1,979 matches
-
În mână un pahar de șampanie. Sigur că nu, răspunse Will, lăsând deoparte martini-ul, ca să toarne Încă două pahare de șampanie. Deadline-ul e de-abia la douăsprezece noaptea. De ce aș face ceva până la zece seara? Ce sărbătorim? M-am afundat În salata mea Gorgonzola, recunoscătoare că mănânc ceva care să nu fie gătit pe stradă și am luat o gură de șampanie. Dacă aș fi reușit să mă strecor cumva să mănânc aici În fiecare seară, fără să par cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe TNT, așa că am fost În extaz când am auzit că aveam și după-amiaza liberă. Desigur, timpul acela În plus Însemna Încă o ocazie de a mă gândi la Sammy. În ultimele două săptămâni nu fusese o problemă, pentru că mă afundasem În pregătiri, dar mă cutremura gândul la cât de mult m-ar obseda, dacă aș avea puțin timp liber. Kelly achită nota de plată și toată lumea Își lua la revedere când Elisa mă luă deoparte. Pot să vorbesc ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a-și adormi "cumplita și degradanta conștiință" a depravării sale, devine opiomană. Astfel, pornită pe căile destrăbălării, Monique Lerbier se aventurează mai departe, mult mai departe decât Maud de Rouvre. Acolo unde aceasta din urmă îndrăznea pe jumătate, băiețoasa se afundă cu totul. Monique nu e semi-virgină. Ea este pervertită în totalitate. Toate acestea sunt adevărate și false în același timp. Căci răul stă fără îndoială mai puțin în act și mai mult în intenție, mai puțin în gest și mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
El contribuie la înghețarea revendicărilor tinerilor, a aspirației lor către emancipare sexuală. Prioritate au problemele militare și politice, care nu fac decât să se agraveze între 1947 și 1962. Deja în 1950, momentul declanșării războiului din Coreea, trupele franceze erau afundate în mlaștinile Indochinei, în confruntarea cu Viet Minh, în timp ce în metropolă tensiunea era sporită de frecventele fricțiuni dintre guvern și partidul comunist. Așezată, ca mai toată Europa Occidentală, sub stindardul american, Franța nu își vânează, asemenea Statelor Unite, cetățenii "roșii". Însă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
provocate de Războiul Rece și decolonizare. Ba chiar dimpotrivă. Lovitura de trăsnet de la Diên-Biên-Phu, scoțând în evidență izolarea Franței și eficacitatea războiului total împotriva colonizatorului, are darul de a declanșa tulburări în Algeria. Abia ieșită din mlaștinile Indochinei, Franța se afundă în alt coșmar. O nouă mantie de plumb, politică și morală, se pogoară asupra țării. Acolo se poartă un război cu-adevărat "murdar", iar cei care pleacă pe front militari de meserie, dar în egală măsură tineri logodnici sau soți
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lucrurilor. II Omul este o oaie gînditoare. Credul și impulsiv, se repede înspre lucruri pe care nici nu le vede, nici nu le cunoaște. Aflat la bunul plac al ordinelor pe care le primește, se apleacă sau se înalță, se afundă trup și suflet în mulțime și se lasă acoperit de ea pînă la a deveni de nerecunoscut. Tarde e convins că așa se întîmplă, iar felul în care descrie mulțimile o dovedește pe deplin. De fapt, reia trăsătură cu trăsătură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
înseamnă să rămâi zile-ntregi să păzești animalele la pășune; îți trec prin cap atâtea gânduri, îți faci mii de planuri, încerci să tălmăcești glasul vântului, rumorile câmpiei, zbieratul celorlalte animale. Eu vorbeam cu copacii, cu ierburile, cu norii; mă afundam în cele mai stranii închipuiri. Acasă mama vitregă, ce se numea tot Catarinella ca mama mea bună, mă muștruluia dacă mâncam o bucată de pâine mai mult, iar eu mă uitam fix în ochii ei, fără să scot un cuvânt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acum te călăuzesc și te vei alege în cele din urmă cu o ireversibilă debusolare, fără repere adevărate pentru a găsi calea spre Dumnezeu, spre creația Sa, spre finalitatea acesteia. N-o fac cu intenție, Dionisio, aș prefera să mă afund în conversații sau în observarea Naturii, dar dacă încep să studiez, nu mă pot abține. Da, dar nu treci cu vederea nimic: mai ales în ochii confraților noștri mai în vârstă tu ești un fel de enciclopedie fără de sfârșit. Ceea ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urmându-l pe șarpe. Aș vrea să-ți mai spun cum am și făcut ocolul pământului, am ajuns la Taprobana 39, și am fost constrâns să pun piciorul pe pământ iar apoi, cum am fugit de furia pândarilor m-am afundat în pădure, și am ieșit într-o mare cîmpie la