221,754 matches
-
de prima mînă, inclusiv al unui doctorat în Germania", împrejurări ce stîrneau gelozia semidoctului Gheorghiu-Dej, dar - aci Liana Cozea s-ar fi cuvenit a face o precizare - la fel de intolerant și de abuziv ca și "tovarășii" săi a căror victimă a ajuns. Pedeapsa ce i s-a aplicat Lenei Constante, taxată drept "dușman al poporului", etichetă predilectă a "justiției" bolșevizate (Tzvetan Todorov: "pedeapsa precede stabilirea vinovăției, ba mai mult, îi ține locul"), a fost din cale afară de inumană. Pictorița s-a aflat
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
premierului e cu atît mai greu de înțeles cu cît, pînă de curînd liberalii săi n-au avut asemenea idei pacifiste și sondajele de opinie independente nu arată că românii au devenit adversarii prezenței trupelor noastre în Irak. Tăriceanu a ajuns să-și închipuie că ar putea întoarce populație împotriva lui Băsescu, mizînd pe lipsa de onoare a românilor. Dacă premierul s-a înșelat unde e lipsa de onoare?
Cuvîntul României și cuvîntul lui Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10482_a_11807]
-
lui, sînt securiști, imorali, netalentați, bețivi, afemeiați. Singurul impecabil moral este autorul jurnalului. Nicio idee, nicio imagine plastică, niciun portret, nicio descriere. Eugen Barbu plătește polițe. Unele, desigur, meritate. Altele, ce să mai spunem? Dacă am presupune că jurnalul a ajuns vreodată în mîinile băieților cu ochii albaștri, vă închipuiți ce fericire pe ei, scutiți să ne mai asculte și să ne mai înregistreze! După 30 de ani de la însemnările patronului revistei Săptămîna (și după 20 de la unele precizări și adaosuri
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
ivirea mai multor focare de cristalizare a tematicii timpului. Aceste focare de cristalizare - adică problemele cărora Dragomir le-a dat contur în cursul analizei - își vor extinde din aproape în aproape nuanțele proprii, creînd în jurul lor cîmpuri tematice ce vor ajunge pînă la urmă să se întîlnească unele cu altele. Din acest moment, constelația tematică a timpului va fi în întregime cristalizată. Recurgînd la o analogie, în Caietele timpului lucrurile se petrec exact ca în procesul de înghețare a apei. Apa
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
focarele inițiale de analiză - de pildă, problema prezentului trimite la raportul dintre "acum"-ul vieții omului și conștiința lui, iar acest raport trimite la rîndul lui la problema raportului dintre existența în genere și spritul uman, moment în care se ajunge la o cu totul altă problemă: există timp în afara existenței umane? Fiecare din aceste probleme este învăluită într-o aură de nuanțe din încrucișarea cărora va rezulta constelația tematică a cărții. Odată constelația configurată, lui Dragomir nu-i va rămîne
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
cunoștea cînd începeau și cînd se terminau cursurile la Universitate, că să fii student era ceva. Ei, starea asta, pîndită, în anii noștri, de o crîncenă banalitate (cine mai știe cînd a plecat ultima oară mai repede din amfiteatru ca să ajungă la muncă, sau așa ceva) se ține foarte țeapănă în însemnările lui Costache Olăreanu din '49 pînă-n '53. Lumea lor, de studenți cu gazdă, se învîrte în jurul evenimentelor din centrul academic al orașului. Două sînt drumurile: spre facultate și spre bibliotecă
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
care nu mai este epistolară. Vremea scrisorilor a murit, a sosit timpul mesajelor electronice sau telefonice. Toate variabilele psihologice de care depindea odată corespondența dintre oameni - așteptarea nerăbdătoare a unei scrisori, neliniștea pe care ți-o dădea incertitudinea dacă scrisoarea ajunsese sau nu la destinație, marca personală a scrisului de mînă și semnele caligrafice prin care adulmecai ființa vie a celui care îți scrisese, apoi reculegerea cu care îți însoțeai hotărîrea de a întocmi o scrisoare și încercarea de a anticipa
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
