53,998 matches
-
și nu va duce grija zilei de mâine. Prima clădire găsită în drumul său a fost un depozit mare, al unei firme de medicamente. Dino pătrunse în interiorul acestuia și descoperi multe cutii cu prafuri și pastile. Deschise cu dinții câteva ambalaje, gustă din conținuturile acestora și unele dintre ele i s-au părut chiar delicioase. „Aici îmi voi petrece iarna”, gândi puiul de șopârlă fericit. Conținuturile din cutii dispăreau de la zi, la zi, fără ca cineva să remarce lipsa acestora. Ușile erau
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
o mică glorie. Textele nemeritate de pe coperta a patra ale criticilor Alexandru Matei, Tudorel Urian și Al. Cistelecan laudă niște poezii siropoase și anoste. Se pare că această poetă nu are viitor. Volumul de debut este un excelent produs, de la ambalaj la reclamă, al unui serviciu de marketing literar profesionist - din care lipsește poezia. După cum se observă, cu ajutorul unor critici onorabili se promovează grafomania și veleitarismul. Un anumit ecou au avut textele Mirunei Vlada, din volumul „Poeme extrauterine”, apărute la Editura
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
Stațiunea. Pe unul din pereții camerei ai atârnat o hartă, reprezentare grafică a locului inventat de tine, de-acum există. Stăpân absolut al unui spațiu desenat; opt palme de-a lungul și vreo cinci de-a latul... Două coli de ambalaj așezate una lângă alta. În final, când le vei strânge, vei împacheta în ele un oraș fantomă. FILOZOFUL... ROMANCIERUL. Am născocit povestea cu Castelanul: de neînțeles pare faptul că acesta chiar a venit! Un act de premoniție: sunt din ce în ce mai convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
arătându-l aproape acuzator cu degetul. Un adevăr care mă face să cred că mașinile se află în perfectă stare de funcționare, dar că ocupanții lor au probleme. Nené Dupré făcu o pauză înainte de a răspunde. Își termină berea, aruncă ambalajul în vechea cutie de carton care ținea loc de coș de gunoi și apoi spuse printre dinți, fără chef, făcând un efort să-și păstreze calmul: — Cum ți-am mai spus, eu fac doar ce mi se comandă. Întrebările astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tot. — Asta a fost întotdeauna cea mai bună metodă de a controla presa - dar în acest caz concret nu-mi place deloc. Dacă Serafian este la curent cu cele întâmplate, poți să pățești orice... Își termină berea, aruncă, după obicei, ambalajul în vechea cutie de carton pe jumătate plină și rămase tăcut, uitându-se cum unul din zgomotoasele și impresionantele Antonov ateriza și se îndrepta foarte încet spre locul unde aștepta un șir lung de mașini. Când, în sfârșit, uriașul monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
3 și scara de servici. Se uită la ceas. Ora 14. Începe să strîngă. Așează cu grijă foile la loc În clasoare, leagă sforile, le cară, cîte un pachet În fiecare mînă, Înapoi la raft. Apoi strînge cîteva hîrtii de ambalaj căzute pe jos, ia mătura. De pe pardoseala de ciment, aproape neagră, se ridică un nor de praf. Strănută. Își scoate batista și se șterge pe față. Pe pînza albă rămîn impregnate dîre de murdărie. De sub un raft ies la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
indiferente. Învechirea lucrurilor Începe cu terminarea transferului nostru În ele. Acest proces seamănă perfect cu iubirea. Darurile pe care le primim acum sînt cu totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj, și ceea ce e mai bizar - au mirosul și forma altor trupuri! SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
