4,357 matches
-
vagabonzi, femeile de vârsta mea, refuzate la tarabe, poate un pic nervoasă că îmi ațin calea. Dacă nu s-au stins de tot în mine imaginile din trecut, voi revedea ochii plini de speranță ai bunicii mele în seara de Ajun. Mihaela: Despre șanse egale și vorbe goale Deja în nordul Bucureștiului există cartiere de vile cu bodyguarzi, cu cordoane „sanitare” față de restul lumii („resturile lumii”). Acest „rest” are nostalgii după ancienne regime. După vremea când suferința ne unea contra. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lunga sărbătoare cu șorici, jumări și țuică. Integrarea europeană. Lis a umplut centrul de „milenium”, exact cum ți-am scris. The show must go on, cum zicea cel mai drag mie dintre gay-ii contemporani, Freddy. Mircea, poate o dată facem un Ajun împreună, în Transilvania, în unul din satele noastre. O să îngădui să căsăpești un porc. O să bem adălmașul împreună. O să mă îmbib de mirosul de șorici. N-am să-ți trântesc panseuri ecologiste, nici nu o să-ți atrag feminist atenția că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să îmi fie prieteni și că mă vor citi. Diseară mergem la film și la un vin cu autorul lui Zaharias Lichter, un personaj de legendă al tinereții mele. Acum e și Adi și asta mă bucură tare mult. Dar ajunurile de Crăciun sunt pline de duhuri ale celor duși. Bunicul ocupă un loc tot mai mare fiindcă îl asociez cu Ignatul. Era personaj principal. Sigur, cineva foarte septic m-ar putea întreba: - De ce ți-e dor? De imaginea cu Buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cred că are dreptate. Dar acesta este un motiv să ocolesc cu grație subiectul: politică americană în convorbirile cu românii. Statul Indiana este stat conservator cu o singură excepție notabilă: Bloomingtonul, care, din cauza mediului cosmopolit universitar, este democrat. 24 decembrie Ajunul Crăciunului. Adi doarme încetișor în încăperea de alături iar eu îmi reiau jurnalul după ce, multă vreme, am făcut scurtă la degete bătând în clape exclusiv la articolul meu „State Men, Market Women”. Am ignorat masiv mediul ambiant în această vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în România și eu voi rămâne iar în starea de solitudine de dinainte. A fost foarte plăcut cu el aici și real, cu excepția pierderii lui Nick, produsă după sărbători, a fost o etapă foarte frumoasă, în anumite sensuri chiar spectaculoasă. Ajunul Crăciunului l-am făcut în păduricea Mariei, cu ei, cu Dror, fiica și nevasta lui, nu am avut doar Moș, ci și Elf. Moșul a fost foarte generos cu noi și ne-a adus un hamac în care sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dor de ele. Uneori am fost în stare. Alteori, mai ales de Crăciun, am plâns de mi s-a frânt sufletul fiindcă mi s-a făcut dor de Dana I. Îi scriam printre pânzele ude ale ochilor, amintindu-mi de ajunul nostru de mai an. Joi spre vineri, 12 spre 13 Se strânge timpul. Lucrez în prostie, pe cât pot, nici măcar nu apuc să mai păstrez ceva la memoria scrisă, Nu îmi mai ajunge timpul de nimic și nu știu ce să fac mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de triumf, și curcubeie, înalte pasiuni genetice înflorite în trecerea, pe care o socoteau tulbure, a timpului încă neînțeles. Zilele zburau din calendarul vremii, s-apropia Crăciunul. Doamna Pavel se ivi în prag: - Domnule judecător, să nu spuneți „nu”: pentru Ajunul Crăciunului sunteți invitatul nostru de pe acum. - Cu plăcere, răspunsei, și doamna Pavel izbucni într-o incredibilă bună dispoziție. Soțul o să se bucure nespus, știți cât ținem la dumneavoastră! Apoi plecă râzând, prin ușa grea de lemn de nuc, coborî cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din noi, asemeni unor ceasornice reglate pentru aceeași oră. Asta înseamnă că ne vom întâlni într-o sincronizare căreia îi suntem supuși”. 14. Bătea un vânt aspru peste acoperișuri și vânzolea zăpada în gerul tăios din dimineața acelei zile de Ajun de Crăciun. Fluviul înghețase. Căruțele scutite de taxa de a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau încălțați cu botine strânse cu șireturi de piele sau sfoară, pe gheața lucie ca sticla a fluviului ce curgea sub ei. Peste câteva zile va fi Anul Nou. Acum e Ajun de Crăciun. Ziua de nume a domnului Pavel - se numea Pavel Eugen o petrecea întotdeauna numai cu cei din familie, acum hotărâse o petrecere adevărată: primul an de pensie, își sărbătorea ieșirea din activitate, întâmplată în anul acela. Ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
