2,202 matches
-
vă înșelați, altfel n-aș fi ieșit din amorțeală. Colegul ăsta al meu, trebuie să știți, ca să înțelegeți, e o brută, un primitiv, chit că era singurul care-mi spunea pe numele de botez la școală, Ion, Ionică, mă mai alinta și-mi ardea una după ceafă. S-a dat cu poporul la Revoluție, era după un chef, cam mahmur, norocul lui, și l-au făcut maior la excepțional. Știe că o să moară maior, atât îl duce mintea, iar altă revoluție
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
ieși în stradă și nu apui odată cu soarele. dar ce, parcă eu ies? cum să ies cînd tu vii după atîția ani? nu, mai bine stau cu tine, zgribulit în pat, dar cu tine deasupra. da, da, clatină-te și alintă-te și nu coborî mai jos ăstea două-trei zile cît sînt liber de anul nou. mîine o să-ncerc s-ajung la tine de pe pat. dar numai după ce mă bărbieresc și mă fac frumos. pssst! bat colindători la ușă, dar nu
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
deranjându-i pe ceilalți. III. BUNA-CUVIINȚĂ ACASĂ III.1. FAMILIA TA Familia Miei este alcătuită din trei membri: mama, tata și fetița. Desigur că ar mai fi și bunicii, mătușile și unchii. Toți o iubesc mult și uneori o cam alintă, astfel că Mia mai uită uneori de bunele maniere atunci când este în familie. cuvintele magice care ar trebui să însoțească orice rugăminte. Mia știe că mama ei îi iartă orice greșeală, dar oare nu ar fi cazul să învețe că
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
de Ion Creangă III.2. REGULI DE URMAT ÎN FAMILIE În această săptămână, Mia va merge la bunici. Deși aceștia o iubesc tare mult, uneori se mai supără, pentru că, în loc să le răspundă cu aceeași dragoste, ridică tonul la ei, se alintă la masă și chiar lasă dezordine în camera ei sperând că cineva va face curat. De azi și-a propus să nu mai greșească și să arate cât de educată este. Totuși, nu știe de unde să înceapă. De aceea, îți
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
Ticăloșii ajunși la putere cu ajutorul armatei roșii de ocupație dar și cu ajutorul diviziilor „Tudor Vladimirescu-Debrețin” și „Horia, Cloșca și Crișan” au trecut la punerea în practică a planurilor de răzbunare clocite de mintea psihopatului Stalin, „tătucul popoarelor democrate”, după cum îl alintau slugoii de la București dar și din celelalte state cedate de urdurosul Churchill rușilor. Urmând exemplul asasinului de la Kremlin, trebuiau, pur și simplu, exterminați vechii oșteni ai țării, cei care făuriseră România Mare, așa că în luna mai a anului 1947 generalul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
negru pe alb în raportul său, a produs, probabil, la vremea respectivă, rumoare la forurile superioare de partid comunist care trăiau cu iluzia lipsei de respect a poporului român față de conducătorul său legitim, regele Mihai I, sau Mihăiță, după cum îl alintau oamenii obișnuiți: „...dar dacă la prima lozincă apluzele și uralele nu mai conteneau (subl.ns.), la celelante aplauzile au fost slabe (subl.ns.) astfel că contrastul lăsa să se desprindă imperesia (sic!, n.n.) netă a unei manifestațiuni regaliste (subl.ns
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte Și să-ți cânte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mamă, în întreaga lume.” Kate Douglas Wiggin „Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu i, gângurind și uitându-mă în ochi-i cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