echinox. Mai mult de două luni i-a depănat lui Carlo o poveste fantastică, istoria unei cetăți unde trăiau oameni cinstiți și inteligenți care se respectau și se iubeau. Omul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a face cu jivinele de prin canale. Nimic de spus, mi-am meritat soarta cu vârf și îndesat". Monologul totuși nu-l întrista, ci, dimpotrivă, îl elibera, îl ferea de excesele de mânie sau mâhnire: poate tocmai de aceea se afunda în el. De câtăva vreme poezia se întorsese să-i țină de urât: scria pradă unei furii fățișe, își dorea ca versurile să colcăie de viață și adevăr, căci poezia cu muzica ei înaltă și setea de libertate era în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oarecare. Continuă să citească și să se oprească la fiecare expresie pentru a-i pricepe pe deplin noimele. Era sigur, astrele, susținuse asta dintotdeauna, aveau o înrâurire directă asupra oamenilor, era vorba de a estima proporțiile și mecanismele relației. Se afundă în lectură până ce simți că amintirea acelui ciudat căpitan bețiv devenea tot mai stăruitoare: Spune-mi și mie, fra' Tommaso, de ce cardinalii și episcopii se tem atât de mult de schimbări? Se uitase lung la el, întrebarea aceea putea fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
butoaiele de rom. O să vezi cum o să le păzesc, ca nimeni altul. Oh, firește, chiar dacă îți va fi dată ocazia să ridici cetatea asta în rai, nu uita de mine. Prea mulți ani trăise în singurătate, iar acum, trezindu-se afundat în mulțime, în zăpăceala din port, se simți pus în mare încurcătură. Gloata nu stătea pe loc nici măcar o clipă, își făcea loc cu coatele, se oprea când avea în față un blocaj (un flăcău cu o desagă pe spate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un soi de levitație morală, bine îmbibată cu lecturi, fac din halucinație o realitate la puterea a doua. Dominantă este senzația de lichefiere („ceasurile moi” ale lui Dalí pot să ilustreze perfect un volum de B.): „Lumea era din nou afundată în întunecimea dureroasă și fragedă, ca sub o suprafață de apă”. Se regăsește în Oniria subacvaticul din Noctambulii, ca metaforă a insalubrității universale ori a unei Românii percepute ca „lume pe dos”: „un ulei mi se înalță din oase pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
cumpărător că marfa pe care i-o oferă este cu mult mai valoroasă decât este În realitate.) „Prefăcătoria este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții.” (La Rochefoucauld) Cine cade În noroi, cu cât se zbate, cu atât se afundă mai mult. Cine se lasă, de exemplu, tot mai mult cuprins de invidie față de succesele celor din jur sfârșește prin a-i urî și a se izola astfel de semeni. De asemenea, cu cât cineva se Încăpățânează să susțină un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
le mai tremură palma: "Ca tă-i doamne, după acest tremurat/ pe cei care stau deasupra pământului și încă nu au plecat". În 1974, publică "Stâlpii", volum în care sentimentul iubirii apare frecvent,ca și cel al morții. Ciclul "Stâlpii" se afundă în folclor, deși problematica rămâne aceeași: moartea, nostalgia depărtării, soarta, iubirea. Formula estetică este expresionistă. George Alboiu nu este un poet expresionist propriu-zis, dar imaginile lui creează relații cu cosmicul. "Iată-ne întinși, unul de altul/ Nu ne putem ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În poem se construiește un spectacol de coșmar, infernal: "unul cu cinci degete de fiară/ și urmele cad una după alta/ și nu se vede cine le oprește/ și nu se aude cine le întoarce/ la capăt când nisipul se afundă/ de patru ori și botul dat pe spate/ de spaima fiarei care vine urlă". Situațiile par a se desfășura într-o temniță a unui regim totalitar. Un aer de solemnitate se face prezent în "Epistolele", (1969) și "Etica" (1971). "Epistolele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
