13,186 matches
-
chiar pe malul Mării Negre, în continuarea plajei și la poalele stâncilor terasate. Mergând spre castel întâi dai de „Atelierul de croitorie” al reginei, o căsuță de piatră, care astăzi a devenit magazin de suveniruri. În stânga Marea Neagră, albastră și calmă, în dreapta aleii, flori viu colorate și arbuști cu rod bogat de flori roz, zidul pe care se cațără iederă și vie-de-vie, terase pe care cresc arbori și arbuști purtând în ei verdele vieții. Asemenea altor turiști români te oprești și arunci câteva
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
păun. În ultima sală sunt expuse icoane și cruci aduse din Capela „Stella Maris”. În spatele castelului se înalță colina terasată acoperită cu arbori și arbuști. Dacă privești de pe terasa dinspre răsărit se văd marea, stâncile albe acoperite parțial de verdeață, aleea cu flori. În partea de vest a castelului, un smochin bătrân îi umbrește zidul și ochiul îți este iarăși încântat de un miniparadis floral, Grădina lui Alexander, de care te poți bucura fie privind de pe terasa castelului, fie plimbând-te
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
flori. În partea de vest a castelului, un smochin bătrân îi umbrește zidul și ochiul îți este iarăși încântat de un miniparadis floral, Grădina lui Alexander, de care te poți bucura fie privind de pe terasa castelului, fie plimbând-te pe alei. Grădina este un spațiu mic, dreptunghiular, situat în continuarea castelului, pe malul mării, unde se aflau din abundență crinii preferați ai reginei, în locul cărora astăzi poți admira flori de sezon divers colorate și câteva rânduri de coloane de marmură oferite
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
ai reginei, în locul cărora astăzi poți admira flori de sezon divers colorate și câteva rânduri de coloane de marmură oferite reginei de ginerele ei, Alexander, regele Serbiei, pasionat de flori ca și regina. Surpriza cea mare ne-o oferă o alee pe care sunt turnate din ciment douăzeci de pietre de moară ce simbolizează cele douăzeci de secole, regina cerând ca după moartea ei să fie marcate în piatră secolele următoare. O temă majoră care a preocupat dintotdeauna omenirea, aceea a
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
ne amintește de mesele țărănești și de Masa Tăcerii a lui Brâncuși. Postată aici, ea devine loc de popas în marea trecere, al legăturii dintre efemer și etern, dintre material și spiritual. O potecă îngustă, spiralată urcă de la castel la aleea de deasupra lui și te conduce la mormântul reginei Maria, foarte modest, construit din piatră, asemenea celui al lui Iisus. Spirala este și aici simbolul ascensiunii, al legăturii dintre pământ și cer, al aspirației omului spre desăvârșire. Crucea de la mormânt
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cu nuanțe de smarald al Mării Negre, albul stâncilor de la marginea golfului, acoperit pe anumite locuri de verdele copacilor. Privind atent ai impresia că vezi marinari sau conți englezi care coboară din corăbii și se îndreaptă grăbiți spre castel. Urcând pe alei, printre copaci de diverse specii poți ajunge la vilele „Suita”, „Izbânda”, „Ciuperca”, toate construite în stil tradițional bulgăresc. Pe terasa vilei „Suita” poți poposi pentru a te odihni sau admira peisajul. În fața ei se află copaci înalți printre ale căror
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
în această grădină.” În vilele castelului, cât și în preajma acestora se aud acorduri de muzică instrumentală ale celor care se pregătesc pentru a participa la spectacolul ce se desfășoară în această perioadă la castel. Un pic mai sus după ce străbați alei de arbuști boltiți ce îți amintesc de regiunile însorite ale lumii, ajungi la Vila „Izbânda”, o adevărată casă de țară, unde poți poposi pe terasa ei cu podea de piatră, tavanul cu grinzi de lemn și stâlpi din lemn la
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
origine evreiască, după moartea lui Jules Janin, devenit și grădinarul și administratorul domeniului. Ea se află în partea cea mai de sus a colinei și este căutată de artiștii plastici, deoarece oferă o bună vizibilitate a panoramei mării. Revenim la aleea principală și ne îndreptăm înspre partea de est a domeniului unde se spune că se află partea spirituală a acestuia: Grădina lui Allah, Grădina englezească, Grădina trandafirilor, una din cele mai bătrâne magnolii din Balcani, Nimpheum-ul, Capela „Stella Maris”, Grădina
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
