3,529 matches
-
prag. De cât timp era acolo? Înghețat, Închise ușa dulapului. Primul sertar era Încă deschis. Dacă Valentina s-ar mai fi apropiat un pas, i-ar fi văzut pistoalele. Iar Springfield Armory rămăsese pe scrin - neagră, lucioasă, ca un monolit amenințător Între fotografia de la nuntă și plicul pentru avocatul Fioravanti. Dar Valentina nu se mișcă. — Tati, Începu ea - căci era o fetiță foarte perspicace și Îi observase neatenția - ai deschis boilerul? — Da, bineînțeles, șoricel, minți Antonio, m-am gândit că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de transpirație și mici picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple. Dar mâna nu-i mai tremura. Protagonist, pentru totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
desfășura printre urzicile prăfuite și frigiderele stricate, coborând râpa. Metroul care trecea pe deasupra, protejat de un trotuar Îngust și de un zid jos din cărămidă, În locul acela cobora pătrunzând În tunel. La lumina lampioanelor se zărea intrarea: un semicerc perfect, amenințător și ademenitor În același timp - ca porțile din carton colorat din Luna Park. Tunelul dragostei, sau ceva asemănător, Îi trecu prin gând. Maja coborî atentă. Îi era teamă să nu cadă, nu cumva să piardă copilul a cărui existență până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capete furioase, mâni înarmate cu ciomege și lopeți, încât Zogru nici nu mai îndrăznea să se uite în stânga ori în dreapta, alerga cu viteză reținută, aproape împleticindu-se pe picioare, și nici nu putea să mai gândească. Auzea huiduieli și strigăte amenințătoare, să cheme careva gărzile, să-l biciuiască, să-l tragă în țeapă. Când ajunsese într-o răscruce, o luase instinctiv la dreapta, adică spre răsărit, iar câțiva pași mai încolo îi ieșise în cale Ioniță. Întâlnirea cu el îi luminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sobei, cu o carte în mână. Mi-e dor de mirosul îmbietor al plăcintelor bunicii Rosa, care mă cheamă în bucătărie. Mi-e dor dimineața, de sub plapumă, încălzită, să privesc prin geam zăpada de pe acoperișul casei familiei Bodiu și țurțurii amenințători care sigur se vor topi sub primele raze ale unui soare palid, parcă bolnav de-atâta iarnă. Poate voi avea norocul, într-o seară, să ningă mult, mult, cu fulgi mari. Poate... Impresionați de sensibilitatea Violettei, părinții au decis îndată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am simțit cum îmi trece de glezne. Apoi curentul mi-a mângâiat genunchii și coapsele. Într-o clipă, pântecul și pieptul mi s-au acoperit de apă și m-am înfiorat de plăcere. Nu era nimic înfricoșător! Apa nu era amenințătoare, doar voia să mă îmbrățișeze. Nu voiam să mai ies. M-am dat la o parte din calea taurului și apoi am lăsat să treacă și celelalte animale. Mi-am unduit brațele pe sub apă și am văzut cum plutesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
singurătatea, pentru că trebuia să-mi câștig locul în casa cea mare a lui Nakht-re. Deși Re-nefer nu era niciodată altfel decât amabilă, acum că Re-mose plecase, nu mai aveam foarte multe să ne spunem, iar eu simțeam că tăcerea creștea amenințătoare între noi. Intram foarte rar în casă. Mi-am făcut un locșor într-un colț al grădinii, într-o magazie unde se țineau coasele și săpăligile - un loc unde Re-mose își ascundea comorile: pietricele șlefuite, pene, bucăți de papirus adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pat, la ușă a apărut Iosif. Să-l văd acolo, îmbrăcat într-o pelerină neagră care-l transforma într-o umbră, era așa de ciudat încât am crezut că e un vis. Dar vocea bărbatului meu, dintr-odată întunecată și amenințătoare, m-a trezit la realitate. - Cine intră în casa mea fără să bată? a mârâit el, ca un câine care simte pericolul, pentru că se vedea bine că nu era vorba de un tată disperat în căutarea unei moașe. - E Iosif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a lungul falezei. Fără ca ceva să poată explica acest lucru și fără ca măcar un singur nor să tulbure cerul senin, totul se Întunecase brusc cînd trecuse prin fața sitului și cei șase menhiri de la Ty Kern Îi apăruseră ca niște prezențe amenințătoare. Loïc o Întrerupsese cu un rîs scurt care aducea mai degrabă a lătrat. - Și parcă văd cum ai să pretinzi că pescărușul din văl era semn rău. - Gildas credea acest lucru și a murit din pricina asta, replică ea, cu Încăpățînare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea vreunui eventual trăgător stînd la pîndă, care, cu un tir grupat și precis, va veni să dea gata unul cîte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tună bătrînul. - Ce păcat! CÎnd avem și noi o dată prilejul să petrecem un moment singuri doar noi doi... Se strică vremea, o să fie grozav! - Îți ordon să mă duci Îndărăt! Ordinul Îl șfichiuise plin de dispreț, Însoțit de o mișcare amenințătoare a bastonului cu măciulie de argint. Ochii mici și negri ai lui PM sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de stăpînire de sine, ambianța sinistră a vechiului castel Îi accentua nervozitatea, cel mai mic trosnet o făcea să sară În sus, era cuprinsă de senzații ciudate, cînd cele ale unei solitudini funebre, cînd cele ale unei prezențe invizibile și amenințătoare. CÎnd marea tapiserie de pe culoar se ridică brusc la doar cîțiva metri de ea, scoase un urlet și se ghemui Într-un colț. Două fantome tocmai Își făcuseră apariția. Marie și Lucas ieșeau din subteran. Fură nevoiți s-o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ascunzi ceva ? spune uluită. — Nu ! De sub prosop, BlackBerry-ul scoate un mic bip. La naiba. Cred că a fost o mașină, zic, făcând eforturi să-mi iau un ton firesc. Afară, în stradă. Maya mijește ochii. — Samantha, rostește lent și amenințător. Ai cumva un echipament electronic asupra ta ? Am sentimentul că dacă nu-i mărturisesc adevărul îmi va sfâșia oricum prosopul de pe mine. — Tocmai voiam să trimit un email, spun într-un final și scot rușinată BlackBerry-ul. — Workaholici ce sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
