3,081 matches
-
Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un trecător care te șterge tangențial pe trotuarul mult prea aglomerat. Dar puține din toate astea pot fi considerate atingeri sincere. Să-i povestesc despre tanti Fifi. Una care mergea cu patru perechi de chiloți pe ea, de teamă să nu fie violată. La mine la țară se petrecea asta. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
instrucțiuni de la Stelian. Cei doi se tot întâlneau, seara, după școală, și schimbau idei conspirative: după îndelungi dezbateri, au ajuns la concluzia că ar fi cel mai nimerit să scrie niște manifeste anticomuniste și să le împrăștie într-un loc aglomerat, în gară sau la piață. Dacă în trei zile nu va veni acel semnal așteptat de la Stelian, atunci cu asta vor începe, vor împrăștia manifeste. Seara următoare, s-au dus acasă la Stan: aveau de gând să conceapă manifestele, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ceva din romantismul de front al formulei „trupe de intervenție“. Atinge, așa, ca o adiere perfect masculină, ideea de bravură, de sacrificiu de sine, de glorie. Când Vasile B. a fost angajat lăcătuș de intervenție la o fabrică de plăci aglomerate, unde până și pereții dârdâiau din cauza sutelor de motoare și motorașe răspândite peste tot, a avut viziunea sumbră a unei slujbe cu o rată a eșecului foarte mare. Mai ales că era angajat „de probă“, pentru câteva luni. Vasăzică, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că încă mai am cel mai drăgălaș funduleț din lume. Asta vor oamenii să știe, asta le dau. După mesajul de ieri însă, m-am interesat la fostele colege ce fel de ființă era domnișoara cu o gestiune atât de aglomerată a sentimentelor și am aflat că era genul „foarte rezervată“. Băieții n-o interesau deloc. Privindu-i pe băieții din birou, înțelegeai imediat și de ce era rezervată. „Avea ceva special - am întrebat -, era înzestrată cu un talent anume? La bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
S-a așezat la o masă și a cerut o halbă cu bere. Întâi a luat loc la una dintre mesele din margine, neocupată, dar apoi, cu halba în mână, s-a așezat pe singurul scaun liber din partea cea mai aglomerată a terasei. Se aștepta ca tinerii să spună ceva, să tacă și să-l privească întrebător, să se arate stânjeniți de prezența sa, dar nu s-a întâmplat nimic. Și-au văzut de bere și de tinerețe, iar domnul Năsturel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu foarte deosebită de aceea a filmelor de capă și spadă. Nici o clipă nu m-aș fi gândit că cei aproape doi ani pe care i-am petrecut − după ce am fost dat afară din armată − într-o fabrică de plăci aglomerate aveau să însemne și prima mare bătălie în care învingeam în lupta pe viață și pe moarte cu viața. Motivul pentru care nu realizam foloasele celor doi ani de chin și umilință era banal: în foarte multe cazuri, înțelegeai ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
colinele valurilor, până departe, în orizontul cețos. Nu numai culorile sunt pline de tandrețe, dar și marea însăși. Este - ciudat - o descoperire recentă, datorită configurației speciale a locului. Promiscuitatea abjectă a acestei plaje - cloacă ase mănătoare Bragadirului într-o zi aglomerată, cu un fund care se întinde pe sub apă sute de metri, încât trebuie să înaintezi până ți se urăște printr-un lichid maron ca să ajungi la adânc -, cu chioșcuri de răcoritoare, WC-uri (presupuse) și megafoane urlă toare, este ceva
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la o stație de autobuz spunându-mi (sau așa mi se păru): spakoina ingheală... spakoina ingheală..., acest ingheală de la bunică-mea având o oarecare putere de calmant. Cert este că m-a urcat și m-a îngrămădit într-un troleibuz aglomerat strigând șoferului ceva cu rumînskoie pasolstvo. Dar nimeni nu putea prevedea că deodată mi se va strica o încuietoare a valizei și-mi voi vedea lucrurile - inclusiv un proaspăt Le Nouvel Observateur ascuns bine printre cămăși, cumpărat pe sub mână la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca orice gospodină care, printre obiecte, nu dă atenție manuscriselor, revistelor, ziarelor - mi-l fixă, îndoit în două, la pieptul pardesiului. La un moment dat șoferul strigă ceva care cuprindea rumînskoie pasolstvo și, din două-trei îmbrânceli normale într-un troleibuz aglomerat, am fost proiectat pe scară, coborând - cu valiza la subsuoară - în stația unui cartier peste care bătea puternic un vânt de toamnă rece; se deschidea în fața mea un fel de șosea care urca în pantă spre o clădire albă și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
