2,431 matches
-
Marsyas Într-un fel atît de crud, pentru că fluierul lui suna ca o voce omenească În loc să-i imite pe zei...) Brutalitatea Învingătorului n-are de ce să ne surprindă. Nu mai putem privi antichitatea cu ochii Renașterii, care o vedeau exclusiv amicală. Și cu atît mai puțin cu ochii lui Leconte de Lisle, acest mistic al Frumosului care considera că din antichitate decadența și barbaria au invadat spiritul uman. Apolo vine dintr-o lume cu pumnale ascunse sub ramuri de mirt. E
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din joc, 268 pironiți de acea plecare. Îți mai amintești ocolul pe care-l făceam ca să putem ieși pe poarta cea mare? Mă opresc aici. Și astăzi? Singură în casă. Toată lumea e ple cată. Nici un zgomot. În jurul meu, doar prezența amicală a cărților. Raf turile cotropite de soarele mut; prezența lui dulce îmi creează un cadru aurit. Iar eu? Biet motan încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu aparține acestei lumi, ea aparține lumii New Yorkului. E ca atunci când oamenii se întorc în timp și schimbă cursul celui de-al doilea război mondial. — E o prietenă de-a ta? zice mami inocentă. Am avut o mică discuție amicală despre nuntă... Pământul începe să-mi tremure sub picioare. — Și... ce ți-a spus? reușesc să îngaim. Nimic deosebit! Mami mă privește ușor mirată. M-a întrebat în ce culoare mă îmbrac... și tot zicea nu știu ce despre niște violoniști. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de binevoitor, el nu poate îndeplini toate pretențiile colaboratorilor, nu poate împăca orgoliile lor, nu le poate armoniza interesele. „Răcelile”, „tăcerile” sînt inevitabile. Gintă bănuitoare și supărăciosă, unii reacționează extrem de subiectiv și, nu o dată, din motive minore, trec de la registrul amical la cel ostil. Nu spun că, presat, n-am făcut niciodată concesii, dar nu m-am subordonat și n-am acceptat dictatura nimănui. Independența e principalul punct de sprijin al unui redactor pentru a se menține în postul său. Altminteri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
doresc să apară ca atare. Pe deasupra sînt și scurte... În legătură cu ceea ce am discutat, aștept de la voi o sugestie apropiată de concretețe. Dacă timpul nu te presează prea mult și dorința unor comunicări permanente rămîne vie, răspunsurile mele vor cunoaște promptitudinea amicală. Cu cele mai bune sentimente, Mihai Drăgan </citation> (2) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”10 mai [1]965”> Dragă tovarășe Călin, Chiar cînd începusem să mă gîndesc la răspunsul dumitale, l-am și primit și m-am bucurat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ocna . Deocamdată sînt însă prins în niște lucrări pe aici, apoi mă tot gîndesc să scriu ceva despre Alecsandri, cu ocazia sărbătoririlor.4 Cîte nu sînt de făcut, dar timpul nu stă în loc decît la ședințele cu studenții. Cu salutări amicale, Mihai Drăgan P.S. Chiar acuma am primit și a doua scrisoare a dumitale și constat că ideea dialogului trebuie tradusă în practică, eu avînd misiunea să vorbesc, după punctajul dat, despre tinerii publicați, în Ateneu, Ramuri și Luceafărul, de la 1
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dacă se publică sau nu, te rog f[oarte ]mult sămi înapoiezi manuscrisul sau o copie dactilografiată (deoarece la transcriere am mai făcut modificări). 4. Răspunde-mi urgent de soarta lui . Omagiul nostru doamnei și ție o strîngere de mînă amicală, Mihai Drăgan P.S. îți trimit și o fotografie, s-ar zice artistică. Dacă am greșit ceva la transcriere, scuză. </citation> (18) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”30 sept[embrie][1]967”> Dragii noștri, Am primit ambele scrisori, ultima
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
întîlnit ieri cu dl Tr. Diaconescu și mă roagă să-ți spun ca rubrica să se numească Incidențe clasice. Numai incidențe nu arată exact preocuparea, sensurile discuțiilor. Cînd ai de gînd să te abați pe aici? Soția mea o salută amical pe dna Ani, la care adaug și omagiul meu respectuos. Cu prietenie, Mihai Drăgan P.S. Nu mă ține pe jar: scrie-mi un rînd să știu care-i cauza acestei lungi tăceri . </citation> (24) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Scînteia am invitația de a colabora oricînd și cu ce doresc. Ce folos dacă nu am liniștea sufletească favorabilă creației! Poate că nu avem acest lucru fiindcă îl dorim așa de mult. Cine știe! Soția mea trimite dnei Ani salutări amicale, la care alătur și eu respectuoase omagii. Pentru cei mici, bucuria noastră că acum sînt mici și nu sînt atinși de mizeriile vieții. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Hotărît lucru, A. Marino e un tip care introduce în critică
