11,041 matches
-
nu izbuteam să scap de sub observația celui ce stăruia prea mult cu ochii asupra mea. În schimb, când Angela începuse să mă privească insistent, simțisem numaidecât că lucrurile stau altminteri. Căutătura ei nu era iscoditoare, nu citeam în ea curiozitatea agresivă a celorlalți, ci tocmai îndemnul de a ne sustrage împreună atenției lor insidioase, de a ne refugia într-un loc ferit de orice încercare a lumii de a ne agresa cu indiscreția ei. Eu aveam un asemenea loc și poate
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
curând, solitar, trei spectacole pe săptămână! Un smintit! Și nu e singurul în Stațiune. Filozoful, de pildă, se ocupă, de mulți ani, numai de creșterea iepurilor. Vrea să demonstreze, prin comparație, că oamenii s-au născut buni, dar au devenit agresivi pentru că au fost împinși spre asta. Drept pentru care își hrănește urecheații cu iarbă amestecată cu carne tocată. „În final” - spune acesta - „vor sfâșia un câine!” Nici Căutătorul de aur nu este întreg la minte de vreme ce, de peste zece ani, umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
deranjați. Mă Înșel cumva? - Deloc, dimpotrivă. Și mă bucur că faci progrese rapide: Începem să ne Înțelegem... Mda, simțise ironia și Încerca să mi-o Întoarcă, În pofida faptului că, la suprafață, se Încăpățâna să afișeze aceeași sobrietate țeapănă și mohorâtă, agresivă chiar. Pentru nimic În lume În acele momente n-aș fi conceput că Adam Adam vorbea cât se poate de serios și, mai cu seamă, de pătruns de ceea ce spune. Am realizat grozăvia târziu, mult prea târziu, când deja pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conveniențe: ofensiv și la obiect! - E un elogiu sau un reproș? - Nici una, nici alta; o modestă constatare științifică: genul de comportament propriu timizilor congenitali, care Încearcă să-și ascundă slăbiciunea afișând verbal o directețe ce oscilează incontrolabil Între politicos și agresiv. Introvertiții surprind uneori prin astfel de manifestări compensatorii ale deficitului nativ de adaptabilitate! - Very funny, am mormăit nemulțumit de turnura pe care o luase dialogul. Nu că tipa n-ar fi avut dreptate - dimpotrivă, tot ce spunea era perfect adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lume trăiesc și ce se-ntâmplă cu mine. Măcar atât: să știu, la altceva deja nu mai sper. - O să Încerc să vă ajut atât cât Îmi stă În putință. - Sau atât cât aveți mandat... - Dacă n-ați fi atât de agresiv uneori, poate ați avea de câștigat. Nu vă grăbiți să replicați că femeilor le place agresivitatea, pentru că nici nu-i adevărat și nici pe dumneavoastră nu vă prinde debitarea truismelor masculine de uz periferic. - Mulțumesc. Așadar...? - Cu ce doriți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gest gratuit. Să te fi cunoscut el pe tine, ehei... Eveline a ridicat din umeri și mi s-a adresat cu o milă piramidală În glas: - Doar infinita mea delicatețe mă oprește să răspund la astfel de insinuări nefondate și agresive. Gândiți mediocru, domnule profesor, sau mă confundați. Și Într-un caz, și În altul, este absolut impardonabil. În vremurile bune, celor ca dumneavoastră li se tăia capul pentru mult mai puțin. Îi trecuse supărarea, redevenise ea Însăși, contondentă și autoironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și trecătoare: o apăsare. Am făcut un pas mic Înainte, atât cât Îmi permitea spațiul, evitând să mă bag eu de data asta În fizicul cuiva. După câteva secunde, am simțit din nou apăsarea. Ce dracului, nimerisem lângă vreun homosexual agresiv sau ce se petrecea? Am Întors capul. În situații de-astea, ipochimenul se uită ostentativ În altă parte și se dă adâncit În gânduri, pentru ca, la nevoie, să poată pretinde că... stimate domn, dar eu nici nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pământul pe care-l străbateți este al nostru, că ai noștri sunt copiii pe care-i