2,235 matches
-
Mana mea, la vârsta de opt ani și jumătate, nu se mai poate regăsi În realitate. Ci doar În re-realitate. Nimic nu se repară, totul se face din nou - pe aceeași temă. Dau târcoale, zăbovesc, mă scarpin În cap, mă alint În banalități - poate-poate nu mai plec deloc; poate-poate opresc timpul (și locul), sar-peste, ori nu mai ajung la acel martie 1944. Iar dacă nu și nu și nu (nicicacum și nicicacum), atunci poate că primesc buletin de Mana, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Foer ar scoate oricând un bestseller. E povestea lui Richi. Ea începe acum 72 de ani în Boemia, când în numeroasa familie Kostial se naște ultimul din cei șapte copii, o fetiță frumoasă ca un înger: Christine. Nimeni n-o alintă, nimeni n-o mângâie, pentru că așa sunt toți din neamul lor: aspri. Vine războiul, Kostialii văd niște grozăvii de neînchipuit despre care n-o să vorbească niciodată, trece războiul și în 1945, într-o noapte, toți nouă sunt urcați într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
nervoasă, aruncată dulce în părți, ca să-i apere misterul de muștele albastre, insistente... și coama țeselată cochet de vizitiul spitalului, Ghiță... Era un deliciu al vieții mele de doctor plecat la vaccinări... Culmea e că nu-mi amintesc cum o alintam... numele ei... știu că o înjuram lung, înflorat, cu duioșie... iar ea ițea urechile a pricepere și acceptare... *** Cred totuși că Lișca o chema... Eu o îndemnam, hățuind-o abia simțit (era extrem de sensibilă la semnale!), hai Lișca! hai Frișca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
în care lucra fiica ei. Laura era aproape zi și noapte acolo, deși avea încredere deplină în cele două asistente pe care le rânduise să-l aibă pe Tinu al ei în atenție permanentă. Nicicând nu fusese Iustin atât de alintat în toată viața lui. Nimic nu-i lipsea și era ținut la curent cu toate noutățile din toate domeniile. Trei colegi de la Facultatea de Geologie și Geofizică, au venit să-l viziteze și să discute despre activitatea de cercetare în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Și să scriu aici pe o temă ce nu merită abordată, dar pe care nici nu poți s-o treci cu vederea fără riscul de a rămâne cu frustrarea că te-ai abținut. Deci: Elena. Mezina familiei prezidențiale, cum o alintă presa. O tânără la fel ca voi, cum ar spune ea. Care s-a gândit să intre în politică. Luând totul, firește, pe speze proprii, muncind din greu ca s-ajungă la o carieră în domeniu, fără ajutor de sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
copii lacomi... Curios, tata nu înjura, asta fiind, bănuiam eu, invidios cumva, un apanaj exclusiv al lui Bujoreanu și Munteanu... cam beți permanent... O singură dată l-am auzit, într-o noapte limpede ca ziua, din cauza lunii ce inunda geamurile, alintând-o deșucheat pe mama (dormeam cu ei, de frică, în aceeași odaie spațioasă, centrală, deși mai existau câteva camere goale, cu paturi largi, umplute cu perne...), îndemnând-o ca pe-o iapă devotată: „Hai, Liza, hai Lizanca mea, hai...“ și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Valeria Sadoveanu. Maestrul era suferind după un atac cerebral. I-au povestit cazul. Le-au răspuns că dacă maestrul ar fi fost sănătos, acest lucru nu s-ar fi întâmplat cu poetul. Pe Ion Marin Sadoveanu, Maniche, cum îi zicea, alintându-l, cel sub arest, l-au găsit lungit pe o canapea, cu mâna la inimă, nu se simțea bine. Când au ajuns la Teatrul Național, la Zaharia Stancu, i-a primit secretara, a plâns și ea și le-a comunicat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pășind acum către fereastra goală, cumplit de înnegrită, deprimantă. Se opri în dreptul geamului, privi câteva clipe sau poate nici nu privi, se gândea la cine știe ce și nici nu-și vedea decât interioarele minții. O să vină, o să