17,219 matches
-
-i de costum bun; fularul, acul de cravată, pantofii și pălăria, încă o mie. Vreți și paltonul? Două mii, că-i nou. Profesorul numără în fugă patruzeci de bancnote, apoi, înfrigurat, începe să se îmbrace. Cînd e gata îmbrăcat, începe să alerge pe loc, asemeni unui sportiv de performanță. Ei da! îl admiră Lazăr, mascîndu-și ironia. Să-i vezi pe băieții de la "Voința" la antrenament spune profesorul slăbind ritmul -, e-o plăcere!, au o condiție fizică..., niște trupuri de Adonis... Merg adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de hârtie igienică. Își puse chiloții bărbătești, ciorapii și fusta, aranjă câte ceva prin cameră și se așeză să-și aștepte bărbatul. *** — Henry James nu avea decât o jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul om și-o înjumătățise alergând după o tulumbă, pe vremea când voia să fie pompier amator, în Bostonul său natal. S-a împiedicat și a căzut sub copitele calului, ridicându-se palid și doar pe jumătate bărbat. L-au dus acasă, la familia lui excepțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui cea mare. Dar mai știe că va trece cu bine de asta pentru că, la urma urmelor, e un familist. Imaginați-vă cum descuie ușa cu cheia și își pune servieta neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop, miroase bine. Cu toții miros bine când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
astăzi, într-un carnaval. Participanții, cu găleți în mâini sau lighene pline cu apă, stropesc din cap până-n picioare pe oricine le iese în cale. Persoana stropită nu se supără, dimpotrivă, face la fel. Pe stradă și în parcuri, oamenii aleargă cu gălețile în mâini și se stropesc reciproc. Peste tot se aud râsete, chiote de bucurie și urări, toate stropite cu apă. Sărbătoarea Torței În luna iunie, după calendarul tradițional chinezesc, minoritatea yi organizează un mare carnaval pentru a marca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De frică, oamenii au alergat care-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia, ei s-au adunat și au început să privească cu spaimă copacii în flăcări. La un moment dat, un tânăr a observat că animalele sălbatice au dispărut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
focul". Această poveste a circulat din generație în generație în China, scoțând în evidență înțelepciunea, dârzenia și abnegația cu care poporul chinez și-a urmat drumul în viață, învingând tot felul de privațiuni și opreliști. Povestea lui Kuafu, cel care alerga după soare În vremuri străvechi, în partea de nord a Chinei, exista un munte atât de înalt, încât vârfurile lui străpungeau norii. În pădurea de pe lanțurile muntoase trăia un grup de oameni uriași și puternici, inimoși, harnici și curajoși. Conducătorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
razele lui". Dar Kuafu era de neclintit în decizia sa și a spus poporului său: Pentru liniștea și fericirea tuturor oamenilor, voi merge să caut și să găsesc soarele". Zis și făcut! Și-a luat rămas bun și a plecat, alergând ca vântul și ca gândul, în direcția de unde răsărea soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fericirea tuturor oamenilor, voi merge să caut și să găsesc soarele". Zis și făcut! Și-a luat rămas bun și a plecat, alergând ca vântul și ca gândul, în direcția de unde răsărea soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat nisipul din încălțări, din care s-a format un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din încălțări, din care s-a format un munte înalt. Apoi și-a făcut de mâncare, sprijinind cazanul cu trei bolovani imenși, care s-au transformat într-un alt munte înalt, ce stă parcă pe trei picioare. A început să alerge din nou, apropiindu-se tot mai mult de soare și devenind tot mai încrezător în reușita sa. În sfârșit, ajunse la soare când acesta apunea. Cu trupul scăldat în razele aurii aruncate de uriașa minge de foc, Kuafu și-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mână și unde a căzut acesta, a crescut o pădure verde și deasă de piersici, care îi apăra pe drumeți de soare. Fructele potoleau setea oamenilor, ajutându-i să-și continue drumul, plini de energie. Povestea lui Kuafu, cel care alerga după soare, exprimă dorința oamenilor din China antică de a învinge seceta și arșița. Kuafu a murit, însă dârzenia și dăruirea lui nu au fost niciodată date uitării. În multe cărți vechi se găsesc povești interesante despre Kuafu. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-i năruim, să ne facem viața mai ușoară. Zhisou nu mai avu ce să răspundă. Dar vorbele lui Yugong rostite cu atâta îndârjire au ajuns la urechile Zeului Munților, care se afla atunci tocmai pe creasta unui nor. Speriat, a alergat să-l vestească pe Împăratul Cerului care, la rândul lui, înduioșat de voința și râvna lui Yugong, a poruncit pe dată celor doi flăcăi ai Zeului Puterii să mute cei doi munți din loc. Trimișii au luat fiecare câte un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o scurtă întâlnire. Copleșită de fericire și de durere totodată, Zhinü își întâlni bărbatul și copiii. După un scurt răgaz împreună, împăratul ordonă ca prințesa-țesătoare să fie închisă din nou. Mâhnit peste poate, Niulang împreună cu cei doi copii începură să alerge după Zhinü. Se apropiau tot mai mult de ea, dar când erau gata, gata s-o ajungă, împărăteasa mamă din Cer scoase un ac de păr și trase o linie prin văzduh, formând Calea Lactee. Astfel, Niulang și Zhinü au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
