3,081 matches
-
nimic despre asta cum stăteam întinsă, în întuneric, înfășurată și transpirată, încercând din răsputeri să-mi urmez bărbatul. Poate că eram prea tânără ca să mor de tristețe sau poate că am fost prea bine îngrijită de n-am pierit de amărăciune. Re-nefer a avut grijă de mine tot timpul. Mi-a răcorit buzele și mi-a vorbit mereu pe un ton liniștitor și atoateiertător, așa cum fac mamele cu copiii arțăgoși. Avea motive să spere. Luna nouă a venit în timp ce eu stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
micuță mamă. Acest băiat va fi bine. Ochii i s-au mărit de frică și speranță, iar gura i s-a deschis larg. - Cum îndrăznești să-mi vorbești astfel? Și acesta va muri la fel ca ceilalți. Zeii mă urăsc. Amărăciunea și frica îi alterau vorbele. - Sunt o femeie fără noroc. Răspunsul a ieșit din mine cu siguranța marii mame înseși, era o voce care venea prin mine, dar nu de la mine. - Se va naște întreg și curând. Dacă nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
știam ce vedea când se uita la mine. Mi se părea că citesc dispreț în ochii lui, dar poate că era doar propria mea frică. Mă întrebam dacă vede că sunt mai înaltă, acum că nu mai purtam toată acea amărăciune în spate. În fine, orice ar fi văzut sau ar fi gândit, eram doi străini. - Iartă-mă pentru impolitețe, am zis. Intră în casa lui Benia și lasă-mă să-ți ofer fructe proaspete și bere rece. Știu că drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zis fiul meu, pe un ton oficial, dar acuzator. Se spune că e un mare clarvăzător, că vede viitorul și tălmăcește visele la fel de ușor cum citește un maestru scrib hieroglifele unui școlar. Dar el e analfabet, a zis Re-mose cu amărăciune. Nu știe să socotească, să scrie sau să citească și de aceea regele m-a trimis pe mine, cel mai bun dintre elevii lui Kar, să fiu mâna lui dreaptă. Și iată-mă pe mine, fără soție, fără copii, servitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
totuși de necrezut că era singura care voia să descopere adevărul asupra morții ciudate a lui Gildas. Iar faptul că i se reproșa acest lucru i se părea Încă și mai surprinzător. Un sentiment de nedreptate, de singurătate și de amărăciune o cuprinse, ca și cum și-ar fi dat seama dintr-odată că Lands’en și toți din familie o respingeau. Ca și cum copilăria ei lipsită de griji și radioasă pe insula aceea n-ar fi fost decît o minciună. Plînse Îndelung pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să explice cine era comandantul Fersen și de ce preluase ancheta. - Nu e chiar așa prost polițistul ăsta, dacă stau să mă gîndesc, nu-mi pare rău că preia el ștafeta, asta te va feri de pericole. Cu o urmă de amărăciune, ea Înțelese că lui Christian Îi convenea de minune că ea fusese dată la o parte din anchetă. Îl ajută să-și dea jos hainele ude, șovăind dacă să-i spună sau nu de cele petrecute la abație. Senzualitatea gesturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu privirea. Se Întrebă de cît timp intrase. - Te rog, mamă, nu te Întrerupe din pricina mea... Vocea neutră a Mariei Îi frînse inima. - Nu judeca după cîteva vorbe pe care le Înțelegi anapoda. Marie o privi cu un amestec de amărăciune și de revoltă. O dată mai mult, se simțea respinsă, izolată de ai ei. Privirile lor erau schimbate, deveniseră parcă inaccesibili. Ce anume Îi transforma În halul ăsta? Cătă spre Loïc, se uită la el cum stătea prăvălit pe scaun, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu toată prescripția! mîrÎi el printre dinți. Chiar dacă a fost comisă cu patruzeci de ani În urmă, o crimă rămîne tot o crimă. E dezgustător s-o vezi că scapă nevătămată după ce le-a făcut bebelușilor. - Are să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu privirea. - Nu mi s-a mai Întîmplat pînă acum să-mi petrec noaptea ținînd o femeie În brațe, fără s-o ating. - Și Îți pare rău? - Da. Și nu. - Știi, chiar doream să faci dragoste cu mine. RÎse cu amărăciune. - De ce totul pare Întotdeauna posibil tocmai cînd devine imposibil? - Pentru că mergi la esențial, murmură el. Ea Începu să tremure. - Mi-e frică. Îi cuprinse obrazul În mîini și Își pironi ochii Într-ai ei. - Uită-te la mine, Marie. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe fratele meu Gildas, apoi... - Nu, Marie. M-am mulțumit să-i trimit o copie a articolului despre necunoscuta din Molène... Iar asta a aprins pulberea... El a fost ucis, apoi Yves, apoi... - Responsabil, dar nu vinovat? ironiză ea cu amărăciune. O privi, sincer mîhnit. - SÎnt convins că unul din jefuitorii de la vremea aceea a profitat de prezența mea ca să se descotorosească de ceilalți, ca să-i Împiedice să vorbească. - Iar pe dumneata ce te-a Împiedicat să vii să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un tip de treabă, ca Milic, de pildă. Mi-aș fi dorit ca lucrurile să stea așa, mi-ar fi plăcut ca familia ta să fie a mea, și a fost cît pe ce să se Întîmple, adăugă el cu amărăciune. Vezi tu, Marie, adevărul e adesea prea puțin strălucitor. Așa că eu l-am Înfrumusețat pe al meu. Erai prea mică atunci cînd bătrînul meu a avut În sfîrșit fericita idee de a da ortul popii, n-ai pus la Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum o privește sarcastic. - Ce e ? - Am sunat deja la primărie. S-au făcut cercetări. Planurile au dispărut. * * * De departe, Jeanne Îl văzu lungit Într-un hamac Întins Între cele două catarge. De aproape, băgă de seamă că-și rumega amărăciunea, În tăcere, cu ochii pe jumătate Închiși, cu o cută amară În jurul gurii. Într-o străfulgerare, și-l aminti copil, cînd venea la ei acasă, privind pieziș, după ce fusese snopit În bătaie de taică-său. Christian avea șapte ani cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și pună lucrurile la punct În cadrul familiei. Conștientă de privirile părinților ei, ale lui Anne și ale lui Christian, Marie Îngăimă: - Voiam doar să spun că nu e momentul. - Și cam cînd crezi că are să fie? Întrebă Christian cu amărăciune. Peste alți treizeci de ani? - SÎnt atîtea lucruri de pus la punct, bîigui ea, conștientă că evită răspunsul. Hotelul, șantierul... angajații. Cine se va ocupa de toate astea? - Marie are dreptate, decretă Anne turnîndu-și Încă un pahar, Îi aud vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alți oameni. A trăit În vremuri nefericite și tulburi. Țara În care se născuse cădea, Încet dar sigur, În zona economică a țărilor mediu dezvoltate; contemporanii săi, pândiți adesea de sărăcie, și-au petrecut viața, În plus, În singurătate și amărăciune. Sentimentele de iubire, de afecțiune și fraternitate umană dispăruseră În mare măsură; cel mai adesea, În relațiile lor reciproce, oamenii din generația sa dovedeau indiferență și chiar cruzime. În momentul dispariției sale, Michel Djerzinski era unanim apreciat ca un biolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
intrat amândoi În penultima clasă de liceu; timp de doi ani, au frecventat Împreună orele de matematici, de fizică. Michel era cu mult peste nivelul clasei. Începea să-și dea seama că universul uman e decepționant, plin de angoasă și amărăciune. Ecuațiile matematice Îi aduceau bucurii senine și intense. Înainta În semiîntuneric și, dintr-odată, găsea o trecere: câteva formule, câteva factorizări Îndrăznețe Îl Înălțau Într-o zonă de senină și luminoasă. Prima ecuație a demonstrației era și cea mai palpitantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vomă. Mai Întâi trebuia să-și oprească tremurul mâinilor. Bruno avea dreptate, dragostea paternă este o ficțiune, o minciună. O minciună este utilă dacă permite să schimbi realitatea, se gândi el; când Însă schimbarea eșuează, nu mai rămâne decât minciuna, amărăciunea și conștiința minciunii. Reveni În cameră. Bruno, lățit În fotoliu, nu mișca, părea mort. Între blocurile-turn se lăsa noaptea; după o zi sufocantă, temperatura devenea iar suportabilă. Michel observă deodată colivia goală În care canarul său trăise câțiva ani; ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bascheți Nike și sunt sigur că avea o mătărângă enormă. Evident, toate fetele erau În genunchi În fața acestui babuin; și eu care Încercam să le predau Mallarmé, zău, nu avea nici un sens. Așa va sfârși civilizația occidentală, Îmi spuneam cu amărăciune: prosternându-se iar În fața mătărângelor uriașe, ca babuinul hamadryas. Mi-am făcut obiceiul să vin la lecții fără chiloți. Negroidul ieșea exact cu fata care-mi plăcea mie mai mult: delicată, foarte blondă, chip de ingenuă, sâni frumoși În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
