2,758 matches
-
spun un lucru; m-a mirat mai înainte generalul: Burdovski m-a trezit înainte de ora șapte, poate chiar la șase, ca să fac de gardă; am ieșit pentru o clipă; mă întâlnesc pe neașteptate cu generalul, care era încă atât de amețit, încât nu m-a recunoscut; stătea dinaintea mea ca un stâlp; de îndată ce s-a dezmeticit, s-a și repezit la mine: „Cum se simte, cică, bolnavul? Veneam să aflu starea bolnavului...“ I-am dat raportul: așa și așa. „Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la începutul anilor ’70. Urma să beneficieze de un stagiu de cercetare de un an de zile la Facultatea de Comunicare a Universității Stanford. Pentru a ajunge în Statele Unite alesese calea maritimă. Iată relatarea: „Într-o noapte la Miami, încă amețit după o săptămână de călătorie cu vaporul peste Atlantic, am început să mă uit la un film și de la început am avut anumite dificultăți în a mă adapta la o prea mare frecvență a «întreruperilor» pentru reclama comercială. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
e prea dulce. Fiece cuvânt ce l-ai spus parcă a devenit noroi și se ascunde undeva pe fondul izolării tale, ca să te murdărească în fața ta. Vorbele se transformă în otravă și, după ce te-ai spovedit ceasuri și ceasuri, te amețește vidul oamenilor și-al tău. Tot ce nu e singur putrezește, și niciodată n-am fost singur până la înmugurire. După orice conversație, ești mai părăsit ca în mormânt. și-ai ușurat spiritul și ți-a putrezit inima. Vorbele au zburat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolute. Mă gândesc plin de tristețe cum trec oamenii pe lângă ei, cum își neglijează destinul și cum se consumă în platitudine. De ce nu ne-am încorda în fiecare moment, de ce nu am mări încontinuu luminile din noi sau ne-am ameți de adâncimile întunericului? Nu trebuie să dăm o expresie infinită tuturor contingențelor noastre? De ce nu am scoate din durere tot ceea ce ea poate da, sau de ce n-am cultiva un zâmbet până am ajunge la zona vitală din care el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vor răsfrânge și se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină și văpăile lor numai căldură. Și atunci întunericul nu va mai fi o atracție irezistibilă și nu te vei mai ameți la viziunea prăpăstiilor și adâncimilor. Dar ca să ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile și limitele beatitudinii, dematerializat de raze și purificat de seninătăți, trebuie să fi scăpat definitiv de dialectica luminii și a întunericului, să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
râu cu mari drepturi la viață/ Complicat și simplu necesar/ De un veac și jumătate-ncoace/ Vinu-și face-n mine cuibar”, Încheind cu un fel de laitmotiv: ,, Te vei duce, te vei Întoarce/ Niciodată vei muri!” Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpa, face atmosferă terapeutică, transformă viața În vis și poezia În medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat În litera un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Pacuvius, mărite doamne... Mai face o plecăciune: 95 — Cum ziceai chiar Măria Ta adineauri... — Las’ că știu ce ziceam, nu e nevoie să-mi aduci tu aminte, îl repede nervos împăratul. Nefericitul se clatină. — Da’ stai odată drept, că mă amețești cu bălăbăneala asta! se oțărăște Augustus la el. Pe neașteptate, starea de spirit i se schimbă. Din certăreț de vine nostalgic. Suspină adânc: — Parcă îl văd și acum, alergând ca un nebun pe străzi și la răspântii... Trio îl urmărește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o conspirație, nu? insistă Augustus. Amărâtul nu îndrăznește nici să încuviințeze, nici să nege. — Dezvăluită de cine? Că tu nu ești decât un maimuțoi! Trio tace. — De Flaccus Vascularius! tună dintr-odată împăratul în ure chea sa. Trio Fulcinius face amețit un pas înapoi. Cine i-a spus? Tre buia să rămână secret... — Credeai că nu știu? ricanează bătrânul. Se înfioară de o bucurie perversă. Se pare că pe Livia a luat-o gura pe dinainte. Fulcinius scoate din gâtlej doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un baston electric, se înșiruie pe un culoar strâmt, încât nu se mai pot mișca. Acest culoar are în stânga un perete mobil. Un muncitor încalecă acest culoar și cu un ciocan cu coadă lungă, lovește pe rând vitele în frunte, amețindu-le, imediat peretele din stânga cade odată cu vitele, care nu mai mișcă. Imediat sunt înhățate de un picior de un cinghel ce rulează ca un scripete mobil, prin fața lucrătorilor așezați în linie. Primul lucrător nu face decât o mișcare puternică cu
