5,281 matches
-
barbarilor. Noi suntem funcționari de bancă, studenți, fii de oameni îmbogățiți care lucrează în companii petroliere; cunoaștem Europa, am citit. Noi suntem burghezi: priviți aici părul nostru lung, care stă mărturie modernității noastre internaționale de privilegiați!”. Așadar, pletele acelea făceau aluzie la „chestiuni” de Dreapta. Ciclul s-a încheiat. Subcultura la putere a absorbit subcultura de opoziție și și-a însușit-o: cu o abilitate diabolică, a făcut cu răbdare din ea o modă care, dacă nu poate fi numită chiar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fenomen general. Știu foarte bine că există tineri care se deosebesc. Dar sunt cei care aparțin elitei noastre, condamnați să fie și mai nefericiți decât noi; și, prin urmare, poate și mai buni. Asta o spun ca răspuns la o aluzie (Paese sera, 21.06.1974) a lui Tullio De Mauro 1, care, după ce a uitat să mă invite la un colocviu de lingvistică la Bressanone, îmi reproșează că nu am fost prezent: acolo, spune el, aș fi văzut câteva zeci
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și „scrisul coroziv” este o formă de stil tipică de acum treizeci de ani, deoarece instituie comparația cu o ipotetică sănătate și integritate ale culturii oficiale, întemeiate pe autoritate și pe putere. În sfârșit, prin formula „atitudini excentrice” se face aluzie la viața mea personală. Dar la acest punct nu voi replica. În fond, Hristos nu a pus niciodată „oaia neagră” (sau „rătăcită”) în condiția de a trebui să răspundă. Istoria Bisericii e una a puterii și a delictelor de putere
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la suprafață - ca acel murdar la Natalia - maîtres à penser și sprint: vulgaritatea lingvistică este produsul direct al unei conștiințe murdare; la rândul ei, aceasta e produsă de recurgerea la locuri comune. De altfel, sunt în mod explicit vulgare inclusiv aluziile la grupuri sau clanuri cărora le-aș aparține. Acestea sunt argumente de foaie literară de provincie, dispusă să facă moralism punitiv. Desigur, lipsește orice demonstrație, atât cu caracter practic (cele mai mari neplăceri în această polemică mi-au venit tocmai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prost. Dar eu nu mă ocup de proasta guvernare sau de instituțiile favorizate de guvern. Doar dacă m-aș ocupa de proasta guvernare sau de organismele favorizate de guvern aș putea să observ că din pomelnicul lui Andreotti lipsește orice aluzie la spitale și la școli (se amintește de „populația școlară” făcându-se din ea o cerere de principiu, de parcă italienii ar evolua în bine în școlile italiene, și nu în rău). Iau două dintre cele mai relevante Realizări înșirate de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Faptul că o asemenea ipoteză are șanse serioase să fie cea justă poate fi demonstrat de faptul că Andreotti - către finalul intervenției sale -, în momentul cel mai delicat din punct de vedere retoric, cel care precedă perorația, a făcut o aluzie obscură la soarta lui Nixon. Sensul diplomatic al unei asemenea aluzii obscure este totuși clar, el fiind următorul: aici, în Italia, dragii mei, nu se poate face cum s-a făcut în America cu Nixon, adică să-l izgonești pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
justă poate fi demonstrat de faptul că Andreotti - către finalul intervenției sale -, în momentul cel mai delicat din punct de vedere retoric, cel care precedă perorația, a făcut o aluzie obscură la soarta lui Nixon. Sensul diplomatic al unei asemenea aluzii obscure este totuși clar, el fiind următorul: aici, în Italia, dragii mei, nu se poate face cum s-a făcut în America cu Nixon, adică să-l izgonești pe cel care s-a făcut răspunzător de grave încălcări ale pactului
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cum s-a făcut în America cu Nixon, adică să-l izgonești pe cel care s-a făcut răspunzător de grave încălcări ale pactului democratic: aici, în Italia, conducătorii democrat-creștini sunt de neînlocuit. Există o provocare aproape luciferică în această aluzie obscură a lui Andreotti, al cărei sens este atât de limpede. Potentații democrat-creștini sunt comparabili (și chiar sunt comparați) cu Nixon: ce vrea să spună asta? Nu doar succesorii lui Nixon - pare să zică Andreotti - urmează politica lui Nixon și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt niște uriași față de posibilii lor succesori de astăzi), ci Nixon-ii noștri sunt infinit mai puternici decât americanul Nixon: ei au găsit, după câte se pare, tocmai modul de a se face de neînlocuit. Legătura care unește de fapt această aluzie a lui Andreotti cu o omisiune a sa la fel de semnificativă este de o logică perfectă. Aș vrea să spun că - făcând aluzie la criminalitate, cea obișnuită și cea politică, aproape căzută din cer, care caracterizează viața italiană de astăzi - Andreotti
