25,860 matches
-
mie mi-era atât de somn, încât aș fi rămas acasă, aș fi băut un vin și-aș fi zăcut. N-aveam nimic împotriva ei, începusem doar să nu-mi mai amintesc prea bine, uitasem dacă are ochi verzi sau albaștri, treceam degetele și nimic. Avea picioare frumoase, sâni mari. - Nu vreau voal scurt, nu, vreau unul adevărat, din acela... Și lumânări cu trandafiri grena și buchetul la fel... N-aveam nimic împotriva nimănui, ei doar mă iubeau cu toții. Eram anesteziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l ajute la treburile lui grele, dar Elegbá Încă nu-l ascultase, poate pentru că deocamdată credința lui nu era destul de puternică sau poate, cine știe, pentru că fusese nevoit să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor cu un pelican cu picioare albastre sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-a Înlocuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi fost o Îndatorire, același traseu, Începînd din punctul cel mai Îndepărtat din nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val, În căutarea amănunțită, minuțioasă și excitantă a oricărui obiect, cît de mărunt, pe care curentul ce veneau dinspre răsărit l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu existau multe locuri În care să se poată simți cu adevărat la adăpost de un asemenea risc, căci albatroșii uriași ocupau lungile piste centrale, de la țărmul dinspre miazăzi aproape pînă la plajele de la debarcader, spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
momente de criză și că avea să prefere să amuțească de-a binelea dacă băga de seamă că tema Îl interesa prea tare. De aceea păstră tăcerea; comentă ceva neinteresant despre ridicolele evoluții ale unei perechi de pelicani cu picioare albastre, care de mai bine de trei ore dansau comic unul În fața celuilalt fără să se hotărască să pună capăt ritualului prenupțial, și Îl lăsă acolo pe galician, care părea să se adîncească tot mai mult În straniile sale obsesii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu-ncearcă să și le ascundă. Am fost în prea multe case ca asta ca să mai aibă vreo importanță pentru mine, iar agentul pe care-l întâlnim zâmbește întotdeauna. Asta poartă uniforma standard, costumul bleumarin cu eșarfă roșu, alb și-albastru în jurul gâtului. Pantofi albaștri cu toc în picioare și poșetă albastră agățată la îndoitura cotului. Agenta imobiliară își mută privirea de la mâna mare a lui Brandy Alexander la signor Alfa Romeo, în picioare lângă Brandy, și pătrunzătorii ochi albaștri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
le ascundă. Am fost în prea multe case ca asta ca să mai aibă vreo importanță pentru mine, iar agentul pe care-l întâlnim zâmbește întotdeauna. Asta poartă uniforma standard, costumul bleumarin cu eșarfă roșu, alb și-albastru în jurul gâtului. Pantofi albaștri cu toc în picioare și poșetă albastră agățată la îndoitura cotului. Agenta imobiliară își mută privirea de la mâna mare a lui Brandy Alexander la signor Alfa Romeo, în picioare lângă Brandy, și pătrunzătorii ochi albaștri ai lui Alfa o fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
case ca asta ca să mai aibă vreo importanță pentru mine, iar agentul pe care-l întâlnim zâmbește întotdeauna. Asta poartă uniforma standard, costumul bleumarin cu eșarfă roșu, alb și-albastru în jurul gâtului. Pantofi albaștri cu toc în picioare și poșetă albastră agățată la îndoitura cotului. Agenta imobiliară își mută privirea de la mâna mare a lui Brandy Alexander la signor Alfa Romeo, în picioare lângă Brandy, și pătrunzătorii ochi albaștri ai lui Alfa o fixează; ochii ăia albaștri pe care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și-albastru în jurul gâtului. Pantofi albaștri cu toc în picioare și poșetă albastră agățată la îndoitura cotului. Agenta imobiliară își mută privirea de la mâna mare a lui Brandy Alexander la signor Alfa Romeo, în picioare lângă Brandy, și pătrunzătorii ochi albaștri ai lui Alfa o fixează; ochii ăia albaștri pe care nu-i