arăt băieților, ci ca să le văd și eu, doar auzisem atâtea lucruri despre ele la școală. În restul timpului, în magazin intrau mai mult doamne în vârstă. Nu cumpărau tot timpul câte ceva. Se uitau la medicamentele de pe rafturi și citeau ambalajele, ce conțineau, pentru ce boală sunt și câte trebuie să iei. Câteodată una din ele mai cumpăra câte o sticluță, și aproape întotdeauna o aducea înapoi a doua zi, spunând că nu a ajutat-o cu nimic. Nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a femeie. Și, dacă v-aș întreba, desigur, nici n-ați ști să-mi spuneți ce-i aceea femeie. Eu. Ce-i aceea femeie? Cum să nu, știu. Femeia este ca și șampania: când e rece, amețește teribil, dacă are ambalajul franțuzesc, costă mai scump. Se apropie de mine, fâlfâindu-și pantalonii de pijama și țăcănind cu tocurile. - Dacă definiția dumneavoastră este corectă, spuse ea încet, privind cu coada ochiului la Nelly și Kitty, aș avea motive să cred că pivnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în hârtie parafinată, se aflau cei zece cilindri de dinamită. Erau încărcături de jumătate de kilogram și își dădu seama că avea sufi cient exploziv pentru a rezolva treaba pe care și-o puseseră în gând. Se apucă să desfacă ambalajul și încremeni pe loc. De unde ai luat-o? întrebă el, neîndrăznind să se mai miște din loc. Treaba mea! răspunse Moș Calistrat, punându-și mâinile în șolduri. Nu-i momentul acum să o faci pe supăratul. Vreau să știu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Coreea, de exemplu, unul dintre obiectivele formulate deja este ca, în 2015, fiecare cămin să fie echipat cu astfel de roboți, care pot îndeplini diferite funcții casnice. Tot înainte de 2030, ubicuitatea nomadă va invada toate serviciile industrializate la ora actuală: ambalajele pentru produse alimentare, îmbrăcămintea, vehiculele și aparatele casnice vor deveni și ele „comunicante”. Senzorii integrați în materiale, motoare, mașini, produse fluide, poduri, clădiri și baraje vor ajuta la supravegherea în permanență și de la distanță a parametrilor solicitați. Astfel, produsele, mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
motiv din care mi s-a sculat: Contesa asta vorbea numai cu mine, numai pentru mine, îmi spunea „Domnule” și buzele ei se mișcau cam cum strălucește globul ăla mare de la MaxiBar, pe care mi l-a făcut Mișu din ambalaje de ciocolată chinezească încă de când eu eram pe șantier și el la școală și-l păcăleam că o să-l duc în America să se faca DJ dacă-mi... mă rog, dacă se poartă cum trebuie. - Proiectul nostru... omenirea... bărbat... bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu circul, miroase urât cu toate animalele alea pe vapor, își murdărește hainele, ajunge-n America ca ultimu țigan. - Lasă, mai ia un păhărel. - Iau, iau. Da el a zis că cică animalele sunt mai curate ca oamenii. Globul de ambalaje de ciocolată chinezească se învârti ușor, și nu din cauza Marianei, care făcea varză călită în bucătăria MaxiBarului. Ei nu vindeau mâncare, dar trebuia să mănânce și ei ceva și li se mai făcea rău la elevii ăia, Mariana știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mă rog... aveau o iapă acolo, la dresură, drumul era lung, și cică Sorinel al meu... da n-am putut să-l dăm în judecată pentru despăgubiri, că Sorinel n-avea acte, săracu. L-a omorât cu biciu. Globul de ambalaje de ciocolată chinezească îl aprobă discret pe nea Ovidiu, care-și lăsă pălăria pe ceafă și se uită printre lacrimi la eticheta sticlei de whisky. Ce i-o fi trebuit și America lui Sorinel, că țuica noastră-i mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fericiți spre MaxiBar. * MaxiBarul era decorat cu globuri de la Crăciun, ghirlande de hârtie creponată și acuarele de-ale Marcelei. O masă lungă era aranjată lângă perete, lăsând în mijlocul barului un mic spațiu pentru dans, deasupra căruia strălucea recondiționat globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Până și Zelea avea un aer sărbătoresc. Sau, în orice caz, ușor vesel. Pentru această ocazie Mișu cumpărase whisky adevărat, privindu-l ca pe o investiție: sticlele erau, cu siguranță, reciclabile. În capul mesei, domnul Popa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
își trase fermoarul la blugi. Îmbrăcă invers tricoul cu „I love New York”. Se uită în oglindă, se enervă, înjură, îmbrăcă tricoul bine. Se uită de jur-împrejur prin MaxiBar, se gândi puțin și se hotărî să ia cu el globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Era prima manifestare a dorinței lui de a pleca în America. O să-l păstreze, să nu uite niciodată de unde a pornit. Își luă bagajul - un rucsac cu câteva tricouri, icoanele și toate tăieturile din ziare - și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Waldviertel, iar pereții cresc lent și închid spațiul într‑un întuneric absolut, nu se vede cerul albastru și nici lacurile misterioase și întunecate, care stau cuibărite pe undeva. Întunericul acesta sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