literelor e scos la mezat, iar elementul estetic e supus prohibiției. De lucrurile acestea nu-ți dai seama decît atunci cînd, avînd posibilitatea comparării, sesizezi contrastul izbitor dintre cum anume se scriau acum cîteva decenii epistolele și cum anume am ajuns să le scriem noi astăzi. Deosebirea e ca cea dintre un balet în care dansatorii se supun celor mai draconice reguli ale disciplinei și bîțîiala spontană a unor ființe care, lipsite de o tehnică a mișcării în spațiu, suplinesc golul
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
zidiri ruinate, țarini înțelenite, morminte fără cruci. Nimic mai nesănătos. Mi-aduc aminte, din anii studenției la Drept, la un pas în urma profesorilor mei, care discutau cu un terț. Cineva îi punea tocmai lui Mihai Ghelmegeanu, fost ministru carlist și ajuns, într-o salvatoare corabie, conferențiar de drept internațional la facultatea pe ale cărei coridoare trecea, o întrebare. "- Să-ți răspundă la chestia asta Ionașcu, el era pe atunci rezident regal". Traian Ionașcu, șeful Catedrei de drept civil, supraviețuitor marilor epurări
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
privind felul sinucigaș în care Dan Voiculescu s-a repezit în gardul cu ghimpi otrăviți care, din punct de vedere politic, îl va ucide, cu siguranță. Ce nevoie avea un om care stă pe un munte de bani, care a ajuns la o vârstă destul de înaintată, care, se spune, și-a găsit liniștea și în viața de cuplu, care a reușit o trecere plină de succes a afacerii în mâinile urmașei de tot acest scandal? Cu puțină înțelepciune, poate c-ar
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
scurtă rugă, emoționantă: "Doamne, fă în așa fel încît acolo - despre seratele literare e vorba - să fie oameni care iubesc literatura. Iar Natașa să fie mai recunoscătoare cu versurile mele. Dumnezeule, fă ceea ce te rog. Fă asta, Dumnezeule." Așa am ajuns să mă rog și eu, uneori, în privința celor care văd și judecă teatrul. Nu m-am gîndit că Harms se poate pune în scenă. Mi s-a părut cinematografic, mai degrabă, mai aproape de un delir fellinian. Găsind în text sîmburele
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
sindicalistului, Ziua bolnavilor de tuberculoză și așa mai departe. Să sărbătorești Ziua drapelului și să o faci cu onoruri militare, încurcînd circulația din centru, mi se pare o încercare de a dilua prostește Ziua națională a României. De parcă n-ar ajunge că politicienii încearcă să confiște în folosul lor și sărbătorile laice, și pe cele religioase, ne inventăm sărbători suplimentare cu care nu facem altceva decît să le scădem importanța celor tradiționale. Avem Ziua națională a României. Atunci și numai atunci
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
fel păgubos analitic de a ne disocia sărbătorile, ca și în acest caz. Adică una e drapelul, care, nu-i așa are istoria lui, și cu totul altceva e Ziua națională, care s-a tot schimbat. Cu această logică vom ajunge să sărbătorim și ziua în care a fost instalată crucea în Parlament sau ziua în care Casa Poporului a fost arborat, pentru prima oară, drapelul postrevoluționar al României. Aș înțelege povestea asta cu Ziua drapelului, dacă tricolorul autohton ar fi
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
cuvîntului, de astă dată "bun, salvator, mîntuit, de IERTARE ABSOLUT|: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac". Nu tocmai ușoară, bănuim, e oscilația prelatului-scriitor în fața unor fenomene inconvenabile, a unor fapte și atitudini ce-l contrariază. Cum s-ar putea ajunge la o dozare optimă între aprobarea atoate iertătoare și respingere, între toleranță și osîndire? Militantismul, polemismul de facto al Mîntuitorului, atunci, bunăoară, cînd i-a izgonit pe neguțători din templu, se regăsește și la tutelarul N. Steinhardt, încurajîndu-l, presupunem, pe
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
de bufon. Scoase din text, observațiile despre râs, de la zâmbet la râsul amar și râsu-plânsu, cu citate alese din Cicero, Gogol, Zarifopol etc., cu trimiteri la interpretarea râsului la diferite popoare, se constituie într-un adevărat studiu. Toate acestea ca să ajungă la concluzia ce-l privește: "am trecut dincolo chiar și de râs, ne găsim în faza ultimă a disperării". Râsul își consumase atunci, pentru Gary, toată gama.