își spunea dar nu rostea aceste aprecieri în fața soției. Și doamnele acelei nopți și domnii, încătușați și descătușați de conveniențele sociale, rigide, venite din Apus (o civilitate incomodă croindu-se pe ei), vor profita la nesfârșit de dulcea noapte a Ajunului de Crăciun, pentru a redeveni ei înșiși, cei uitați în ei, la marginea de vest a Orientului. Se povestea că două tancuri rusești, aparținând unui regiment din timpul războiului aflat încă aici, se scufundaseră, cu o săptămână înainte, în vreme ce încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la care gândea - celelalte, ale politicii și vremii, erau date de o parte, întinderea vieții din față nu era decât un pustiu gălăgios, tăcut, vesel sau nostalgic. Și acum când tocmai gândea la asta, sunară la ușă primii musafiri ai Ajunului de Crăciun, doamna și domnul Neculce, ea casnică, el contabil la o fabrică din oraș, după care, în trei sferturi de oră cele două camere ale familiei Pavel precum și holul în care îmi aveam biroul și biblioteca și camera de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu „reacționa” în nici un fel la această nedreptate. Acum era vesel, contagios de vesel, în timp ce doamna, uitându-și, pentru moment, sindrofiile de după amiază ale doamnei Pavel, a cărei invitată permanentă era, păstra un surâs calculat și solemn, ca și solemnitatea Ajunului de Crăciun, vrând să afișeze o demnitate ciudată, care, în mentalitatea ei, trebuia să augmenteze, în seara aceea, valoarea, nu prea mare, a lănțișorului și pandantivului, lucind a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întrebându-l ca din nimic: - Ce-o fi făcând acum domnul judecător? Apoi: Cred că se cuvine, tată, să ciocnim în sănătatea lui; ne-a felicitat, nu ne-a uitat, poate, și el ridică paharul, acum, în sănătatea noastră. E Ajun de Crăciun. Anul trecut era cu noi, asculta colindătorii în tindă. - Ai dreptate, draga mea! și ciocnind paharul cu al fiicei, îl ridică micii lor adunări. Să ne trăiască fostul judecător! O doamnă dintre comeseni adăugă urării câteva cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
farfuriile, paharele și le spălară în bucătăria cu apă încălzită anume, scuturară șervetele și fețele de masă, iar la urmă terminară măturând în cele trei odăi și în hol, reașezară covoarele, astfel că spre mijlocul dimineții totul fu ca în ajun la aceeași oră. Parcă nu fusese nimeni în casa înveselită peste noapte. Stătusem cu ele tot timpul, după care ne duserăm să ne odihnim. Doamna Pavel și nepoata se culcară în patul pe care-l montarăm la loc, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zile ale anului când nici un proces nu figura pe condica tribunalului, ca o altă vacanță, dacă președintele ar fi fost acolo la ora aceea de dimineață (când veni, spre prânz, era târziu, timpul se diluase, nu mai avea încărcătura din ajun), dacă n-ar fi început pe străzi pocnetele de bici - exerciții pentru colindele cu plugușorul de Noul An - dacă tatăl meu... Pe atunci încă trăia, într-adevăr, după trei zile, în seara de 31 decembrie, mă întâmpină în pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
politică sunt cei mai mulți ariviști și aventurieri. Nu pentru toate astea, ci pentru că disprețuiesc politica. - Iar eu, după cum știți, precizai, nu fac politică; n-am voie, judecător fiind, să fac politică, așa că... - În fond, de ce nu aveți voie? repetă întrebarea din Ajunul Crăciunului. - Pentru ca să fim în afară, deasupra acestor frământări, independenți, garantând astfel pentru cetățeni imparțialitatea în judecată. - Prima dată aud așa ceva. Nici să aveți în intimitatea dumneavoastră un punct de vedere? Asta nu mai e posibil. - Bineînțeles! E cu totul altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ocrotit de orice surprinderi în multiplicitatea eventuală a viitoarelor relații, încât dacă n-aș fi trăit în comuna aceea o bucată de timp ar fi trebuit