orașul. Anna respinge orice înfrumusețare a propriei ei persoane. Se grăbește spre Hans, care sigur o așteaptă deja - nu‑i nevoie să‑și îmbunătățească aspectul exterior pentru el, fiindcă pe Hans îl interesează mai mult ce are ea dedesubtul acestui ambalaj. Într‑un pulover proaspăt spălat, Rainer are planuri asemănătoare cu Sophie. Îndulcesc distanța cu o discuție culturală, iar aceasta devine astfel tot mai scurtă. # Nu îndrăznesc să intre în bar fiindcă se află sub incidența legii de protecție a minorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de sticlă se deschise, ci abia după ce se Închise automat În urma mea. De bună seamă că nu avea nimic de Întrebat pe cineva care ieșea din clădire. Îmi strecurasem cele două capsule primite de la Porcușor În buzunarul din dreapta. Învelite În ambalajul de plastic, arătau ca niște comprimate oarecare; ai fi zis că erau niște antiinflamatoare, mai ales că erau aranjate Într-o punguță de hârtie pe care erau scrise numele și adresa unui cabinet stomatologic. Un sentiment de ușurare mă cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de existența lor. „Nu sunt decât un prost, cum am putut oare să te uit, cum am putut să mă las purtat de val În halul ăsta?“ „Ce sunt pastilele alea?“ „Nimic, niște prostii“, apoi aș fi scos pastilele din ambalajul lor, le-aș fi aruncat În chiuvetă și apoi aș fi făcut dragoste cu ea atât de intens Încât degetele de la picioare i s-ar fi răsucit cuprinse de convulsii. — Ai văzut ce față ai? Nu prea pari să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine, așa cum și Gan mă suspectase că aș putea fi un ziarist. Am scos pachețelul pe care-l aveam cu mine. Reiko Începu să-l desfacă acolo pe loc, fără să țină cont de țipătul meu de surpriză. Când desfăcu ambalajul de hârtie, scoase la iveală două pachețele Înguste, Învelite și ele În hârtie. Păreau doi cârnați. Reiko luă unul din ele și Îl băgă În geantă, iar pe celălalt mi-l Întinse mie. — Văd că Maestrului Încă Îi place pudra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
demnă de acest nume. Nicio înțepătură, fie ea și discretă, contra Frumosului în sine din concepția platonistă, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât pe omul de rând, iar acest faimos înțelept nu cumpără obiecte de artă costisitoare, el discută cu competență despre muzică, dezvelește statui, scrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rezistat tu la suma asta? se uită uimit la el Nae Cosor. - Când ai o oaie, mai bine s-o mulgi, nu s-o jupoi. Decât 1000 euroi odată, mai bine câte 10, dar tot timpul, plus mqncare și-un ambalaj, acolo... ! filozofa Vania. - Cum arătau? - Mari, voinici, cu niște mutre negre că de țigani, să-mi fie cu pardon. Chiar mai negricioși că matale. Cand se uitau la mine, parcă îmi luau măsură la sicriu. Si-aveau un accent, așa
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
o bibliografie occidentală pentru cunoștințele de bază ale liderilor europeni»; «Agresiunea supra culturii române»; etc. -, Constantin Marafet, Menuț Maximian, Andrei Oișteanu, Ion Pachia-Tatomirescu - «Poemele inimii că două păsări într-o coaja de ou-struț», recenzie la volumul de versuri «Iluzii în ambalaje de carne», de Gabriel Petru Băețan; «Nu „haihuism“, ci o antologie pentru un mai drept circuit de poezie», recenzie la volumul I al antologiei «Poeme hai hui...»; «Rostiri de rostuiri în doi», recenzie la volumul de „dialoguri lirice“, «Tu însămi
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
chiar s-ar fi făcut gaură-n cer dacă ar mai fi rămas acolo? De fapt, toți din neamul lui sufereau de acest neajuns: de incapacitatea de a-și etala o calitate la momentul oportun și de a dichisi bine ambalajul eventualului produs scos la vânzare. Gândind așa, sări repede în picioare, își trase geaca pe el și ieși fulger pe ușă. 3. Deja ora era târzie, pentru că de altfel, târzie fusese vremea când revenise acasă după împărțirea cărților. De fapt
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]