apar trei izvoare, simbolul Trinității și al vieții, astfel în el se adună apele cerului și ale pământului. Alături un bărbat, Ivan din Troian, cântă la xilofon inclusiv muzică românească. De la Templul apei la Capela Stella Maris se merge pe aleea care altădată te îmbăta cu mirosul crinilor regali, înlocuiți acum de diverse flori de sezon. Stella Maris „Steaua Mării” este denumirea dată de regina Maria Capelei dedicate Sfintei Maria, protectoarea marinarilor și a acestui spațiu mirific. În partea stângă înainte de
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
că ar putea fi sufletul acelui tei ce se înalță către cer, către Creator... Iarba din jur zăcea, culcată la pământ din cauza ploii și a vântului, de parcă ar fi căzut în genunchi pentru rugă. Florilor, toate plantate în ronduri pe aleile lăturalnice, li se scuturaseră petalele și erau purtate de vânt printre crengile teiului, pe ale căror frunze se scurgeau stropii de ploaie asemeni unor lacrimi pline de durere. Era un tablou răvășitor. Când au ajuns la fața locului, în jur
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
erau câini, cerșetori, țigănci care-ți ghicesc ce ai în buzunare și nici aurolaci, zâmbind, ca de obicei, blând și inutil. Ce-i drept părea foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din belșug, cu semne greu de înțeles. - Gutten tag, herr profesor! Un om în uniformă îi zâmbea la fel de politicos precum vorbise. Plăcut surprins, profesorul își ridică ochii și zâmbetul spre cel ce-i vorbise răspunzându-i aproximativ în
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
o dată așa, fără un semn preliminar nedumerit, îmi fac privirea roată și caut cu ochii ziua-n calendar să fie Mai când ninge prin cireși ? nu cred, căci rândunelele-s departe pe cer sunt nouri doldora și deși iar pe alee frunzele sunt moarte pale de vânt mă-ndeamnă să accept că toamna își preschimbă-nfățișarea privesc la fulgii ce coboară drept și se aștern împotmolind cărarea e dreptul ei natura să prefacă tablou de miliarde de culori într-un ocean
PRIMII FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367911_a_369240]
-
ei... Eu am zâmbit. Simțindu-se ironizat de mina mea, se decisese la o explicație. Subliniase că nu era un fix oarecare, aveam să văd eu de ce. Mă luă cu el în Herăstrău. Intrarăm cu pași hotărâți, îndreptându-ne către aleea cea mare, străjuită de plopi înalți, dinspre Arcul de Triumf. Ajunși la „banca lui”, ne așezarăm, iar el începu să-mi povestească de ce și cum, într-o zi, banca devenise „a lui”: Dar se petrecu ceva ce destrămă tăcerea, căci
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
parcul ud și rece, dar nu băgasem de seamă. Ieșisem de cu seară la o plimbare și mă așezasem pe o bancă mai retrasă, gândindu-mă la ale mele. Priveam în același timp la rarii plimbăreți, perechi sau singuri, pe aleile parcului, încercând în același timp o eliberare de energiile negative acumulate peste zi. Cred că ațipisem. Am tresărit, am deschis ochii și primul lucru care m-a frapat a fost semiîntunericul care mă înconjura. Al doilea, bătrânelul astenic cu barbă
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
2015 Toate Articolele Autorului dragoste fără păcate... Dintr-o ramură de tei De iubire sar scântei, Dintr-un fir de trandafir Dragostea devine mir, Mărgea de cer și chinovar, Uitată-n evangheliar, Stamini de aur, azalee, Ce-s presărate pe alee, Pe gura noastră cea de rai Toate-mpletirile de grai Se-adună peste tot iubire În neumbrita izbăvire, Pe coarde dulci orfeice Fericele ne ferece, În viața noastră netrăită Mereu se naște o ispită, Un râs sublim și cald pe buze
DRAGOSTE FĂRĂ PĂCATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368025_a_369354]
-
pas, devenea de-a locului, pregătită să uite pentru două-trei ore neliniștea nomadului. Călca grijulie peronul îngust de pe lângă zidul casei, ca să nu agațe cumva cu fustele-i largi frunzele florilor ce se rânduiau în stratul de pe dreapta. Apuca pe întâia alee de pietriș grosier ce conducea către acareturi - de fapt, o cămăruță de serviciu pe vremuri, devenită adăpostul ustensilelor de grădinărit și al bicicletelor familiei. Ajunsă, Lina își lăsa de pe umăr traista roșie cândva. Făcută dintr-o față de căpătâi oltenesc, păstrase
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
ar fi trebuit să ne așteptăm la o zăpușeală puternică, pe când scara Reaumur ne arăta doar 22 de grade. Aproape că nu simțeam căldura, întrucât mergeam pe o șosea cu înveliș minunat de neted, de ambele părți ale căreia veneau alei de palmieri și bananieri. Ne-am îndreptat către pagoda budistă. Călăuzele mele spaniole, iar după ele și eu însumi, ne opream la tot pasul aproape la fiecare dugheană și priveam cu mirare cum rumegă localnicii ceva cenușiu învelit în frunze
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