să cred că intru într-una din metropolele Europei. Lung își înflorase biciul în ajun cu petale de postav colorat, anume pentru primirea mea, și gătise asemeni harnașamentul, care astfel nu se mai vedea că era învechit și ros, mișcând lejer pe crupele, spinarea și grumazul calului care recunoștea în Lung singura autoritate asupra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai aventurierului Leonardo Perussi. Fugise de solul insular, sărac, din sudul peninsulei italice, în est, atras, aici, de pământul mănos și blestemat al răsăritului cu porturile lui bogate și cosmopolite. Trebuie să fi fost, îmi spuneam din nou, ca în ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecând de data asta și după spusele doamnei care-i stăpânea acum casa și cu care am vorbit despre el, cântărind nu numai înfățișarea lui de seninătate latină, așa cum i-o descrisese doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cântând în curte, probabil mătura asfaltul, ca în ajun, cânta cu patos, melodia se încâlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea înțelegeau, în timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, îngândurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule Pavel? N-ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
l-au desființat acum vreo trei ani. Ajunsese rău de tot. Ce-au avut cu el? - N-am știut. Da’ ce-au avut cu Neculce, fostul contabil de la Fabrica de Dulciuri? - L-ați cunoscut demult, în casa mătușii dumneavoastră, în Ajunul de Crăciun când ne-am revăzut și noi. Ei spun că e „omul capitaliștilor, că i-a slujit” - auziți prostie! pentru că lucra în fabrică - la asta, ca argument, faptul că „vorbește și acum despre frumoasele vremuri trecute, dinainte de război”. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptând-o zile în șir, în zadar, și deodată, primele bătăi de tunuri ce anunțau intrarea în cel de-al doilea război mondial. 30. Timpul trecu fluierând. Veni iarna, ajunul Anului Nou. În noaptea aceea toți ai familiei ne aflam în casa părinților, chemați de tata, eram bucuroși de această „convocare” pentru noi și pentru bucuria pe care știam că i-o facem, dar după cele douăsprezece bătăi de pendulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de flori!... Pământ de flori!” Căruța înainta încet depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pământ de flori... Pământ de flori! În urechi îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara pe care-o trăgea după el. Deodată podelele camerei alăturate scârțâiră și prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a Rusiei. La 2 martie 1992, Republica Moldova devine membră a O.N.U., fiind și ziua în care a început conflictul violent pe malul stâng al Nistrului, provocat de o diversiune a separatiștilor din Transnistria, ce a avut loc în ajun, la Dubăsari. Autoritățile de la Chișinău aveau informații despre pregătirea diversiunii, dar au ezitat sau nu au încercat s-o dezamorseze la timp. Redeșteptarea națională a românilor basarabeni dintre care o treime fuseseră exterminați de Stalin prin execuții, foamete și deportare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ofensivă, noi nefiind de acord cu majorarea acestor taxe; mandatul aprobat de șeful guvernului (Ion Gheorghe Maurer) era strict și se întindea pe câteva pagini (suna ca o literă de evanghelie pentru cei trimiși la sesiune). Așa cum era practica, în ajunul sesiunii, ne-am strâns, delegațiile din țările socialiste (fără R.S.F.I.), la o consfătuire asupra lucrărilor care urmau să aibă loc spre a adopta o tactică comună. Ședința era condusă de un adjunct al ministrului de externe ungar; toți cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
calului prin întunericul adânc. Satul cu moșioare neclintite izvorî deodată aproape de mine. La margine, spre apă, crâșma lui Sandu n-avea nici un fir de lumină. Îmi făcui o mulțime de gânduri. Ce să fac cu calul? unde îl adăpostesc? În ajun, înainte de a pleca spre Sărățeni, mă înțelesesem cu Marin vânătorul să vin a doua zi de cu noapte, ca să avem vreme să intrăm în lunci, dar uitasem să spun lui Sandu să m-aștepte să-mi adăpostească calul. Acuma ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]