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
după câte se pare, tocmai modul de a se face de neînlocuit. Legătura care unește de fapt această aluzie a lui Andreotti cu o omisiune a sa la fel de semnificativă este de o logică perfectă. Aș vrea să spun că - făcând aluzie la criminalitate, cea obișnuită și cea politică, aproape căzută din cer, care caracterizează viața italiană de astăzi - Andreotti a omis în articolul său să vorbească despre „strategia tensiunii” și despre masacre. Așadar, oamenii care hotărăsc politica italiană - și, în definitiv
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Totuși, confirmările concrete - în acest caz, „vivacitatea” involuntară a documentelor - conferă din nou forță unor vechi convingeri care tind spre inerție. Pentru o lectură literară, aceste „sentințe” prezintă remarcabile obiective de interes (după cum observă prefațatorul volumului, Giorgio Zampa). Ele fac aluzie, cu violența obiectivității - sau a referirii la matricea comună -, la o serie întreagă de situații de roman: Balzac („Emilio Raulier se hotărâse să se asocieze cu un oarecare Giuseppe Zwingesteiln, dar nu avea capitalul necesar pentru aceasta...”, „Dacă tata Planchut
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Nu aș vrea ca atunci când progresiștii italieni vorbesc despre reforma Codului Penal să se pronunțe, în mod reacționar, și în ceea ce privește esența acestui lucru. Ar fi în stare de una ca asta - cel puțin judecând după articolul la care am făcut aluzie (care cu siguranță nu este episodic, dimpotrivă). Iată ce aș vrea să spun despre acest subiect. Lumea intelectuală italiană „progresistă”, după ce a îngropat cu ușurare momentul ’68, a păstrat anumite caracteristici ale acestuia, care evident i se potriveau. Una dintre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tratamente abominabile. Cu toate acestea, ei sunt singurii care nu au obținut niciodată după război dreptul la o despăgubire).” Ba chiar, putem adăuga, sunt singurii pentru care lucrurile au continuat în general la fel ca înainte, fără cea mai mică aluzie la orice fel de formă de reabilitare. 6. „Statistic vorbind, este deci probabil ca din 15 persoane cunoscute de cititorul nostru cel puțin una să fie homosexuală. Este o constatare la care merită să reflectezi.” 7. „...nu există cazuri de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
om maaare!?). Criticile sunt îndreptate și spre literatura „directorului mofturilor bucureștene”. Acesta, se spune cu ironie, ar pregăti o comedie nouă, intitulată Piper fără sare sau Nș 13”, care ar reprezenta „o săritură bunicică de la Nș 9 la Nș 13”. Aluzia la comedia lui Caragiale O noapte furtunoasă sau Nș 9 este pe cât de evidentă, pe atât de nedreaptă. În termeni apropiați, deși nu fără o câtime de dreptate, este comentată și prestația lui Caragiale la direcția Teatrului Național. De altfel
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
Biblia, unde povestea personajelor stă gata-scrisă. O astfel de determinare a cărții spune mult la o examinare mai atentă. De fapt, mai toate potrivirile dintre viața personajelor și modelele biblice sunt fabricate de tatăl lui Tobit - un vânător perseverent de aluzii, care să-i înalțe existența la o demnitate paradigmatică. Cartea biblică are în centru călătoria lui Tobie-fiul și a lui Rafail îngerul, care o pețesc pe Sara, fiica lui Raguel din Acbatana. Manualul... consemnează scrupulos manevrele grație cărora viața e
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
altfel, Braham uită că PDSR a conlucrat extrem de util cu PRM, PUNR, iar membri marcanți ai guvernelor postdecembriste participaseră activ la campaniile de reabilitare a mareșalului Antonescu. Chiar În timpul campaniei electorale din 1996, Iliescu și partidul său au recurs la aluzii antisemite, Petre Roman fiind acuzat că „nu are rădăcini În tradițiile românești”. De asemenea, mai mulți membri ai PSD (PDSR) și-au afirmat deschis simpatia pentru dictatorul român, printre care Adrian Păunescu și Sergiu Nicolaescu (și exemplele ar putea continua