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu trebuie să-ți faci probleme. 1. De acea sumă nu aveam nevoie acum (poate spre sfîrșitul anului cînd s-ar mișca ceva cu casa deși nu e sigur nimic). 2. Cu G. Gheorghiță sunt în relații mai mult decît amicale (colaborez cu el, am discutat îndelung, la Conferința Scriitorilor , apoi la Editură) . Nu cunosc ce ai scris despre el (poate în Familia, pe care n-o găsesc). (și cu dl Al. Piru sunt acum în relații extrem de cordiale. Am discutat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
larg într-un viitor apropiat, la Bacău, Udești, Roman sau București, îți trimet alăturat două extrase cu rugămintea de a preda alte două prietenului nostru Cojocaru. Totdeauna cu cele mai bune urări de sănătate pentru toată familia și cu sentimente amicale al D tale, H. Mihăescu </citation> (16) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data =”19 iulie 1983”> Iubite Prietene, m-am întors astăzi de la Roman (și ceva mai înainte de la Udești) și am găsit pe masa mea de lucru revista
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Nici un semn că ar apărea această revistă în țară și ar putea fi cumpărată la Roman, la numai 40 de km. de locul ei de apariție. Sînt, se înțelege, cauze obiective, dar or fi fiind și unele subiective. Cu sentimente amicale, H. Mihăescu </citation> (18) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data =”23 septembrie 1983”> Iubite prietene Călin, Întors la București am găsit pe masă numerele pe iulie și august din Ateneu, spre marea mea bucurie, deoarece la Roman, deși cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Domnule Călin, Îți mulțumesc pentru cuvintele de apreciere pe care mi le-ai adresat. Totodată aștept cu nerăbdare materialul pentru „Restituiri”, chiar cu întîrzierea ce o invoci. Rămîne acum partea delicată a „surprizelor”. Dacă vei putea, la București, să intervii amical la consiliul editorial să nu fie scos acest titlu din planul înaintat la ei de „Dacia”, ar fi minunat. Eu unul nu am nici o putere dincolo de Carpați și dincolo de Editură de fapt. Avem acolo unii „amici” care mi-au mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-ului din Dallas (unde e atacat verbal de un cow-boy și de un Dracula jucători de biliard), e rugat de săteni să conducă lupta lor (ca Yul Brynner în Cei șapte magnifici) împotriva tiraniei șefului de gară și e combătut amical de acesta din urmă pe o serie de teme mergînd de la bucătărie pînă la păcatele lui Clinton. Bref, cadou după cadou. Unele dintre ele nu-i livrează spectatorului întreaga plăcere pe care i-o promit, dar asta, pe de-o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
doar îi puneam data zilei respective. Zadarnic mă apăr, căci nimeni nu mă crede! Mai mult încă, un activist de la centru, martor al anchetării mele repetate, caută să mi fie aparent binevoitor, mă ia undeva într-o cameră și discută amical cu mine în trei rânduri. Vrea să mă determine să spun ceea ce el dorea și-mi sugerează că, în partid sunt mulți legionari care s-au dezis de crezul lor politic, că au intrat și au servit interesele partidului și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lectura lui Radu Stanca, ci de a observa cum această lectură devine un modus vivendi, și cum funcționează o serie de prejudecăți pe care Ion Negoițescu și Ștefan Augustin-Doinaș aveau să le afirme tranșant cu referire la același Caragiale. Polemica amicală desfășurată epistolar dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu pe tema operei dramatice a lui I.L.Caragiale și în special a comediilor lui reliefează profilul moral al euphorionismului și al direcției cerchiste care încearcă să extragă un radical eticist din „estetismul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu mai spun! Aveam 6 grupe de seminar, la anul I, majoritatea studenților fiind fete. Le ochisem pe cele mai drăguțe încă de la primele ore și mă "desfășuram" în fața auditoriului asemenea unui cocoș de munte. Am fost mereu în relații amicale cu studenții, îi mai ajutam cu câte o pilă la examene, cu motivarea absențelor sau obținerea de burse. După câteva luni aveam să observ că mă acceptaseră ca pe o