omorâți și animalele pe care le călcați... — Întotdeauna am căutat să vă despăgubim pentru daunele pe care vi le-am cauzat. — Cum? întrebă destul de agresiv bătrânul. Mituind niște funcționari? Ți-am mai spus că asta nu ne folosește la nimic, fiindcă aceste despăgubiri n-or să ajungă nicicând în mâinile celor păgubiți. Și unei mame care și-a pierdut fiul nu-i sunt de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să repete o asemenea ticăloșie. Când ai răul în sânge, nu te înveți minte oricare ar fi pedeapsa pe care o primești. Și ăsta îl are. Cum știi asta? — Se vede după felul cum vorbește și se mișcă. Se arată agresiv pentru că, probabil, are senzația că ceilalți vor fi agresivi față de el, și ăsta e un indiciu clar că se simte vinovat. Cine are conștiința liniștită nu obișnuiește să atace înainte de a fi atacat. — Filozofia deșertului? întrebă italianul ușor ironic. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sânge, nu te înveți minte oricare ar fi pedeapsa pe care o primești. Și ăsta îl are. Cum știi asta? — Se vede după felul cum vorbește și se mișcă. Se arată agresiv pentru că, probabil, are senzația că ceilalți vor fi agresivi față de el, și ăsta e un indiciu clar că se simte vinovat. Cine are conștiința liniștită nu obișnuiește să atace înainte de a fi atacat. — Filozofia deșertului? întrebă italianul ușor ironic. — Te surprinde? răspunse celălalt. Poate că poporul meu nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În fața ochilor săi, munții se transformaseră în insulițe de forme și mărimi foarte diferite, ca niște semețe fortărețe împrăștiate ici și colo de-a lungul și de-a latul unei întinderi ondulate de nisip, formând un fel de ciudat și agresiv labirint în care era foarte greu să distingi, la prima vedere, dacă suprafața ocupată de lava neagră era mai mare decât cea ocupată de nisipul roșiatic sau invers. Își dădu seama imediat că acum i-ar fi absolut imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Așa cum bănuia, soarele și vântul îi loviseră nemilos. Foarte nemilos. Dacă imohagul ar fi văzut vreodată o coridă de tauri, poate că ar fi putut compara starea sufletească a acelor drumeți asudați cu cea a unei bestii puternice, cu coarne agresive, care, după ce iese cu avânt în arenă, gata să mănânce pământul, suferă pe neașteptate și cu excesivă cruzime o cumplită înțepătură, în repriza a treia, dată de sulița unui implacabil picador. Chiar de la distanța aceea se putea vedea că hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deveniră mai intense, dar de altă natură, când în depărtare apăru feciorul cel mic al familiei Sayah urmat de Bruno Serafian, ce mergea cu capul plecat. — Ăsta e tipul care l-a omorât pe Maurizio Belli? întrebă pe un ton agresiv chelul care părea că întotdeauna are dreptate. — El susține că a fost un accident. — Ce fel de accident? Nené Dupré se grăbi să intervină cu un gest, cerându-i să se calmeze: — Ăsta nu este nici locul, nici momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
clipă fără să-și ia ochii de la acea zdreanță umană murdară, rău mirositoare și cu ochii înroșiți de plâns, ce părea că e cât pe ce să sufere un atac de isterie, și care nu semăna deloc cu atotputernicul și agresivul Marc Milosevic, care într-o zi îl amenințase cu o armă. Pilotul, care oprise motoarele, și cei doi însoțitori ai săi rămaseră în expectativă. Fără să se grăbească, pe deplin conștient de importanța momentului, Gacel Sayah scoase din teacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unei vieți care nu-și află solul prielnic nici În legalitate, nici În ilegalitate. Cărțile au devenit inutile. Satul Înghite orașul. Nunțile sînt ca tăierea porcului. Grohăie mirii, grohăie domnișoarele de onoare, grohăie mașinile și garoafele. Sărbătorile astea au devenit agresive. Ce statut privilegiat mi-ar oferi acum o Încăpere cu obloanele trase. Zi de lucru. Lumina