vezi niciodată că se închid sau că se uită în altă parte, înăuntrul ochilor ălora e un copil sau un buchet de flori, ceva frumos și vulnerabil, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în picioare și poșetă albastră agățată la îndoitura cotului. Agenta imobiliară își mută privirea de la mâna mare a lui Brandy Alexander la signor Alfa Romeo, în picioare lângă Brandy, și pătrunzătorii ochi albaștri ai lui Alfa o fixează; ochii ăia albaștri pe care nu-i vezi niciodată că se închid sau că se uită în altă parte, înăuntrul ochilor ălora e un copil sau un buchet de flori, ceva frumos și vulnerabil, care transformă un bărbat frumos într-un om pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și zecile de case mari pe care le-am văzut, poate că cineva ne-a descoperit în sfârșit trucul. — Păsăruici, zice femeia. Face din nou o genuflexiune. Dolarilor noștri le spunem păsăruici, zice și vâră o mână în poșeta ei albastră. Să vă arăt. Pe ei e imaginea unei păsări, zice. E-un cufundar. Eu și Brandy încremenim iar, apoi începem să ne-ndepărtăm, înapoi spre holul de la intrare. Înapoi printre pâlcurile de scaune-divane-scaune, pe lângă marmura sculptată. Umbrele ni se alungesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sculptată. Umbrele ni se alungesc, se întunecă și se vânzolesc în spatele unei vieți întregi de fum de trabuc pe lambriurile de mahon. Ajunse în holul de la intrare, o urmez pe prințesa Brandy Alexander, în vreme ce vocea lui Alfa captează atenția costumului albastru al agentei imobiliare cu întrebări despre unghiul în care cade lumina soarelui de dimineață în sufragerie și dacă guvernul provinciei ar autoriza crearea unui helioport particular în spatele piscinei. Înaintând spre scări, uite spatele delicios al prințesei Brandy, o haină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Alfa. — ... sânii tăi, îi zice Alfa agentei imobiliare, ai sânii unei fetișcane. Între noi nu rămâne nici măcar o limbă maternă. Sari la noi stând la etaj. Sari la acum totul e posibil. După ce agenta imobiliară e prinsă în capcana ochilor albaștri ai lui signor Alfa Romeo, sari la momentul când încep țipetele adevărate. Dormitorul principal e-ntotdeauna la capătul coridorului, pe direcția celei mai bune priveliști. Baia principală e îmbrăcată cu oglinzi cu tentă roz, toți pereții, chiar și tavanul. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cosmetice. Acum începe să cauți. Scot prima sticlă. E Valium, și țin sticla așa încât toate sutele de Brandy să poată citi eticheta. — Ia atât cât să nu-și dea seama, zice Brandy, apoi treci la următoarea sticlă. Scutur câteva pastiluțe albastre în buzunarul poșetei, alături de celelalte Valiumuri. Următoarea sticlă peste care dau e de Darvon. — Scumpo, astea-s ca raiul, și toate acele Brandy ridică privirea ca să se uite la sticla pe care-o țin în mână. Oare n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din prag. — Bărbații, zice logopeda, când vorbesc accentuează adjectivul. Logopeda zice: — De exemplu, un bărbat ar spune: „Ești atât de atrăgătoare, azi“. Brandy e atât de atrăgătoare, că i-ai putea tăia capul și l-ai putea așeza pe catifea albastră în vitrină la Tiffany’s și cineva l-ar cumpăra cu un milion de dolari. — O femeie ar spune: „Ești atât de atrăgătoare azi“, zice logopeda. Acum tu, Brandy. Spune tu. Accentuează adverbul, nu adjectivul. Brandy Alexander se uită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
jos perlele și-și pune un lănțișor cu cruciuliță de aur. Asta cu o clipă înainte să ajungem la grănicer. — Naționalitățile dumneavoastră? zice tânărul grănicer așezat dincolo de gemulețul său, în spatele computerului său, cu dosarul său cu clemă și uniforma sa albastră, în spatele ochelarilor săi de soare reflectorizanți, și-n spatele insignei sale aurii. — Domnule, zice Brandy, și noua sa voce e la fel de curtenitoare și tărăgănată ca șprotul fără sare și unt. Ea zice: Domnule, suntem cetățeni ai Statelor Unite, aia care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