unui legământ trebuie pedepsită ca atare; jurământul este ceva sacru și trebuie respectat, indiferent de persoana care îl face sau cea față de care este făcut. FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI p. 129, r. 4 5 : „pentru că era fata mamei, se alinta cum se alintă cioara-n laț” protejarea și alintarea peste măsură și fără baza reală nu fac decât să dăuneze persoanei respective; r. 11 12 : „noroc de la Dumnezeu că era fată robace și răbdătoare” acceptarea destinului, resemnarea cu bunătate și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pedepsită ca atare; jurământul este ceva sacru și trebuie respectat, indiferent de persoana care îl face sau cea față de care este făcut. FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI p. 129, r. 4 5 : „pentru că era fata mamei, se alinta cum se alintă cioara-n laț” protejarea și alintarea peste măsură și fără baza reală nu fac decât să dăuneze persoanei respective; r. 11 12 : „noroc de la Dumnezeu că era fată robace și răbdătoare” acceptarea destinului, resemnarea cu bunătate și refugiul în muncă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
roți mari, subțiri, prinse cu brațe de oțel; avea pieptul generos, spatele bine arcuit și puternic... purta numele unei gări, cel de Lison, haltă în Contentin. Dar, din dragoste, Jacques, îl transformă în nume de femeie, Lisona, cum tandru o alinta adeseori. De bună seamă, își iubea mașina din toată inima. [...] Mai condusese și altele, mai ascultătoare sau mai îndărătnice, mai curajoase sau mai leneșe: niciodată nu uita de faptul că fiecare avea caracterul ei... așa cum spui despre femei în realitate
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
născut ceva înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Am venit pe lume în sâmbăta Paștelui, printre cozonaci, cum spunea mama. Ea credea că asta îmi va aduce noroc în viață. Dar, deocamdată, sugeam laptele de la sânul mamei, eram alintat și, fiind prâslea, mie mi se dădea cea mai mare atenție. Mi-o amintesc pe mama. Ea apare în închipuirea mea ca din ceață, apoi se limpezește și-i văd chipul suav, și-i aud glasul molcum și duios. Subțirică
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și l-a dezlegat. Tarzan, după ce i-a tras două limbi pe față, a luat-o la goană spre oraș. Peste câteva ore, Tarzan era pe masă, în bucătărie, și frații mei mai mari, în jurul lui, îl mângâiau și-l alintau care mai de care. Când a venit tata de la serviciu și a văzut minunea, a hotărât să-l păstreze, spre bucuria noastră. Îmi povestea mama că în apartamentul de la stradă locuia un evreu, unul Leon, croitor sau cizmar, nu mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate, de puțini știută. Zamfira se așeză pe laviță și, lăsând băiețelul ei, începu să-l alinte pe Constantin, apoi, fără ca pruncul să-i ceară, își scoase țâța doldora de lapte și-i băgă sfârcul în gură. Zâmbind, copilul începu să sugă cu seriozitate, în timp ce ochișorii lui se topeau în ochii mari și negri ai țigăncii. Ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ea, că se mărită cu beizadea Radu. Aoleu, maică, ce făcuși, uitași că mie mi-a spus Zamfira lui maica mare că o să ajung doamnă? Uitași? Țipa Maria și plângea atunci iar toți stăteau s-o mângâie și să o alinte de parcă ea s-ar fi măritat. Nimănui nu-i păsa că ea, Stanca, avea doar paisprezece ani, că pe beizadea Radu îl văzuse o singură dată, că îi era frică de el și că o să-i fie dor de casă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adânc în mine să te sădesc ca pe un copac să fii anotimpul meu preferat dintotdeauna... Să punem un semn de primăvară-n gând Primăvara sună goarna în cele patru puncte cardinale; stau ca un balansoar între ele și mă alint în toate culorile curcubeului. Cerul rămâne albastru ca o oglindă, sub el, pământul reflectând nașterea. Pe unul din umerii mei a crescut o vioară; îmi cântă de dor braț la braț cu noaptea. Diminețile suspină a jale, parcă toate stelele
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o poezie în versuri tandre, greierii să te-acompanieze până-n zori. Eu, ca o fotografie între cadre să te privesc pătrunsă de drag și de fiori. Dimineața, să mă scalzi în bobi de rouă ca pe-o floare să mă alinți cât mai sunt vie. Peste noi poate să ningă și să plouă; de-atâta iubire și morții or să-nvie. Iubește-mă, sunt mireasma neștiută, doar tu îmi ești un vajnic erou și trubadur. Te-am așteptat ca Penelopa, nevăzută
