Iorga ? i a leg? turilor lui cu Aristide Blank �n Adunarea Na? ional?. �n acest cadru, el putea apela �n voie la faimoasele sale aforisme ? i admonest? ri. Aceste atacuri au fost declan? ațe pe la sf�r? ițul lui 1920, s? au intensificat prin 1921, ? i au devenit ulterior tot mai virulente. Ele p? reau s? fie axate pe o schem? oarecum monoton? ? i se �ncheiau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dezinteresului aproape total al lui Iorga fă?? de muzic? � 18 Karl G�llner, profesor la Universitatea din Sibiu, student al lui Iorga at�ț �n Rom�nia c�ț ? i �n Fran? a, �? i amintea aevea atitudinile de student etern ale lui Iorga ? i aforismele lui pe baza cuvintelor formate din patru litere. Mul? i al? îi dintre cei care l-au cunoscut i-au confirmat autorului acest lucru. A? scoate �n eviden?? faptul c? Iorga afi? a asemenea atitudine numai fă?? de b? rba? i.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
din ceea ce e esențial nu se poate preda", frază care m-a convins într-un prim moment, cu atât mai mult când o aplicam la arta teatrului! Scepticismul pedagogic pe care dintotdeauna l-am resimțit mi se confirma grație acestui aforism radical. Pînă în clipa în care mi s-a revelat posibilitatea de a-l contrazice și, implicit, de a mă motiva, pe mine și alți colegi apropiați: "esențialul nu e ce se predă, ci dăruirea pe care pedagogul o personifică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
toate, pe rând, istorice, literare, teatrale, metafizice etc. ne fac atenți la un univers labirintic cu disimulate căi de comunicare, la care par să aibă acces doar unii, puțini, cei "aleși". Spectacolul ascuns este, în același timp, o culegere de aforisme cu care autorul pare să gloseze pe marginea pieselor lui Shakespeare, sau, altfel, un corpus de texte cu încărcătură filosofică, apte să ne întoarcă la "plăcerea spectacolului", pentru a-l parafraza pe Roland Barthes, și o invitație pentru fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
anumite aspecte culturale sau de a nu recunoaște elemente etice ascunse în ceea ce noi consider]m a fi economie, teologie, politic], drept, etichet] sau înțelepciune popular]. Mai mult decât atât, multe valori și principii sunt distilate și cristalizate sub forma aforismelor, a proverbelor sau chiar a ghicitorilor. În numeroase societ]ți analfabete aceast] cristalizare îmbrac] forme artistice cu formul]ri concise și înțelesuri profunde. Proverbul Shona, Murao ndishe, se traduce literal prin „Legea conduce”. Un nivel de interpretare ar fi acela
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
linii mari și în mod arbitrar, deși mai tarziu s-a manifestat tendința de conformare la reguli (Wilson, 1958). Normele etice care susțineau mă’at-ul erau predate în școlile de scribi, de c]tre c]rturari. S-au descoperit aforisme, maxime și sfaturi copiate de ucenici, unele datând din jurul anului 2000 î.Hr., ceea ce subliniaz] importantă respect]rii preceptelor pentru obținerea succesului în afaceri, guvernare, funcții administrative și de stat. Respectarea normelor etice se f]cea din motive esențial practice: ignorarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
istoric, iar sarcina să nu era aceea de a explica sau de a sistematiza principiile codului, ci de a le asimilă și a le transmite mai departe. Discipolii lui Confucius au reunit toate dialogurile avute cu acestă sub forma unor aforisme care constituie cartea Analectelor. Au existat și dezacorduri în rândul discipolilor cu privire la taoismul promovat de c]tre Confucius. Unii dintre ei puneau accent pe ritualul li, în timp ce alții înclinau spre ren (umanism). Conceptul de ren apare frecvent și oarecum bizar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
autori precum: Barth, Mitchell, Brass, Horowitz, Calhoun, Anderson, Jenkins ș.a. 12 Eleații (Xenofan din Colofon, Parmenide, Zenon din Eleea) susțineau unicitatea și imuabilitatea lumii și existenței, în vreme ce Heraclit din Efes era adeptul ideii de schimbare continuă, foarte sugestiv surprinsă în aforismul său: panta rei. 13 Care pot fi incluse în categoria întrebărilor ontologice (vezi de exemplu Hay, 2002:61-63) 14 Capitolul 3 (Paradigme asupra identității: esențialismul și constructivismul) și Capitolul 4 (Perspective românești asupra identității). 15 Capitolul 5 (Identitatea socioculturală). 1
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1% talent... și nu uita niciodată, nimeni nu-ți va oferi pe tavă succesul În viață sau Îți va da ceva fără plată. Ești singurul În măsură să o faci”. O națiune de visători Acesta este crezul american. Acestea sunt aforismele cu care majoritatea băieților - și În mai mică măsură fetele - au crescut, cel puțin până de curând. I-am Întrebat pe mulți dintre prietenii mei europeni dacă părinții lor le-au transmis ceva similar, dar nu am primit de la ei
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]