coșmar; dar în versurile următoare procedeul se repetă obsesiv: "Slavă generalului Cristescu,/ Slavă generalului Grigorescu,/ Slavă soldatului Ion,/ Slavă, Slavă!" Delirul verbal se preface în arabescuri care pretind emoții rafinate, dar, neajungând a se satisface decât pe ele înseși, se afundă fără perspectivă într-un univers osteologic, astfel: "un os curge frumos peste Siret", osul lui Ion curge la vale, apa este de vertebre argintii, poetul însuși este pește în Siret, adulmecând ciolanul lui Ion. Strofa devine gratuită, și cele nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Rosetti ș.a.). Poet al plînsului intern, aproape permanent, Bacovia contrastează totuși cu cei mai mulți dintre contemporani prin sicitate. Lacrimile sale sînt rare, mari, colorate (uneori) și grele. Căderea lor impresionează: „O lacrimă cade jos, totul tace”. Pentru refuzul de a mă afunda în teorie, atunci cînd scriu despre Bacovia, îmi găsesc, nu de puține ori aliați în rîndul unor autori de altădată. Următorul citat din Secretul profesional al lui Jean Cocteau mă scutește de o polemică directă cu toți cei care, de-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Neîndoielnic, numeroase lucrări își au originea în astfel de situații. Ienăchiță Văcărescu, de pildă, mărturisește că a alcătuit Istorie a prea puternicilor înpărați othomani, pentru că, exilat la Nicopole, era lipsit „dă toate trecerile dă vreme cele veselitoare dă suflet, și afundatu în valul întristărilor”. în consecință, încearcă să se „mîngîie cu această osteneală”, a scrisului. La București, în confort și în mijlocul unei societăți petrecărețe, probabil n-ar fi făcut o. La cele ce-am spus despre „absență”, adaug și această vorbă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
operei mitologia personală. O mitologie marcată de trăiri de o robustețe ieșită din comun, pe care anamneza poetică le recuperează aproape intacte, ca în cu tălpile în lutul bucătăriei de vară: "cu tălpile în lutul bucătăriei de vară/ ne-am afundat copilăria în curtea lucreției/ în mijlocul ierbii vasile priponea fulgerele/ scăpate de cerul rupt din omăt/ iar noi țeseam din coada minodorei/ vioară și țambal/ și cântam în cerdacul cu păianjeni/ greierii noaptea se ascundeau/ în găurile de șarpe/ și căutau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ești tu între femei,/ fericită în toate.// Trupul tău care nu a cunoscut moartea/ e gata."), iar Scrierea însăși apare, ca la abatele Brémond, strâns unit cu rugăciunea, cu extaza religioasă: "Iubirea ei:/ această magmă apatică/ în care palmele se afundă./ Litera seamănă cu plânsul măicuței/ căzând în genunchi/ la vederea Mirelui". Grația viespilor (Editura Junimea, Iași, 2009) este, practic, într-un mod încă și mai evident decât volumul anterior, o "carte de recitire". Texte întregi sunt de altfel construite ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să facă descrierea "în lipsa" unei referințe la universul cunoscut: Ceea ce ei numeau oraș nu semăna în realitate cu nici o așezare de pe Pămînt. Masive înalte și sumbre, cu pereți erodați și presărați cu niște țepi uriași dîndu-le forma unor perii, se afundau pînă cine știe unde în dune mișcătoare; nu semănau cu nimic din ceea ce poate vedea ochiul omenesc. Formele lor nedefinite aveau înălțimea unor clădiri cu mai multe etaje. Nu aveau nici ferestre, nici uși, nici măcar pereți [...] pp. 41-42 b) Ghilimelele Autorul recurge
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cum am văzut deja, introducerea nenumitului în universul a ceea ce este cunoscut, fără ca pentru acesta să fie garantată în mod absolut semnificația. Masive înalte și sumbre, cu pereți erodați și presărați cu niște țepi uriași dîndu-le forma unor perii, se afundau pînă cine știe unde în dune mișcătoare [...] unele păreau niște rețele sinuoase și dense, formate din cabluri ce se împleteau în toate sensurile [...] altele te trimiteau cu gîndul la arabescuri complicate formate parcă de roiuri întortocheate de albine [...]. Pregătirea pentru momentul scrierii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a procesului economic sau omul-creator și ordonator de valori, inclusiv economice. Omul-resursă între altele sau omul-sursă a lucrurilor, materiale sau spirituale, pentru confortul meritat. Când omul se înalță prin creație, panorama conceptelor de economie va fi mai cuprinzătoare, când se afundă în tenebrele câștigului cu orice preț, panorama se reduce la căile sale deviante. Rătăcirile Economiei Dar mai interesant este să observăm că în ordinea modelelor de economie, în ansamblul lor neinterpretat temporal sau spațial, tipurile de coagulări ale ideilor în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Multe practici divinatorii se desfășoară la noi în noaptea de Sfântul Andrei sau în cea de Sfântul Vasile. "Prin alte părți, fetele merg în această noapte (de Sfântul Andrei n.n.) la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paști și o afundă prin ajutorul ciuturei sau lumânăricii până când se luminează bine fața apei. Când a ajuns lumânarea acolo, fata zice: Sfinte Andrei, Scoate-i chipul în fața apei, Ca în vis să-l visez, Ca aievea să-l văz! Atunci apa din fântână
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]