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Aici s-au strecurat două greșeli de traducere. „It would be a good thing to follow the same leadership” nu Înseamnă „ar fi util să urmăm același exemplu”, ci „ar fi bine să fie În regiune una și aceeași conducere” (aluzie la așteptata Întoarcere a armelor de către români, eventualitate În care urmau să fie puși sub comandă sovietică). De asemenea, „in point of fact, we have all three cooperated closely in handling in Cairo the recent Roumanian peace feelers” Înseamnă, din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unui număr de personalități (Marcel Iancu, Horia Creangă, G.M. Cantacuzino ș.a.), arhitecți care sînt prezentați mai degrabă drept „creatori” originali și individuali, decît drept indivizi aflați sub vremi, influențați de istorie și context. De exemplu, nu se fac decît puține aluzii la modul În care curentul modernist (și reprezentanții săi de frunte) este captat pe rînd de diversele ideologii politice ale timpului (naționalism, nazism, socialism etc.). Arhitecții sînt prezentați ca făcînd parte dintr-o generație aleasă, un fel de copii-minune ai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât și consemnări pregnant-sugestive ale altor percepții privind mirosuri, mișcări de aer, schimbări de temperatură, atmosferă, freamăt, sunete ori impresii misterios semantizate, „tălmăcite” parțial, multă interpretare (presupuneri, aluzii etc.) subiectivă, pentru o cantitate de epic firavă, minimă. Rezultă o proză opacă, misterioasă, vagă, extrem de densă conotativ. O proză cumva nonfigurativă, care încântă în sine, prin savoarea frazelor și complicația construcției, fără să impună ori să strecoare vreun mesaj
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
Fide sau cu episcopul Ioan Bob), M. scrie pagini vii, convingătoare, în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate de o ironie savuroasă, ce incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor de coloratură populară definesc și concretizează atitudini, idei, intenții. Devenit memorialist în ultima parte a Istoriei Besearicei...., M. conturează un tablou
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
al Uniunii Scriitorilor (1977, 1981) și Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (1985). Poet și traducător de o cultură excepțională, M. este un autor cu totul singular în peisajul liric românesc, cultivând o modalitate de expresie intens intelectualizată, bogată în aluzii intertextuale, rafinată în simboluri, încărcată de sugestii muzicale. Este unul dintre cei mai subtili reprezentanți ai unui stil concomitent obscur și senzual, întrucât e baroc, în care se condensează stări lirice individuale, trimiteri livrești, suprapuneri de simboluri, dar și încărcat
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
Erotismul - imposibil, tragic, funest - devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează mai degrabă sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore). O muzicalitate halucinată, aluzii livrești, jocul ambiguu al persoanelor lirice camuflează angoasa erotic-tanatică într-un ceremonial al rostirii. Exprimarea frustă a emoției este substituită de un ritual verbal straniu, somnolent sau agresiv: „Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală m-am
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
o utopie religioasă ce conține puternice elemente pedagogice și didactice menite să modeleze mințile și sufletele cetățenilor. Metaforele clasei și cazărmii se potriveau perfect cu reputația lui Lenin În cadrul partidului, unde tovarășii Îl numeau „germanul” sau „Herr Doktor” ca o aluzie nu la perioada petrecută de el la Zürich, ci, pur și simplu, la „firea sa organizată și la autodisciplina lui” (Conquest, „The Somber Monster”). Lenin, What Is to Be Done?, p. 80. Ibid., p. 84 (sublinierea Îmi aparține). Ibid., p.
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
hectar de umbră pentru Sahara (1984) are ca personaj central pe basarabeanul dezrădăcinat care, revenit în mediul de obârșie, mânat ca de soartă, își află aici moartea. Proza din ultimii ani de viață ai lui I. este polemică, adeseori cu aluzii străvezii la adresa sistemului totalitar. Nuvelele i-au fost traduse în limbile rusă, germană, slovacă ș.a. Ca regizor, a turnat numeroase filme de lungmetraj, a semnat scenariul și regia la câteva filme inspirate din basmele populare, creația lui cinematografică caracterizându-se
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
la care epicul ocupă un loc important, I. surprinde tocmai prin absența acestuia. SCRIERI: Cascadele luminii, București, 1964; Dor de infinit, București, 1966; Joc de planete, București, 1966; Echilibru indiferent, București, 1969; Patima ciocârliei, Cluj, 1970; Ramură solară, Cluj, 1972; Aluzie marină, București, 1973; Colorând o frază, Cluj-Napoca, 1978; Strada cu un singur număr, Cluj-Napoca, 1983; Patria limbii române, București, 1985; Desen după natură, Cluj-Napoca, 1988; Turmele albe, zăpezile, Cluj-Napoca, 1993; Bazar sentimental, Cluj-Napoca, 1998. Repere bibliografice: Ion Oarcăsu, Prezențe lirice
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]