7,971 matches
-
încurajat să te întreb, te rog să mă ierți că am îndrăznit, știu cât o iubești. Magdalena nu a putut să scoată nici un cuvânt la auzul acestor vorbe, s-a întors cu fața la perete și pentru o clipă a simțit că alunecă podeaua cu tot cu pat, parca-i venea să intre-n pământ, se simțea neputincioasă în fața acestui gând. -Vă rog frumos... să nu vorbim acum despre asta, este greu să mă gândesc la acest lucru. - Sigur!.. răspunse doamna cea drăguță... dar vă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
cadou. Nu trăi doar viața dictată. Încearcă să fii tu descoperitorul ei, fără profesori. Eu am descoperit electricitatea băgând o buclă de sârmă în priză. Părinții nu erau acasă. Aveam doar cinci sau șase anișori. Sârma s-a topit, a alunecat pe brațe și mânuțe, arzând pielea, după care instinctiv am alergat la chiuveta, la apă rece să-mi calmez durerea, plângând. Nu le-am spus fapta mea părinților. Când am ajuns la școală, în clasa a șasea și am învățat
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
nume, să nu-i dea de gol. Erau prieteni legați prin puterea banului și dușmani în lipsa lui. A luat din bar sticla cu băutură, era o țuică uleioasă,veche și tare din care bea ocazional, îi plăcea să simtă cum alunecă pe gât, deși avea multe grade, nu-l ardea când o bea, abia după ce o înghițea simțea o căldură în tot corpul. După două păhărele pline date peste cap, așa cum îl învățase un ardelean din satul lui de moți, și-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
dar luna trecea repede și mâhnirea îi cuprindea sufletul la gândul că despărțirea de ei era aproape.... XVI. MY LORD (VI), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Tremurând, cu mâini nesigure încuie ușa și alunecă ușor, cu fața în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută. Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influența impulsului de moment,își scoase valiza
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
avea ocrotirea rangului? Dar ea avea puterea numelui.Tatăl sau. Ce ironie. Nu se putea folosi de el. Includea desconspirare și multe explicații. Nu era atât de ușor pe cât părea. Citește mai mult Tremurând, cu mâini nesigure încuie ușa și alunecă ușor, cu fața în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută.Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influența impulsului de moment,își scoase valiza
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - redută, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Fața pală, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lăsa să îi alunec Și îmi număra ... Citește mai mult Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerulCeară peste gând - petale,Tainele din tot misterul.Tremurând, către plafon,Răsucea câte-o idee,Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie.Trist să
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ați ascunselea” cu moartea, își risca viața pentru a-i ajuta pe oamenii de la baricadă. Parcă îl vedeam cu ochii minții cum, pentru a procura muniție, „Se târa pe burtă, alerga în patru labe, lua coșul în dinți, se sucea, aluneca, unduia, șerpuia de la un mort la altul și golea ranița sau cartușiera așa cum o maimuță ar fi desfăcut o nucă”. Aievea l-am văzut cum „Se ridică drept în picioare, cu părul în vânt, cu mâinile în șolduri, cu privirea
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
o mare campioană. Până atunci e cazul că presa de acasa să nu mai facă valuri nepotrivite, să fie lucida, să dea dovadă de rațiune. Nu a ajutat-o pe Simona să ajungă unde este, să nu o ajute să alunece, fiindcă de făcut rău e bună, e bună de colportat răutățile, cum e strâmba lui Nastase, de prost gust și total inutilă. Și să ia aminte că și Simona Halep va ajunge că Serena Williams, care nu înțelege de ce pierde
O mare lecție pentru presa din România [Corola-blog/BlogPost/92768_a_94060]
-
a participa la un eveniment cultural semnificativ cu neliniștitoarea constatare:’ Nu am pe cine trimite, pentru că nu mai avem specialist în cultură.” Replica noastră a fost pe măsură:” Dacă nu aveți specialiști în cultură, nu puteți fi un ziar serios. Alunecați pe panta presei de scandal, care nu are nimic comun cu statutul unei publicații respectabile. „Așadar, redactorul unei rubrici culturale, în mod obligatoriu, este el însuși cultivat și se formează ca artist al cuvântului. Altfel, nici ceea ce scrie el nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93404_a_94696]
-
creațiile poetice. In încheiere, alăturându-mă celor ce au inițiat acest demers, trăiesc speranța împlinirii lui, fiindcă jurnalismul poate fi considerat act creator, iar jurnaliștii merită mai multe drepturi. Sper că și în țara noastră lucrurile și faptele românilor să alunece pe făgașul normaliății. Elena Buică Buni Toronto-Canada
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
obiecte ascuțite-truse, obiecte de menaj, obiecte de decor de culoare neagră, nici fulare, mărgele sau cravate. Copiii hărnici să le dăruim fructe, covrigi și colăcei cu miere, așa cum le oferea copiilor episcopul Nicolae. Dacă cineva v-a supărat și ați alunecat în marele păcat al blestemului, din această zi este bine să începeți un ritual cu novene, cu ajutorul duhovnicului vostru. Darurile pe care le oferiți se înășoară în săculete de culoare albă sau aurie și se pun în cizmulițe sau în
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