persoană "de comitet", ceea ce nu era puțin lucru. Am aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sau simpatizanți ai lui Allende. Aceștia se retrăgeau discret la un moment dat într-un salonaș mai izolat pentru a discuta între ei, întrucât astfel de întâlniri în "afară" erau periculoase, putându-se solda cu arestări. O astfel de reuniune "amicală" am organizat la ambasadă la puțin timp după întoarcerea lui Pinochet din penibilul său "turneu asiatic", comentând adâncirea izolării internaționale și eșecul politicii sale externe. Îmi amintesc de faptul că atunci când s-a anunțat la radio anularea vizitei la Manila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Sud respectiv din zonele vizitate Partea chiliană punând la dispoziție aria forestieră, asigurând infrastructura de transport și forța de muncă, iar Partea română finanțarea obiectivului și a tehnologiei necesare, precum și asigurarea piețelor de desfacere. Ne-am despărțit în termeni amicali de amabila noastră gazdă și am continuat discuțiile cu delegații la ambasadă. A reieșit că șansele unei colaborări cu chilienii în condițiile precizate erau reduse, având în vedere ca România nu putea asigura finanțarea, distanța mare și dificultățile de transport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vie. Generalul care ne-a primit fusese informat, prin protocolul Ministerului de Externe, despre vizita noastră și scopurile ei. Ne-a întrebat cum am călătorit, cât timp rămânem la Copiapo, ce planuri avem pentru cooperarea minieră. A fost o discuție amicală, civilizată și de o parte și de alta. S-a oferit să ne arate orașul, mulțumindu-i și precizând că nu dorim să-l deranjăm și că o vom face în compania prietenilor noștri români. Ne-am deplasat apoi în afara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de telefoane de la autorități, oameni de afaceri, cunoscuți, prieteni. Am continuat întâlnirile cu miniștri, adjuncți, directori generali și președinți de companii, în vederea mulțumirii pentru sprijinul acordat și asigurării de bune intenții pentru continuarea și dezvoltarea relațiilor. Am avut apoi întâlniri amicale cu ceilalți șefi de misiuni și cu Decanul Corpului Diplomatic, acesta organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
seară o recepție la Consulatul General, care s-a bucurat de o excelentă participare. După plecarea invitaților, domnul Gherman a mai rămas preț cam de două ore pe terasa "reședinței" mele , purtând eu și soția cu distinsul oaspete o discuție amicală sub binecuvântarea lui Cristo Redendor de pe Corcovado. A fost o seară minunată de care ne amintim și acum! Îmi mai amintesc de faptul că, după Brazilia, delegația mergea în Bolivia, la La Paz, capitala aflată la 3800 de metri altitudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a șefilor de misiuni. Am fost instruiți cum să procedam odată aflați în fața Majestăților lor (instrucțiuni de care se pare că n-a avut parte tânărul ministru de externe Cioroianu, cu al său celebru "good point" și deget mare ridicat amical). Ajunși în fața perechii regale, am fost prezentați, ne-am înclinat, i-am văzut zâmbindu-ne prietenește și apoi ne-au întins mâinile, urându-ne "Feliz Año Nuevo". Am primit ulterior de la protocolul Palatului și o amabilă scrisoare însoțită de fotografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
estuarul La Plata și de Rambla. La ambasadă, după "cazare", a urmat o scurtă întâlnire pentru prezentarea "colectivului" format, în afara șefului misiunii, dintr-un consilier economic și un administrator-șofer cu soția, secretară-contabilă. După acest moment protocolar, a urmat un altul, "amical", fiind invitat cu soția la un dejun de către ambasador și consoarta sa. Eram osteniți după un drum atât de lung, așa că doream ca meniul să nu fie prea bogat, pentru a ne putea retrage. De a doua zi, întrucât ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru că știam atât de puține lucruri. Așa mi-a rămas în amintire cel mai bine: pe strada Edgar Quinet, scăldată în soare, deși era aproape seară, îmbrăcat din cap până-n picioare în negru, salutându-ne cu o politețe impecabilă și amicală pe care o meritam atât de puțin - trist, demn, resemnat, senin. * Vara anului 1956 a fost o vară plină de mari evenimente pentru familia noastră: mai întâi, mutarea la București, în iunie-iulie, apoi, în august, sosirea rudelor din U.R.S.S.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]