luat o altă turnură, pe care eu n-o mai înțelegeam. Eu voiam să-mi fac un viitor prin muncă cinstită și efort personal și constatam că acest lucru nu se poate. Vorbesc de perioada Tehnoton. Casa părintească era cam aglomerată, eram cinci persoane și la un moment dat s-a ivit oportunitatea de a-mi cumpăra un apartament. Am reușit să strâng banii pentru avans, urmând ca restul să-l plătesc în rate lunare timp de 20 de ani. Până
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
plugul. În felul acesta, copilul era integrat treptat în munca și preocupările familiei, fiind pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui”, munca devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță. Îmi amintesc de perioadele aglomerate ale muncilor agricole (prașila, seceratul, culesul etc.), când zorile zilei le întâmpinam pe ogor și întunericul înserării ne găsea tot acolo, încât casa și ograda le vedeam la lumina zilei doar duminica și de sărbători. Și totuși munca nu era
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de ani... Cu servieta, îmbătrânită și ea, burdușită cu caiete de teze, cu extemporale, cu manuale și culegeri, pornește pe jos spre casă. Vrea să simtă în plămâni aerul curat și rece, după orele petrecute în spațiul închis al claselor aglomerate, să-l savureze ca pe o băutură răcoritoare în arșița verii. Cu pași măsurați, cu umărul drept înclinat de greutatea din mână, merge spre casă pe drumul acoperit de zăpadă și gheață. De câțiva ani, de când tovarășa lui de viață
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ouălor roșii a rămas ca floarea de mac în câmpul de secară. Mi-i dor să fac treabă Vremea frumoasă de mijloc de toamnă cu lumina ca mierea a unui soare blând și binevoitor mă îndeamnă să ies din cotidianul aglomerat și obositor al marii așezări urbane în care îmi petrec veleatul, și să plec, măcar pentru două zile, în ambientul rural în care am văzut lumina zilei, care mă atrage ca un magnet și pe care îl port nealterat în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
spre marea urbe moldavă, după ce înserarea s-a așezat temeinic, luna, ieșită la plimbare pe cerul limpede, spuzit de stele, ne însoțea și ne zâmbea strălucitor și candid. Luminile farurilor de la mașinile care se deplasau din sens opus și traficul aglomerat nu ne permiteau să conversăm continuu și închegat, fapt ce se concretiza în instalarea tăcerilor, a dialogului fiecăruia cu sine. Surprinzătoarea afirmație a însoțitorului meu, mi-i dor să fac treabă, mi-a rămas în memorie ca expresie a unei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a ieșit printre cele mai reușite din viața mea, chiar dacă nu am fost la un restaurant luxos. În prima încăpere de la Biblioteca Franceză era un perete cu un panou, pe care puteai pune până la 12 tablouri, dacă erau mai aglomerate. Așa că treptat a apărut ideea că acolo s-ar putea expune lucrările diverșilor artiști de pe plan local. După ce am avut expoziția mea personală la Casa de Cultură din Reșița, Coca mi-a propus să expun și eu lucrările mele la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
stropite de fiecare dată de câte un pahar de vin, țuică, bere sau palincă. Camera de hotel cu doar două paturi, o măsuța mică de fantezie și una pentru televizor plus două scaune, foarte frumos amenajată și spațioasă, devenise imediat aglomerată și neîncăpătoare. Participanții veniți la marea petrecere s-au așezat pe unde au putut și unde mai găsiseră loc, formând astfel o imensă grămadă de rugbi naivă. O parte din cei care cunoșteau foarte bine obiceiul casei aduseseră cu ei
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
întâmplări din taberele artistice la care participasem, pentru a le publica într-un volum intitulat „Aventuri din insula naivilor”, ce urma să vadă lumina tiparului peste câteva luni. În primele două luni ale lui 2006 a fost o perioadă foarte aglomerată în care trebuia să-mi programez activitatea zilnică în așa fel încât să pot duce la capăt toate la un loc realizând atât icoanele pentru expoziție cât și cele două cărți ce erau într-un fel programate pentru tipar să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