timpului nepăsător și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste potecile adânc pitite sub zăpadă, indiferentă la chemările de dor, iubiri ce mor, gânduri ce rătăcesc istovitor... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SFINX Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Țipătul vulturilor pe cremene își poartă crucea pe un semeț Caraiman, alunecă bătrâne brume pe obraz de Babe, din ochi de orbite de Sfinx Zamolxe înalță rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă un Om
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
ploaie cu broaște și pești navighează și ei prin porturile speranței, înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselor ideologii, mai trăgînd pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al băcanului miop, în timp ce guvernantele alunecă din ce în ce mai sigur pe drumul pierzaniei și primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture. Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației, tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer, tot depilînd
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
prin biserici,aducătorii de ploaie cu broaște și peștinavighează și ei prin porturile speranței,înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselorideologii, mai trăgînd pe vîrful unghieivreo două, trei icre de știucă,mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscatal băcanului miop,în timp ce guvernantele alunecă din ce în cemai sigur pe drumul pierzanieiși primarii beți dorm în căruțele cu ventilație specială, din foi de brusture.Așa s-a pierdut prin vreme gustul speculației,tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer,tot depilînd fecioarele de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, inima-mi bate ticăind e bătrână dar nu se lasă pradă minții. Grijurile îmi mănâncă timpul lăsând faptele și vorbele să alunece în tumultul vieții, am dreptul la viață, aștept condamnarea supremă la viață pe veci. Mihail-Mircea Matei, București, 11.03.2016 Referință Bibliografică: AM DREPTUL LA VIAȚĂ / Mihai Mircea Matei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie
AM DREPTUL LA VIAȚĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383262_a_384591]
-
blocului, Mălina o zbughi de lângă bunica ei și începu să strige în gura mare: - Mioaraaa! Săndeleee! Hai c-am venit și euuu! - Mălina! Strigară Mioara și Săndel, alergând și ei în calea fetiței. Dar când să ajungă lângă ei, Mălina alunecă și căzu. Când se ridică râzând, hăinuțele ei erau albe și bunica sări s-o curețe, dar Săndel îi spuse: - Nu tanti Ana, nu, lăsați că o curăț eu! Și începu să dea cu palmele peste hainuțele prietenei lui, fâcând
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
de oră. După plecarea lor, liniștea își găsi locul în mijlocul peisajului de iarnă, în timp ce luminile de pe stradă se aprinseră una după alta, luminând peste tot. Cerul avea o culoare bleumarin-alburiu din cauza fulgilor de nea ce sclipeau în luminile aprinse, și alunecau cu viteză să îmbrățișeze pământul și Dunărea, din nou. Covorul alb de zăpadă începuse să strălucească pe alocuri, în timp ce viscolul se dezmorțea ușor din ațipeală și începea să alunge neaua în aer, de pe crengile pomilor. Gerul se ascuți și el
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
albă plutește deasupra Stațiunii albe. Când trece peste brazii verzi, pasărea pare și mai albă; traversând discul solar, albul acesteia dispare; de asemenea, când intră în ceață. Norii albi, de joasă altitudine, o ascund cel mai bine. Umbra acvilei albe alunecă peste troienele albe. Pata se strânge, capătă o formă alungită, scade: proiecția pajurei în picaj. Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac zăpada și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
reprezentației, interpretând pentru prima oară în istoria teatrului de pretutindeni un rol perfect. Alt țicnit! Un trio de nebuni ce vor sfârși prost, se străduiesc. În urma ploilor abundente din ultima săptămână, jumătate din terenul pe care se află Domeniul a alunecat câteva zeci de metri, presând asupra unui mal de pământ - și așa nesigur, întărit cu zid - ce mărginește partea de nord a Stațiunii. În spațiul dislocat, o adevărată râpă, a început să se strângă apă. Peste o vreme, malul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte, Primăria, fără Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și ieșind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
niște legi fizice. Savanți eretici! De la Faust încoace, visează copii în eprubetă! Viață fără de moarte! Alungarea durerilor! Ce mamă va fi aceea care va naște fără să se chinuie? Ce om va fi acela care s-a ivit pe lume alunecând ca dintr-un cornet cu frișcă? Așa cum cofetarul meu are grijă să-mi stoarcă dintr-unul - în fiecare dimineață - un AVE pe tortul meu personal. § Va urma un capitol în care va intra în rol Caravella. Până atunci, te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o horă; în interiorul acesteia, Comandorul dansa cu nevasta unui postăvar. Apoi, spre el, în semn de prețuire, a fost împinsă cea mai frumoasă fată din Stațiune, un fel de Regină a Revoluției. § Urât destin i-ai hărăzit Stațiunii. Mai bine aluneca în vale. Ai devastat-o, i-ai împins locuitorii spre crimă și jaf, i-ai orbit atunci când a fost vorba să-și aleagă un conducător. Am hotărât: Șeful Gărzilor Reunite este omul potrivit! Un popor are numai ceea ce merită! Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm! Dar luați asta, pentru numele lui Dumnezeu! strigă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară, care se Îndesase În jurul orașului, iar acum Îl sufoca În strânsoare. — Cine e mortul? Întrebă el deodată. Abia În clipa aceea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]