centrului. E un tip de treabă, o să te lase-n pace. Dacă nu mă Înșel, ai lucrat deja cu ei? Ceva cu niște vaci... Ceva modest, da. — Nu-ți face griji. Eu ies la pensie... (de data asta, era puțină amărăciune În surâsul lui), dar Încă pot să fac un lucru: din punct de vedere administrativ, vei fi detașat - cu posibilitatea de a prelungi detașarea În fiecare an, de câte ori vei dori. Indiferent cine va fi succesorul meu, nu e niciun risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a pus un abur pe ochi. Poate că e vorba de faptul că toate astea sunt o noutate. Poate că după câțiva ani de viață simplă n-am să mai fiu așa mulțumită. Am să fiu frustrată și plină de amărăciune. Mă văd spălând cu mopul, cu o bentiță de nylon în jurul capului, băgându-mă în sufletul oamenilor penibil: „Pe vremuri am fost avocat de drept corporatist, v-am zis ?” Îmi merge mintea. Am mulți ani în față. Și are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oboseala ta personală. Fapt este că Bédier de la „Le Forgeron” m‑a Îmbolnăvit. Când m‑am plâns de moleșeală și de lipsă de energie, Rosamund mi‑a explicat că s‑a acumulat În mine oboseala, agravată de Îngrijorare și de amărăciune. Și ea suferea Încă din pricina dispariției lui Ravelstein, omorât de deprinderile lui sexuale nesăbuite. Rosamund nu‑și bătea joc de văicărelile mele - le acorda toată atenția, fără să pară iritată. Pretindea că vacanțele Încep adeseori cu senzații din acestea apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și barba Îți crește printre zbârcituri. E greu să te rad. Ai fost vreodată voinic? - Nu, dar constituția mea fizică s‑a modificat de multe ori. Întotdeauna am arătat mai bine așezat decât În picioare, i‑am răspuns și, În ciuda amărăciunii mele, am râs. Dar femeia nu era În stare să Înțeleagă remarcile mele. Și uite că nu era nici un camion. Trebuia să părăsesc camera - era urgent să o evacuez - și mă mutau În toiul nopții În altă parte a spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un loc cu băieți înfierbântați și băuturile reci. Știu povestea. Și ți-ar prinde bine. N-ai mai avut un iubit de secole, de când i-ai dat papucii tipului ăluia drăguț și la locul lui... Era prea cuminte, spusei cu amărăciune. Dumnezeule, voia să mă ducă la ai lui, în aula bisericească din Sussex, duminica la prânz. Știu că era un tip de treabă, dar nu prea aveam multe în comun, în afară de sex. Și DA, am anticipat eu obiecția ei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aveau o nuanță plăcută de albastru. Chef de una mică? zisei eu și mi se păru atât de amuzantă această vorbă de duh încât începui să chicotesc, fără să mă pot stăpâni. Hai, mori de râs acu’, zise Hawkins cu amărăciune, așezându-se pe brațul sofalei. Beată în mijlocul zilei. Miercurea, adăugă el, de parcă asta ar fi înrăutățit lucrurile. Și să nu te prind că mă-ntrebi ce are miercurea, zise el, citindu-mi gândurile, că vezi tu bătaie cu poliția. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bineînțeles că nu! sări Philip Cantley. Cum să mă gândesc în nebunia asta? Ce naiba, Ben, tu cum crezi că mă simt? Interogat de poliție ore întregi! Și s-ar putea să mă cheme iar! Ție îți convine..., adăugă el cu amărăciune. Tu nu erai aici pe vremea aia. Dar eu - eu sunt șeful. O să-mi scoată pe nas chestia asta. Sunt la pământ cu nervii. Păi, lasă-mă să te ajut și eu atunci, zise Ben cu simplitate, dacă tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu ea și copii. Abia așteptam s-o cunosc, continuai eu cu veselie. S-o văd și eu în cele din urmă pe femeia care e destul de nebună să te suporte pe tine. —E nebună de legat, zise el cu amărăciune. Dumnezeule, bărbații care sunt căsătoriți de mai mult de cinci ani n-ar trebui lăsați să meargă singuri la petreceri. Tocmai atunci se întoarse și Lurch, cu o altă sticlă de șampanie și cu un pahar pentru mine. Bună treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]