multă putere și mai multă viață. Umerii largi și trupul musculos emanau multă tinerețe și vigoare. Își simțea sufletul revigorat, gata să înceapă un nou capitol din viața sa alături de fiica sa, Victoria. Sub soarele toamnei, în această lună extrem de aglomerată când toți tinerii se pregăteau de un nou an de școală, mulțimea se vânzolea prin oraș. Victoria, în aparență părea destul de calmă. Plutea un aer uscat de toamnă. La plecare, Victoria își luase la revedere pe rând de la toți cei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îți lasă senzația că fiecare loc în care pășești alături de Otilia, cea care se mișcă tot filmul și care e aproape mereu în cadru este o capcană. De la camera de hotel care o ține ostatică pe Găbița, trecând prin spațiul aglomerat al unui tramvai (în care fiecare călător era un delincvent potențial) și până la apartamentul părinților lui Adi (prietenul Otiliei), încărcat de lucruri și oameni (era ziua mamei lui Adi), totul este la fel de claustrofob (oamenii ca niște pești în acvariu). Iar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Flaubert și Longfellow, ultimul traducând Infernul lui Dante în câțiva ani „doar în cele câteva minute dinaintea luării cafelei”. Este un exemplu ilustrativ de utilizare chibzuita a timpului, cu atat mai mult, cu cât ne aflăm, în modernitatea cea mai aglomerată. Costache Olăreanu numește asemenea porțiuni de timp „ferestre”, anticipând cu decenii rubrică pe care a susținut-o câțiva ani în Adevărul literar și artistic, în ultima decadă premergătoare morții. Firește, nu orice formă de lectură este de urmat. Ea poate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cartea cu jurăminte. — Hei, ia uite, e și unul pentru Dragostea care te ia pe sus. Ne cunoaștem doar de o oră, dar știu deja că te voi iubi toată viața mea... Când ajungem în Grand Central Station, e extrem de aglomerat. Luke se duce până la toaletă, iar eu mă duc la un chioșc să îmi iau o ciocolățică. Trec pe lângă un stand de ziare - și mă opresc. Ia stai așa. Ce-a fost asta? Mă întorc și mă holbez la New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu adevărat decît în vreo două momente (o dată, desigur, pentru secvența aceea de 25 de minute). în rest, e mai puțin o aventură în toată puterea cuvîntului decît o vizită într-un parc tematic Steven Spielberg bine administrat, dar prea aglomerat de atracții care, în orice caz, nu sînt decît reconstituirile spielbergheriilor care au atras o lume întreagă. Dilema Veche, iunie 2008 Arta agresiunii Funny Games U.S. (SUA, 2008), de Michael Haneke O familie perfectă. O casă de vacanță. Niște răufăcători
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
oarecum în preajma sărbătorilor de Crăciun. Atunci se călătorea foarte greu, cu mari aglomerări și întârzieri. Se călătorea chiar și pe acoperișul vagoanelor. În cea de a doua călătorie abia mi-am făcut loc agățat de locomotiva trenului lung și foarte aglomerat, și pe traseul de la Predeal spre Brașov am fost la un pas de a-mi pierde viața. Scăpasem din război și am fost la un pas de a muri în mod stupid! Atunci am învățat că trebuie să fiu mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și iau măsuri corespunzătoare. Îmi amintesc despre un fost plutonier pe care l am cunoscut în concentrarea din septembrie 1939. Omul avea o gospodărie înfloritoare la Măldaeni - în Teleorman și hotărăsc plecarea cât mai repede. Atunci circulau acele lungi și aglomerate „trenuri ale foamei” și ajung cu greu la fostul concentrat din anii anteriori. Bucurie de nedescris pe acel gospodar care nu mă văzuse de șase ani. Gospodărie frumoasă, oameni vrednici și muncitori, belșug de grâne în gospodărie! Îi spun motivul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
continui cronologic călătoria, chiar dacă pe parcurs voi nota impresii imediate care vor năvăli asupra mea. Ceea ce am uitat să spun și mi se pare esențial este impactul avut cu această lume. Cairo, 16 milioane de locuitori, capitala Egiptului, cu străzi aglomerate, circulație sufocantă, oameni trecând agale printre mașinile care niciodată nu se grăbesc. De fapt, aici nimeni nu se grăbește. De ce am spus lume și nu țară, oraș, populație. Pentru că suntem în mijlocul unei lumi, suprapusă pentru o altă lume. Nimeni nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]