multiplicării nedefinite a normelor sunt: manipularea totală a maselor prin mass-media; reificarea individului în angrenajul de consum; sentimentul precarității existențiale într-o lume care a devenit un butoi cu pulbere gata să sară în aer în orice clipă; stresul demografic amenințător. În partea a doua a eseului citat se realizează conexiunea puterereligie printr-o incursiune în experiențele religioase ale diferitelor populații. Occidentul modern asistă la dispariția ritului ca sursă de siguranță socială, sau la transformarea sa în spectacol, adică la comercializarea
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
mă pot uita la ea. SÎnt sigură că acum vreo două seri am văzut-o Îmbrăcată cu el. Ochii albaștri ai Jemimei ne măsoară pe amîndouă din cap pînă-n picioare, ca niște radare. Fiindcă eu am brațe foarte subțiri, spune amenințător, și nu am nici un chef să mă trezesc cu mînecile lărgite. Și, daca vă Închipuiți că n-am să observ, vă Înșelați. Ciao. În clipa În care a ieșit pe ușă, Lissy și cu mine ne privim una pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atunci și, chiuind veseli, am luat-o din loc. Nu trecu mult și cei ce veneau dinspre Miazăzi ne văzură și ei. Își dădură lucrurile jos din spinare, lăsară deoparte ce târau după ei, iar oamenii se așezară În față, amenințători, cu sulițele ridicate deasupra capetelor, strigând și făcând o hărmălaie nemaipomenită. Câțiva prinseră a sări În sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă.) Gângania dracului! (Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tâmpeniile astea? AL DOILEA BĂRBAT: Autorul, autorul! Să vină autorul! O otreapă! O scârnăvie! Un fricos! N-are decât să vină! PRIMUL BĂRBAT: Eu nu mă tem de autor! GRUBI (Alergându-i pe cei doi prin sală, cu diverse obiecte amenințătoare în mână.): Vă arăt eu! Vă arăt eu vouă! Haimanale! BRUNO (Alergând după GRUBI.): Grubi! Grubiii... Lasă-i, mă! Ne facem de râs. GRUBI (Vânându-i pe cei doi.): Afară! Afară! BRUNO (Prăbușindu-se, învins, pe marginea gropii.): Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe marginea gropii; personajele, dându-și seama de pericol, încep să-l ajute pe BRUNO; lupta este violentă și grețoasă, urlete, hohote; sunt gata să cadă cu toții în groapă, învălmășeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.; regizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de treabă! Întâi ascultați ce s-a-ntâmplat în actu-ntâi și dup-aia plecați unde vreți! E-te-te! O lume întreagă are răbdare s-asculte și voi nu... Da’ ce! Vorbim în pustii? BRUNO (S-a ridicat și el, amenințător.): Sigur! Ascultați până la capăt! Ce, vi s-a făcut de plimbare? Asta e piesa, asta facem. MAJORDOMUL (Și el alături de ceilalți în a-i opri pe fugari.) Așa! Așa! Stați frumos! Noi cum putem sta? Lumea cum stă? Ce, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe marginea gropii și își așază picioarele în groapă; înghesuială violentă, fiecare încearcă să-și ocupe un loc cât mai bun și mai comod; se împing unii pe alții, se bruschează; lanțul de trupuri de pe marginea gropii se clatină mereu, amenințător și sufocant.) GRUBI (Speriat.): Stați acolo! Stați așa! BRUNO: Ce-nseamnă. asta? OMUL CU SACAUA: Ha! Stați aici și bateți câmpii! ORBUL: Adică voi să stați tot timpul pe scenă și noi să nu spunem nimic. Adică noi să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pune scara la loc! MACABEUS: Nu striga. Ține-ți gura încleștată. N-are nici nu rost să strigi. Gândește-te la altceva. S-ar putea să te țin acolo toată noaptea. (Sparge altă sticlă; covorul de cioburi e tot mai amenințător.) În situații dintr-astea e bine să te gândești la altceva. Nici nu știi cât poate rezista un om dacă se gândește la altceva... PARASCHIV: Ești un porc! MACABEUS: Vax! Mai bine aruncă dracului găleata aia. Ai nevoie de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV: N-a vrut-o... MACABEUS: A vrut-o, a vrut-o... (Îi pune lui PARASCHIV, în mâini, un uriaș cârlig de fier.) Na! Ascunde-te după scară... PARASCHIV: Nu! Nu! MACABEUS: Taci! (Moment de așteptare; încet, extrem de încet și amenințător, se deschide chepengul; în pivniță pătrunde un con de lumină.) MACABEUS (Șoptit.): Ce-a făcut? PARASCHIV (Șoptit, îngrozit.): L-a deschis... MACABEUS: E singur? PARASCHIV: Nu știu. MACABEUS: Îl vezi? PARASCHIV: Nu știu. MACABEUS: Uită-te. PARASCHIV: Nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu ziarul, de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în picioare, lent, uriaș, inexpresiv și amenințător prin rigiditatea sa.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Reculând primul, cu ziarul în mână ca o armă.): Ce vrei? Ce? DOAMNA CU VOAL (Trăgându-l în spate pe BĂTRÎNUL CU BASTON.): Vrei să dai? Dă! Huidumă! BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]