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Primul lucrător nu face decât o mișcare puternică cu un cuțit mare, cu care despică vita. Al doilea trage afară abdomenul și intestinele și de aci totul merge într-o perfectă înlănțuire. Porcii introduși într-o sală mai mică sunt amețiți, loviți în frunte cu un pistol percutor și de aci sunt azvârliți într-un cazan unde sunt opăriți, după care intră în sala de curățire și tăiere în bucăți. Dar cu aceasta încep alte operațiuni. Abatorul reprezintă în același timp
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște persoane normale. Războiul corupe circuitele cerebrale, pesemne din cauza zgomotului canonadelor sau ale focului grecesc... E cazul multor generali”. Era ora unu noaptea. Diotallevi, amețit de apa tonică, se clătina pe picioare. Ne-am salutat. Eu mă distrasem bine. Și ei la fel. Încă nu știam că Începuserăm să ne jucăm cu focul grecesc, care arde și mistuie. 15 Erard de Siverey Îmi spuse: „Sire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de zile, v-am povestit. Dar În timpul tragediei Adelino devenise din nou ființă omenească, și unchiul chiar i-a strâns mâna. Așa că am petrecut o oră pe Întuneric, printre butoaie și un miros rămas de la cine știe câte culesuri, care te cam amețea, afară Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ne conduse afară din grădină, și dintr-o dată mă simții mai bine. Nu Îndrăzneam să-i Întreb pe ceilalți dacă Lorenza se Întorsese cu adevărat. Visasem. Dar după câțiva pași intrarăm Într-o seră, și din nou căldura sufocantă mă ameți. Printre plante, cele mai multe tropicale, se aflau șase recipiente mari de sticlă, În formă de pară - sau de lacrimă - Închise ermetic cu un sigiliu, pline cu un lichid azuriu. În fiecare vas plutea o făptură Înaltă de vreo douăzeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o cabină de telefon chiar acum. L-ar putea suna să-i spună... ce? Că a terminat-o cu el, pentru totdeauna! Că l-a iertat; dar iertarea aceea nu era suficientă... Toate posibilitățile care-o așteptau o făcură să amețească. Poate că n-o să mai facă niciodată lucruri de genul ăla. Dar vai, ce minunat era, numai să știe că putea! Puse ceașca jos și Începu să rîdă. RÎse și Fraser. Totuși, zîmbetul lui avea și o undă de Încruntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu observă. Luă o țigară și scoase o cutie de chibrituri. Îi ținu flacăra lui Duncan mai Întîi, apoi o trase spre sine. Fumară o jumătate de minut, În tăcere. Apoi, Duncan depărtă țigara. — Mă dor ochii, zise el. Mă amețește! Simt că leșin! — Te termină! spuse domnul Mundy, chicotind. — SÎnt terminat! zise Duncan. Se dădu pe spate, prefăcîndu-se că leșină. În prezența domnului Mundy era uneori ca un băiețel... Apoi deveni serios. — Dumnezeule, spuse el, ce stare nasoală! Pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Julia bău. Își șterse gura. — Ar putea fi fantoma lui Samuel Pepys. El venea la biserica asta. Odată s-au năpustit asupra lui doi hoți. Mi-ar plăcea să aflu despre asta, spuse Helen, dar să nu fiu amețită. — Te amețești repede. — Eram și Înainte amețită, dar nu mi-a făcut plăcere s-o spun. Oricum, e ziua mea de naștere și am voie să fiu amețită. — Atunci ar trebui să mă amețesc și eu. Nu-i plăcut să fii amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spuse Helen, dar să nu fiu amețită. — Te amețești repede. — Eram și Înainte amețită, dar nu mi-a făcut plăcere s-o spun. Oricum, e ziua mea de naștere și am voie să fiu amețită. — Atunci ar trebui să mă amețesc și eu. Nu-i plăcut să fii amețit de unul singur. Mai băură, apoi stătură așa, fără să vorbească. În cele din urmă, Helen Începu să cînte Încet. Clopotul de la SÎn Clement bate lămîi și portocale strident SÎn Petru-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