349 1. Basme și povești 351 Pangu, cel care a despărțit cerul și pământul 351 Nüwa, zeița care a creat oamenii 352 Povestea celor cinci munți sfinți 353 Sui, omul care a descoperit focul 355 Povestea lui Kuafu, cel care alerga după soare 357 Povestea lui Houyi, cel care a săgetat sorii 358 Povestea bătăliei dintre împăratul Galben și războinicul Chiyou 360 Cum au cedat tronul împărații Yao și Shun 361 Cum au îmblânzit apa Gun și Yu 363 Povestea regelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prag luminos în evoluția ființei umane. Din păcate, acum, în Irak a fost înfrântă o dictatură, dar nu a câștigat democrația. Nu a câștigat nici măcar civilizația politică, dimpotrivă. De 48 de ore încoace, putem vedea pe diverse canale irakieni care aleargă târând câte o bucată din regimul Saddam: o glastră cu flori de plastic, un fileu de tenis, un fotoliu, o canapea, televizoare, frigidere, anvelope, covoare, ba chiar și câte o ușă smulsă din țâțâni și cărată în spinare. Statuile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
n-a reușit să-l prindă cu de-afurisenie: să fie „popular” cu masele. Deși se sforțează în direcția asta de când a început campania: bine instruit probabil de „stafful” său, și-a tras o geacă obosită și a pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe sute de femei. N-a pierdut nici o ocazie să repete că a umblat pe șantier la viața lui, în cizme de cauciuc murdare de noroi. A comis astfel o imensă eroare: capitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
va mai veni niciodată să se așeze pe o băncuță de unde să-mi urmărească jocul stingher de copil care nu a împlinit trei ani, de copil care nu știe că strada e un loc plin de ființe ciudate care se aleargă, se împușcă și joacă fotbal, ființe ca și tine și tocmai de-asta atât de vrăjitorești și de misterioase (ca și cum ai crede despre ceilalți că sunt un fel de oglindă a ta și dintr-odată descoperi că nu e câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tu, Ana-Maria, ai închis ochii, vrei să dormi sau poate așa te-a obișnuit mama ta să-ți spună povești, doar când închizi ochii, Mariane, îți jur că nu știam atunci când am spus povestea asta prima oară că vei muri alergând după o minge, pentru că, dacă aș fi știut, crede-mă că am fi vorbit numai noi, ți-aș fi înșirat toate poveștile din lume și, mai ales, ți-aș fi dat, naibii, porcăria aia de mașinuță de fier neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cel puțin până mi-a ieșit mie pe nas în clipa-n care am deschis ușa șifonierului din dormitorul soților Ștefănescu și i-am găsit înăuntru, îmbrățișați, pe ea și pe Cezărică; m-am comportat rezonabil, nu vă îngrijorați, am alergat și i-am scuipat pe peretele din stânga bucătăriei, pti-un-doi-trei Alexandra, pti-un-doi-trei Cezărică, doar nu era să fi rămas stană de piatră și să-i las să iasă dintre rochiile, fustele și pardesiele alea și să mă scuipe ei pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin maltratarea cauzei (șuturile-n fund, palmele peste față, trasul de păr, de ureche, de nas, castanele și pumnii). Or fi având și ei minunile lor, dar, sincer să fiu, pe asta n-am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare, eu și Pipiță, așa ne nimeriserăm, spre câmp: dacă nu ne omorau oamenii, așa cum promiteau, amestecând crima cu Dumnezeii, iar Dumnezeii cu mamele noastre, ne-ar fi sfâșiat câinii; poate asta a fost scăparea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe fereastră parcată de-a latul. Mai era și treaba cu Fane din a șasea, care de obicei îmi trăgea palme peste ceafă și zicea că am capul ca o lubeniță, care după fiecare etapă ori meci din cupă mă alerga, mă prindea, îmi sucea mâinile la spate și-mi dădea bobârnace în urechi (și ce urechi clăpăuge!) până când mă ustura așa de tare că începeam să plâng și, când plângeam, lui i se părea că accept și recunosc că Nelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
loc din care Pobeda se vedea parcată de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul și nevastă-sa (asistenta care îmi făcuse o dată moldamin, când eram răcit), țipau roșii ca racii fierți, el în pijama, ea în capot, au venit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era așa de frumoasă și de tulburată și el i-a dăruit un coșuleț cu alune pentru că ea era veverițușca lui și la fundul coșulețului, sub alune, era ascunsă o scrisoare de dragoste, dar ea n-a știut și a alergat după camionul cu care el, în uniformă, pierdut într-un șuvoi de uniforme, pleca pe front și imnul „You’ll Never Walk Alone“, intonat de zeci de mii de glasuri, trebuie să fi vuit dincolo de danele portului, până deasupra mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dați voie lu’ Matei Mare să se joace un pic cu dumneavostră?, ieșiți nițel afară?, vă mai uitați la returul Dinamo-Liverpool cum alunecă bou’ de Al. Nicolae și mustăciosu’ de Rush îi dă gol lu’ Moraru, pe urmă râde și aleargă, iar ecranul se împarte în patru la reluare, atât cât să simțiți că-i prea mult, că nu se mai poate, că asta trebuie să însemne tristețea deznădejdea nefericirea trădarea, atât cât să vă închideți în baie și să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trecut atâta vreme. De trădat, am trădat, dar la urma urmei eram un puști, m-am dus și eu la Steaua, nu m-am înscris în PSD. De altfel, cariera mea în Ghencea a fost scurtă și anostă. Antrenorul mă alerga de-mi săreau fulgii, câte zece tururi de stadion, nici măcar în jurul terenului de joc, ci prin afara tribunelor, ca să fie mai lung. Dacă pentru atacanți, mijlocași sau fundași lucrurile aveau o brumă de logică, pentru un portar mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]