mahmură moțăie prin tramvaie În mirosul Sună la ușă. Trebuie să fie el. Iar și-a uitat medicamentele. Nu-mi place că În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rele. El e cel mai bun om din lume. MÎna lui dreaptă paralizată Îmi atinge noaptea umărul și parcă o creangă se apleacă deasupra mea, mă sfîșie vara care a trecut, vreau să dorm, mormăi ca un urs bătrîn, devin agresivă. Simt hibernarea ca o necesitate din ce În ce mai acută. El rabdă, zîmbește, e atît de sărac, Îi văd viața deșirîndu-se la margini ca pulovărul unui sfînt flamand. Nino, ce faci? Stau. Nino, ce faci? Fumez. Nino, ce faci? La douăzeci de leghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
președinții de state și doamna Dupe și eu și eu? Dar cînd Îndrăznesc să le, spun cu propriile mele cuvinte cam aceleași „grozăvii“ pe care le-au gîndit și idolii lor, reacția acestei mulțimi devine nu numai refractară, dar chiar agresivă - față de mine, normal. De ce oare? Refuz să cred că este o problemă de formă, nici măcar de conviețuire În imediat, nici de renume... și iar mă Întorc, - nu pot scăpa de „lupta de clasă“ - la lebăda urîtă. Dar mă Înșel. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ele ne permit acea selecție În care ne putem recunoaște. Să-ți creezi un imperiu din fețele tale. Monstruos și sublim narcisism În căutarea furibundă a propriului chip În toate acele apariții Întîmplătoare cînd ești contaminat de o disponibilitate aproape agresivă și totul se petrece atît de material ca atunci la Festivalul tineretului și studenților cînd ai urmărit vreme de două ceasuri cu tenacitatea unui agent de poliție un sportiv israelian care Îți semăna ca un frate geamăn și el te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am simțit obligată să-i dau iluzia de reciprocitate, pentru mine obligațiile trec Întotdeauna pe primul plan - te justifici - Îndatoririle zilnice față de semenii, de superiorii, de bărbații, de copiii și nepoții noștri, față de stomacul nostru, atîtea solicitări de o violență agresivă, telefonul sau soneria de la ușă, sau, glasul bărbatului din camera de alături „noi nu mîncăm nimic azi?“ sau nasturele rupt care trebuie cusut sau corespondența ce nu suportă amînare tocmai cînd În creierul meu Începe libidoul ca o transfuzie dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pînă și În fața amantului ei. Să zicem că și-a băut mințile și nu mai știa ce face, dar și la beție nu toți oamenii se comportă la fel. Dacă era un om mîndru și de caracter ar fi devenit agresiv, violent. S-ar fi luptat ca să obțină ce voia, dar el, s-a purtat ca un cățel fricos care crede că va primi bucățica de zahăr gudurîndu-se și făcînd sluj. Se pare că la el umilința este ceva obișnuit. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fii văzută poate cel mai nimerit ar fi la Bellu. Glumesc. Acum vreo douăzeci de ani mă plimbam pe acolo cu — Perfect. Ne Întîlnim peste o oră pe aleea principală. Plouase și nisipul aleii le trăda urmele. Umezeala devenise agresivă, insuportabilă. Plutea o oarecare iritabilitate În aer care le contamina glasurile, gesturile. — ...știu că sînt penibil, dar el poate. Pe el nu-l refuză nimeni. Trebuie să obțin această expoziție. Înțelegi, e vital pentru mine. Mă apropii de 40, Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți În gîndurile lor. — Fotografiile au ajuns În mîna nevesti-sii și pe masa redactorului șef. Niki le-a aranjat pe toate. Fiecare cu petrecerea lui, nu? Și tu de ce te cramponezi de... crezi că Dallesul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar n-au coaie interesanți sînt asiaticii indienii vin cu altceva dar umblă prea mult la simboluri la metafizică e nevoie de o lovitură după ceafă de o realitate violentă o fotografie care să te pălmuiască să muște o fotografie agresivă asta le ofer eu pe oameni dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]