amețești repede. — Eram și Înainte amețită, dar nu mi-a făcut plăcere s-o spun. Oricum, e ziua mea de naștere și am voie să fiu amețită. — Atunci ar trebui să mă amețesc și eu. Nu-i plăcut să fii amețit de unul singur. Mai băură, apoi stătură așa, fără să vorbească. În cele din urmă, Helen Începu să cînte Încet. Clopotul de la SÎn Clement bate lămîi și portocale strident SÎn Petru-l Îngînă, pandișpan și smîntînă. — Ce cuvinte absurde, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să i se facă rău. Așa că În ultimele săptămîni, atunci cînd sunau sirenele, se obișnuise să rămînă În camera pe care o Împărțea cu Betty și o altă fată, Anne. Betty și Anne dormeau orice s-ar fi Întîmplat - Anne amețindu-se cu veramon, iar Betty puîndu-și o mască pe ochi și dopuri din ceară roz În urechi. Doar Viv se agita, tremurînd violent la sunetele tunurilor anti-aeriene, gîndindu-se la Reggie, Duncan, tatăl ei, sora ei, apăsîndu-și stomacul și Întrebîndu-se ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fusese vopsită În stacojiu; luă mai multe bucăți de hîrtie și Încercă s-o curețe, să curețe apoi și scaunul pe care stătea și marginea vasului de desubt. Apoi văzu o mică pată de sînge pe covor: se aplecă dar ameți - i se părea că podeaua băii se Înclină. Întinse mîna să se sprijine de perete, dar lăsă o urmă roz pe una dintre plăcuțele de faianță sidefie; se destinse și rămase nemișcată, cu capul În mîini. Dacă ar sta așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu aerul plictisit, dar demn, al unui taur pe un câmp de juninci. Pran n-a mai văzut niciodată atâtea femei la un loc. Toate par foarte tinere și neobișnuit de frumoase, iar unele sunt cam dezbrăcate. Poate că este amețit, pentru că a suferit de foame, dar acest loc i se pare mult mai ferit de pericole decât strada. Se gândește că dacă nu se va ivi ceva mai bun, va rămâne aici o vreme. Apoi, observă că fetele vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi lăsat să doarmă sau că va fi dus la hakim, dar se trezește în camera chinezească, unde, ca și prima oară, Flowers îl aduce pe maiorul Privett-Clampe și închide ușa. Pran îl privește năucit din pat, maiorul se îndreaptă amețit spre el, rostește "Băiatul meu frumos!", se încruntă și cade beat pe podea. Se lasă o tăcere apăsătoare. Răsuflând ușurat, Pran își pierde cunoștința. Este trezit de fotograf, care scoate capul prin fantă și-i strigă să-i scoată pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a trecut complet și organizează chiar o cină festivă într-un salon privat din hotelul Randolph, la care Astarte este invitată de onoare. Înconjurată de studenți care o admiră, strălucește de parcă ar fi ziua ei. La terminarea petrecerii, Jonathan, cam amețit, o conduce acasă, iar pe drum o atrage într-un loc mai ascuns privirilor. La început, ea rezistă sărutărilor lui, dar după o vreme roșind și respirând greu, îi îndepărtează mâna. Dar întrucât n-a făcut-o imediat, el consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noapte minunate. Nici nu trebuie să te mai culci dacă nu vrei. Promiți să te mai gândești la cererea mea? Sigur că mă voi gândi, Johnny. Sunt atât de flatată. Acum, să-l căutăm pe tata. Dimineața este atât de amețit încât toate amintirile serii trecute se amestecă, lipsite de claritate, și nu mai știe dacă să fie fericit sau nu. A spus că-l iubește, nu? Oricum, au ajuns la o înțelegere. El și Astarte Chapel sunt logodiți. Probabil vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare autentică pe chip. — Te simți bine, amice? Ai amețit. Pagină separată Jonathan stă pe pat, rezemat de un maldăr de perne. Da, se simte mai bine, mulțumesc. Acest lucru i se datorează în mare parte lui Star, care a venit să-l vadă. S-a întins pe un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]