divinitate. Sari înapoi la Seth uitându-se la sânii mei în oglinda retrovizoare. — Televiziunea chiar ne face Dumnezei, zice. Dă-mi toleranță. Flash. Dă-mi înțelegere. Flash. Chiar și după atâtea săptămâni pe drum cu mine, glorioșii și vulnerabilii ochi albaștri ai lui Seth încă nu vor să-i întâlnească pe ai mei. Noua lui introspecție nostalgică, pe asta n-o poate ignora. Pastilele au avut deja efecte secundare asupra ochilor săi, i-au adâncit curbura corneană, așa încât nu-și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ai mei. Asta-i pe-atunci când încă mai aveam față și nu eram în război cu hrana solidă. Pe masa din sufragerie, acoperind totul, e-o față de masă pe care n-o țin minte, o bucată chiar frumoasă de damasc albastru cu margini brodate. Nu-i un lucru pe care mă aștept să-l cumpere mama, așa că întreb, i-a dăruit-o cineva? Mama tocmai se trage spre masă și-și despăturește șervetul din damasc albastru cu toate aburind între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bucată chiar frumoasă de damasc albastru cu margini brodate. Nu-i un lucru pe care mă aștept să-l cumpere mama, așa că întreb, i-a dăruit-o cineva? Mama tocmai se trage spre masă și-și despăturește șervetul din damasc albastru cu toate aburind între noi: ea, eu și tata. Cartofii dulci sub stratul lor de ciuperci. Curcanul mare și maroniu. Pâinișoarele sunt înăuntrul unei învelitoare vătuite cusută în așa fel încât să semene cu o găină. Ca să scoți o pâinișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
înseamnă ceva într-un cod secret. Adică, n-am vrut să le lăsăm oamenilor o impresie greșită. Mama se apleacă în față ca să-mi pună cartofi în farfurie și zice: — Tatăl tău voia o margine neagră, dar negru pe fond albastru ar însemna că pe Shane îl excită sexul și pielea, înțelegi, sclavie și disciplină, sado-masochism. Zice: În realitate, carpetele astea au rolul de a-i ajuta pe cei rămași în urmă. — Străinii ne vor vedea pe noi și vor vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și zice: Știi ceva despre rimming? Știu că despre asta nu se vorbește la masă. — Și despre fisting? întreabă mama. Zic că da, știu. Nu pomenesc de Manus și de revistele lui porno profesionale. Ședem acolo, toți în jurul unui lințoliu albastru, cu curcanul semănând mai mult ca niciodată cu un mare animal mort și copt, umplutura plină de organe pe care încă le poți recunoaște, inima și pipota și ficatul, sosul îngroșat de grăsime gătită și sânge. Aranjamentul floral din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-l pună pe antreprenorul de pompe funebre să mă îmbrace. Așa că Evie își aruncă un braț pe după umerii mamei mele, iar Manus nu se poate dezlipi destul de repede de sicriul deschis, iar eu zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o parte până la brâu și ciorapi negri de plasă și dragoni chinezești roșii brodați în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
celor șase sau șapte finale universitare din preajma Crăciunului. Dar poate că mă pripesc puțin cu judecata. Brandy se depășise pe sine în privința umidității feminine. Iată-l pe băiatul ăsta cu un cromozom Y în plus, într-un costum de serj albastru la două rânduri, un băiat ale cărui labe fac să pară mici până și mâinile mari ale lui Brandy. — Domnule Parker, zice Brandy, cu mâna ascunsă în laba lui mare. În ochii ei poți citi tema muzicală a lui Hank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
altor doi pești, așa cum sunt puse în conservă unele sardine, cât e de lungă pardoseala băii. Arunc o pastilă de Valium între buzele Plumbago. — Ți-am povestit vreodată cum m-a alungat familia mea? zice Brandy după mica ei înghițitură albastră. Familia mea originală, vreau să zic. Familia mea naturală. Ți-am spus povestioara aia dezgustătoare? Îmi țin mâinile între genunchi și mă uit drept la regina absolută, capul ei între picioarele mele. Mă durea gâtul de vreo două zile, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]