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
boeuf, sunt gospodină o gătesc cu drag și cu mult umor; în loc de maioneză, îi pun margarină, c-o dau unuia bolnav și plin de amor. În loc de mazăre, aș experimenta ghidușe ghiulele de tip “conflictogen”, direct în intestine, spre a-i alinta mai toate poftele de tip eterogen. Cartofii îi înlocuiesc cu umbrele marca disidentului bulgar, Ghe. Markov; și-n loc de morcovi, un braț de albăstrele să-i țină parfumat, sicriul din alcov. Ce ziceți, fiindcă scrie bine, să îl iert
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de ici-colo, grăbită, cercetătoare ca o iscoadă isteață, stăruind pe alocuri, alintând pământul și sfidând întunericul... Apoi, peste un minut, se auziră bubuituri dese, înăbușite, depărtate... ― Ce-i asta? făcu căpitanul mirat. Se spunea că pe aici e liniște... când colo... ― Da... Nu-i nimic... nimic! zise Bologa, urmărind cu interes lumina
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
burghez fără griji, după o masă bogată. Avea de gând să se odihnească puțin și apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În ziua în care s-a născut el, îi gâdilau obrajii alintați de razele calde. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmuguriți, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătând în verde se înălța în unde nevăzute viața cea mare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iarăși afară... Yon mă privea cu subînțeles, satisfăcut parcă de neliniștea și suferința mea. Înțelesese destul, mai mult chiar decật ar fi trebuit să înțeleagă. Nu eram încă pregătită pentru dragostea lui. Am rămas singură la bucătărie, încercậnd să-l alint măcar pe Codiță, pisoiul de rasă, foarte atașat de Yon, care nu pierdea nici o ocazie de a se gudura lingușitor pe lậngă stăpận. Ce n-aș fi dat să fiu în locul lui Codiță!.. Dar Codiță nu ma băga în seamă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
parcă ușor vinovat de cele întậmplate, dar eu îl priveam nepăsătoare, ironică și glacială: - “Toți sunteți niște...” Se distra enorm, nu mă văzuse niciodată nervoasă, ba mai mult chiar, îi făcea plăcere să mă enerveze, mă provoca mereu, doar-doar... Se alinta mereu uneori ca un copil și asta îl făcea simpatic... Toate întậlnirile noastre erau fermecătoare, nu pentru că erau secrete, ci pur și simplu pentru că Virgil era fascinant în tot ceea ce spunea și-n tot ceea ce făcea. Sentimental pậnă la lacrimi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
băieți, știți că eu nu sunt un om rău. Presa este pentru mine apă și aer. Dacă ăștia ai mei Îmi răpesc această bucurie eu fac cerere și demisionez din partid. Dacă demisionezi de la portocalii fac cinste trei zile, se alintă Gicu, măcar că nici el nu crede ce spune. Și eu fac cinste tot trei zile, sare și Gore, mai ales că de azi am intrat În registrul cu datornici. Și să mor eu dacă nu mă simt ochei, ca să zic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la mănăstire, unde aveau o canea care închidea sau deschidea conducta după nevoi. Poate! Da’ ia spune ce-i cu inaniția, fiindcă, după cum văd eu, nu prea arăți a om subalimentat? Nu arăți nici precum „Binele hrănit Caragiani” , după cum îl alinta Vasile Pogor pe acest junimist, dar nici ca un țânțar gata să-l ia vântul. Numai să nu auzi ce muzică îmi cântă stomacul, că te sperii! Ca să nu am nevoie de vreun descântec de sperietură, hai s-o pornim
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să nu îmi fie atât de dor. Până la urmă suntem doar o fărâmă din acest Univers, Iar marea din nou tace în timp ce eu... oftez! ÎȚI DORESC MULTĂ IUBIRE Îți doresc multă iubire Să ai în suflet pentru mine, Să mă alinți, să mă iubești, Inima mea să no rănești. Îți doresc înțelepciune Și dorințe mai aprinse, Să rostim o rugăciune, Să ne prăbușim în vise. Îți doresc un vis frumos În care eu să-ți fiu mireasă, Și peste mulți, mulți
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]