vezi, îl asigură Nina alintându-se, nu se poate să nu vină. Ce vrei, trebuia s-o facem. Nu-mi place, mă, când mă văd silit să fiu la mâna meșterilor, ăștia când te văd la ananghie, cum suntem noi acum, sunt în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin asta cu bine, ai să vezi. Principalul e să nu ne pierdem umorul. Îi mângâie cotul, își lipi tâmpla de pieptul lui. Impasibil, el nici nu clipi din ochii albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tu ești de-o seamă cu Bică? Dar eu n-am știut, mamă, ce banc o să spună, eu credeam că e unul cu pisici și cu elefanți. Numai ce strâng masa și vin să dorm cu voi. Bine, mămică, se alintă Elena și-și pieptănă părul lung în fața oglinzii de la comodă. Era în cămașă de noapte, lungă până la podele, din finet, încheiată la gât cu șnur, n-avea mai mult de 11, 12 ani. Se aplecase într-o parte și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
revenind la tonul normal, la asta mă pricep negreșit. Când termini vii și tu dincolo, da? Marga apărea după o jumătate de oră, mirosea toată a rom și vanilie, figura îi radia de zâmbet. Nu ne-ai adus nimic? se alinta Nina, Vreau prăjitură, spunea și se sălta pe canapea ca un copil mofturos, își bătea palmele de genunchi, vreau prăjitură! Spune-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la situația ta. Să știi că am suficiente ace de cojocul tău dacă o fi să nu ne mai înțelegem. Ovidiu își privi soția. Viața lipsită de griji îi prelungise copilăria. Chiar și acum când spunea lucruri grave ea se alinta și-i ședea bine. N-ai s-o faci, iubita, îi spuse bărbatul surâzător. A lovi în mine este echivalent cu a lovi în propria-ți persoană. Ori tu ești foarte echilibrată și te iubești suficient de mult. Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fiecare an de ziua ta ai primit cadou o carte de citire armeană până la șase sau șapte ani Dacă ai un tablou cu Muntele Ararat atârnat acasă, În garaj sau la birou Dacă te-ai obișnuit să fii iubit și alintat În armeană, certat și pedepsit În engleză și ignorat În turcă Dacă Îți servești oaspeții cu humus cu cartofi prăjiți cu nacho și sos de vinete cu prăjiturele de orez Dacă ești familiarizat cu gustul manti-ului, mirosul sudjhuk-ului și blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mamă“ pentru mătușa Zelliha, cântându-i cântece de leagăn pe jumătate inventate, dându-i să mănânce prăjituri pe cutii de carton preschimbate În mese imaginare, spunându-i povești În care fata cea frumoasă se căsătorea Întotdeauna cu prințul la final, alintând-o și gâdilând-o, sora care o făcea să râdă ca nimeni alta. — Bine! a Încuviințat mătușa Zeliha. Să mergem, atunci. Așa că s-au Îndreptat agale spre living, cele patru mătuși În față, Armanoush și Asya mergând În spatele lor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea o nevoie fizică de el. De la bun început relațiile dintre el și doamna Warnotte fuseseră puse sub semnul unei complicități discrete. în general, doamna Warnotte li se adresa clienților recurgînd la numele lor de familie, dar pe Bernard îl alinta cu numele mic. Pentru Bernard însă doamna Warnote nu putea fi decît doamna Warnotte și de fapt nici nu-i știa prenumele. — să vă ajutăm, Bernard, să o duceți sus pe Corona ? — nu, doamnă Warnotte, am să mă descurc. ritualul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în pod; și pătrunse după dânsa, în mirodenia fânului, și Costandin, căutând-o cu brațele întinse prin întuneric. De această dragoste iute și pătimașă nu știu nimeni cât stătură livezile înflorite. Alexa dormea într-o fericită mulțămire, hrănit bine și alintat de muierea lui cu ochii mari și schimbători. Și când începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-un deget, ca să contenească. Și-n tăcere, ea se ridica-ntr-un cot și-și ațintea urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întîmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în cariera de pictor îi alintaseră două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea de a domina, încît nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicîndu-i "dragul nostru idiot". Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și i-a zis: ,,Ia te uită femeie în ce hal au venit cu pălăriile pentru că au vrut să scoată un popândău din gaură’’. Bineînțeles că ne-a tras o urecheală zdravănă. Eram un elev sârguincios, iar învățătoarea mă îndrăgea alintându-mă ,,Ghivirel cel cuminte’’ fiindcă eram atent la ore,cuminte și sârguincios. În pauză săream pe bănci și chiuiam, iar unii copii spuneau: Unde-i doamna să-l vadă pe Ghivirel cel cuminte?’’, dar trebuia să-mi consum și eu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nevoie să mai facă vreo deosebire. Suntem, totuși, în țara bărbaților fanatici, îndrăgostiți de fetița din desenul animat, cu ochi supradimensionați și surâs dulce, a bărbaților care trăiesc cu păpuși-copil în mărime naturală, pe care le scot la plimbare, le alintă și le fotografiază, a bărbaților care se duc în cluburi speciale unde sunt serviți de Lolite cu fustițe rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tandră. Cu atât mai mult reușești să evadezi din real dacă o faci transformându-te, tu însăți, într-o pisicuță căreia nimeni nu îi poate face rău, de la care nimeni nu așteaptă nimic serios, pe care toată lumea vrea s-o alinte și s-o cocoloșească. De curând, moda kawaii, întreținută de manga și eroinele sale infantile, cu inimă mare și ochi ce acoperă jumătate din față, s-a extins și în rândul tinerilor băieți. Nu este o surpriză să vezi în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lui către formele electronice de comunicare, Ica Grasu ne propune acest volum de versuri continuând vechea tradiție a paginilor tipărite. Titlul volumului, sugestiv de altfel vrea să reconfirme acea revenire a cititorului la poezia tipărită. Volumul “Regăsire” vine să ne alinte cu folclorul adolescenței noastre cu acele « scrisorele » versificate, care au păstrat încă parfumul acelor vremuri. Stă în rafturi prăfuită Poezia. Nu-i citită, Drag izvor cu apă vie Pentru cel care te știe ... (REGĂSIREA) Multe poezii rămân la nivelul încercărilor
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mama, dragostea, suferința din dragoste, natura sau starea socială percepută la un moment dat. Mai lasă-mă, măicuța mea, Așa cum mă lăsai mereu, S-adorm cu capu-n poala ta, Tu să te joci prin părul meu. Cu degetele necuminți, Alintă-mă ca altădată! Mi-e inima înfricoșată ... De zborul către sfinți! (MAI LASĂ-MĂ CA ALTĂDATĂ) Autoarea face referire la motivația apariției acestui volum punând accent în mod deosebit pe “povestea fiecăruia” , “fiecare are o poveste a lui” și nu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
drag să-l simți drept frate, Soră, frunza care bate! Dorul meu să te-ncânte, Păsărele mii să-ți cânte! Dacă ești la mare dus Și ești singur și cuminte, Soarele din cer, de sus Cu dulci raze să te-alinte, Marea cu al ei fior Să te mângâie ușor! Iar de ești cu vreo iubită De la Domnul dăruită Dăruiți-vă fiori, Decuseară până-n zori! Fie-ți inima o carte, Visele-mplinite toate, Iubire, zile senine, Să nu uiți: Fă numai bine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu tine să fiu! De ce plâng?! Te simt mereu o văpaie, un foc, Vise plutesc, se aprind și se coc La căldura buzelor tale fierbinți Și visez cum noaptea m-alinți. Sunt tristă și-ntrebarea mă doare, În iubire nu-ți poți cere iertare? Afli abia când iubirea s- a dus Durerea pentru cuvântul ... în plus! ÎN VIZITĂ LA CINEVA Am mers mai ieri în vizită la cineva Și vorbe grele
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]