1997, dupa ce a săvârșit slujba de pomenire pentru deținutele anticomuniste, decedate în închisoarea de femei de la Mislea. Mormântul Părintelui Constantin Voicescu se află în Cimitirul Mănăstirii Cernica. Ajunși în curtea mănăstirii, mergem la Biserica Sfântul Lazăr, și din capătul aleii din fața acesteia, în partea dreaptă, după două - trei morminte se vede troița nouă din lemn a preotesei Maria Voicescu. În dreapta mormântului ei se găsește mormântul Parintelui Constantin Voicescu. Cu alte cuvinte, mașinăria ateistă comunistă a reușit să smulgă credința din
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
cuceri pe Ana cea timidă, făcând-o să se simtă relaxată în prezența lui. Când la o pauză a orchestrei au ieșit la aer curat, Claudiu o luă de mână pe Ana și se plimbau prin fața căminului cultural în semiîntunericul aleii. În fața ei mergea Maria cu Viorel și vorbeau ceva care le câștigase interesul la amândoi. Bineînțeles că despre un film văzut pe ecranele celor două localități unde locuia fiecare după cum prindea Ana câte o vorbă. Claudiu o luă de după umeri
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
interesul la amândoi. Bineînțeles că despre un film văzut pe ecranele celor două localități unde locuia fiecare după cum prindea Ana câte o vorbă. Claudiu o luă de după umeri și fata nu spuse nimic. Când Maria făcu la stânga pe o altă alee a parcului, Claudiu o îndemnă să aleagă banca din dreapta, pe care să se așeze. Nu erau prea departe de ușa de intrare în sala de dans în față căruia erau zeci de tineri, băieți și fete, așa că Ana nu se
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
enunța câteva din aceste ecouri concrete și rodnice: 2004 - 26 octombrie: În semn de aleasă prețuire, a primit, postmortem, titlul de Cetățean de onoare al municipiului Craiova. 2004 - 14 decembrie: Primăria municipiului Craiova și Fundația „Scrisul Românesc” au hotărât crearea Aleii marilor personalități din Craiova, în care figurează, între cei 24, și bustul mitropolitului-cărturar Nestor Vornicescu, în Parcul Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. 2005 - 1 septembrie: Liceul din comuna sa natală, Lozova-Vorniceni, poartă numele mitropolitului Nestor Vornicescu. 2007 - februarie: Î
MITROPOLITUL NESTOR VORNICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366866_a_368195]
-
Curând, pătrunși de nostalgie, ne-am luat rămas bun și am făcut cale întoarsă, de la căldura poeziei, în arșița verii... Dar, parcă în mod special, pentru a nu ne întrista și a ieși total din farmecul poeziei, pe una din aleile Parcului Cișmigiu, doi miri erau fotografiați de o armată de nuntași. M-am "înrolat" imediat pentru a vă oferi un moment din bucuria acestora... Casă de piatră! Să fiți fericiți și voi, dragi cititori! A consemnat pentru dumneavoastră, Marian MALCIU
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
la 16/28 mai 1864, la vârsta de 56 ani. Este înmormântat în biserica din satul natal, într-o criptă specială, alături de fostul vicar al Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu. Bustul lui Simion Bărnuțiu, operă a sculptorului Ion Vlasiu, se găsește pe aleea Ansamblului monumental Gloria din orașul Blaj, județul Alba. Spirit de formație enciclopedică, preocupat adânc și continuu de dezvoltarea generală a poporului român. Bărnuțiu a lăsat în urma sa nu numai o fericită direcție politică, ci și o bogată moștenire culturală, gândirea
SIMION BĂRNUŢIU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366941_a_368270]
-
frumuseții, al artei, al înțelepciunii. Femeia are stil și eleganță, iar pentru cei ce nu au cunoscut-o încă, niciodată nu este prea târziu. Ascultându-mă oamenii vor înțelege, cred, mai bine omul pe care îl au lângă ei. Pe aleile sufletului, colindăm o viață întreagă, nici ploile nici furtunile inimii nu împiedică femeia să iubească. Întunericul destinului ne călăuzește pașii încercați de necazurile vieții, uneori, în locuri nepătrunse de nimeni, acolo unde lumina frumuseții nu pătrunde, iar noi, femeile, rămânem
CUM ARATĂ „VISUL UNEI FEMEI” LA UN RADIO CU NUME DE ZEIŢĂ. DIALOG CU ALINA ARBAJTER, REALIZATOR LA ATHENAISRADIO, GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366953_a_368282]
-
apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficarea orașului. Vara, când este cald și bine, își găsește un culcuș printre boscheții parcului din cartier, alături de câțiva câini comunitari, care i-au devenit - între timp - foarte buni prieteni. Pe băncile comode de pe alei nu îndrăznește să se întindă pentru că golanii de bani gata - care bântuie nopțile beți sau drogați prin parc - îl batjocoresc în fel și chip. Este crucea destinului său pe care trebuie s-o ducă în spate. Și o face cu
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]