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Alexandra Olivotto Anglofilia m-a urmărit și la Cluj. Dar înainte să relatez rezultatele ei, merită să vă spun ceva despre Transylvania International Film Festival. Că e mai bine organizat decît oricare alt festival bucureștean, asta auzisem (eu ajungînd pe acolo abia la a cincea ediție, cu jenă mărturisesc). Dar cel puțin jumătate din succesul evenimentului îl face publicul, cum n-am mai văzut de cînd mă știu. Descuiat la cap și disponibil gîrlă chiar cînd era confruntat cu
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
și foșneau pungile de floricele - erau niște oameni absorbiți, în grade similare, de un film. Și m-am întors de cîteva ori bune să privesc publicul înainte să susțin asta. Revenind la anglofilie, primele simptome s-au manifestat de cum am ajuns, tîrîndu-mă la proiecția filmului lui Michael Winterbottom, Tristram Shandy: A Cock and Bull Story. Romanul era bibliografie obligatorie la facultate, citit și plăcut. Atît de digresiv și anarhic, că autorul a fost listat la precursorii postmodernismului (în special din cauza hibridității
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
cu mintea întreagă nu contestă o decizie care îl avantajează! În clipa de față, nu se mai pune problema credibilității au lipsei de credibilitate a lui Dan Voiculescu. Din păcate, el este șeful unui partid aflat la guvernare și a ajuns în Parlament printr-un sperjur. Ce poziție va avea partidul față de omul care, pe de o parte, li s-a înfățișat drept un apărător al "umanismului", iar, pe de alta, turna (citez din presă, nu inventez!) pe rupte la Securitate
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
pe toți contemporanii? Rămâne, firește, chestiunea la care nu se poate răspunde în mod definitiv: ce anume îl poate împinge pe un individ cu trecutul lui Dan Voiculescu în zona sinucigașă a dezvăluirilor primejdioase? N-avea suficienți bani? Nu-i ajungea puterea? Nu era mulțumit cu influența exercitată prin canalele de televiziune și presa scrisă aflată la dispoziția sa? Nu îl satisfăcea gustul puterii conferit de poziția de etern șef "umanisto-conservator"? Se pare că nu. Dac-ar fi vorba de un
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
în bancă, viitoarele amante, numărul de scandaluri, suita de succese planetare și culoarea petelor de pe blana pisicii de acasă, dacă trecem așadar peste horoscoapele și zodiacele de care micul nostru ecran este împînzit pînă la refuz în ultima vreme, atunci ajungem la ședințele parapsihologice de diagnostic și terapie în direct. Spectacolul pe care ni-l oferă energumenii terapeuți aflați la apogeul exaltării lor intuitive aduce cu un amestec de superstiție fanatică și de credulitate nătîngă. De pildă, în timp ce clarvăzătorul, postat în fața
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
sigur și mai convenabil. Eu rămîn stupefiat și încerc să-i spun că la noi o asemenea Ťprocedurăť nu e deloc sigură, în timp ce îi întind unui bărbat în scurtă de piele o bacnotă de 20 de dolari. Traversăm strada și ajungem în dreptul Telecom-ului. Edi îmi sugerează să îmi cumpăr aici un telefon mobil de ultimă generație la un preț de nimic. Mașini scumpe parcate una lîngă alta cu portbagajele deschise, pline ochi cu telefoane mobile, care mai de care. Cumpărătorii
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
multă generozitate cu asemenea oameni. Nu e nimic mai trist decît să-ți cunoști Ťdușmaniiť. Nimic mai tragic decît spectacolul unor vieți ratate. Oamenii aceștia au și ei dreptul la ură, nu este așa? Unii au visat în tinerețe să ajungă Ťfilosofiť - și au naufragiat în cafenea și în calambur. Alții au vrut să fie scriitori - și au sfîrșit curînd în cea mai tristă gazetărie. Am cunoscut și eu cîțiva dintre acești glorioși ratați. Cum să nu le acord dreptul la
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
generozitate de Armata Roșie concursurile în învățământul superior se făceau în respectul criteriilor și standardelor instituite de universitățile europene de tradiție. Abateri și abuzuri, dacă întâmplător se produceau, erau excepție, și nu regula dominantă. Așa se face că universitățile românești ajunsese să se bucure de un real prestigiu european în perioada interbelică. Regimul comunist a dat totul peste cap: instrucțiunile transmise în 1948 de la Moscova impuneau eliminarea din învățământ a profesorilor care se bucurau de aprecierea studenților. Sateliții români ai Kremlinului
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
pauzele pentru răspuns sunt lungi, entuziasmul ei pentru această corespondență este aproape de zero. Cu timpul, implicarea ei este tot mai mare, tonul și cadența corespondenței se schimbă evident, pasiunea pune stăpânire pe ea și, în final, Isabel este cea care ajunge să se plângă de încetineala de reacție a lui Petru. Andrei este cazul tipic de intelectual emigrat în vremea comunismului, ajuns profesor de prestigiu într-o mare universitate americană, dar trăind cu nostalgia vechilor colegi de școală și a întâmplărilor
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
tonul și cadența corespondenței se schimbă evident, pasiunea pune stăpânire pe ea și, în final, Isabel este cea care ajunge să se plângă de încetineala de reacție a lui Petru. Andrei este cazul tipic de intelectual emigrat în vremea comunismului, ajuns profesor de prestigiu într-o mare universitate americană, dar trăind cu nostalgia vechilor colegi de școală și a întâmplărilor din România comunistă. În fine, Lidia este soția care i-a frânt inima lui Petru părăsindu-l pentru a emigra în
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]