2,109 matches
-
literatură de denunțare "a complotului iudeomasonic". Evrei și francmasoni vor reprezenta, la rîndul lor, "partidul străinătății", încarnarea a ceea ce în mod obișnuit va fi desemnat prin termenul "Anti-Franța". Formula trebuie înțeleasă ui acest caz ca fiind încărcată de povara spaimelor ancestrale. Iezuiți, evrei și francmasoni nu sînt considerați doar agenți executivi privilegiați ai intereselor ostile ale anumitor state rivale. Amenințarea pe care o reprezintă ei n-a încetat niciodată să tulbure visele cetăților pașnice. E vorba de amenințarea vagabondului, a nomadului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o semnificație exemplară. Pe de o parte, sînt aerul și apele curate, orizonturile largi, privirea nestingherită; pe de altă parte, sînt miasmele bolilor, înghesuiala oamenilor, mulțimea care te încarcerează. Pe de o parte, de asemenea, avem încetineala și regularitatea gesturilor ancestrale, atitudinile demne, liniștea certitudinilor imemoriale; pe de altă parte, avem agitația sterilă, ținuta neglijentă, spaima provocată de ambițiile nicicînd împlinite. "Oamenii nu sînt făcuți pentru a trăi înghesuiți în furnicare, afirmă Rousseau. Cu cît se adună mai mulți cu atît
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral, neignorat, ulterior, de marii cronicari. Ediții: Povestire pe scurt despre domnii Moldovei, de când s-a început Țara Moldovei, în anul 6867 (1359), în Ioan Bogdan, Vechile cronice moldovenești până la Ureche, București, 1891; ed. în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
produs mânie și consternare. Ea poate acum să recunoască mai bine măștile sub care se ascunde Satana. Vade retro! Se întâmplă astfel în momente de răscruce, când umiliții și ofensații istoriei își regăsesc pentru o clipă reflexele defensive, demnitatea lor ancestrală. Kogălniceanu dădea expresie acestui tip de reacție atunci când se adresa, în preajma Unirii, ex-domnitorului care dorea să-și adjudece din nou puterea: "Ce cauți, ce vrei, umbră neputincioasă a nopții? Tu ai avut odată ființă și n-ai putut fi. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îndrumare practică. Soluțiile pe care le reclamă viața modernă nu implică în mod necesar noutate. Adesea, ele nu fac decât să reactiveze conduite și modalități îndelung verificate de om. În plină resurecție, Asachi, Kogălniceanu, Heliade, Barițiu făcuseră apel la modele ancestrale pentru a-și stimula semenii și a pune la lucru o pedagogie civică. Într-o altă etapă, beneficiind de noile achiziții ale pedagogiei, dar și de sugestiile altor științe, în plin avânt, precum sociologia, Spiru Haret a voit să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
blesteme. Renunțând să se mai erijeze în răzbunătorul lumii, să se considere purtătorul de cuvânt al unei generații, M. începe aventura căutării de sine, continuată, în alt plan, prin versurile din Până la Iov (1970). Acum el ambiționează sondarea universului mitic, ancestral, abandonând discursivitatea tumultuoasă și exaltată în favoarea unei concizii aproape ermetice. Autenticitatea liricii sale nu constă în muzicalitate, ci în neliniștile și incertitudinile ce îi cenzurează fiecare avânt. Respins de cuvânt („Cuvântul niciodată nu m-a iubit supus”), poetul are intuiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
și dă frâu liber acestui instinct dacă i se oferă stimulii adecvați. Publicitatea este, bineînțeles, un astfel de stimul. Cu atât mai mult trebuie să ne întrebăm asupra efectelor sale perverse din cauza cărora ființa umană își activează o reală și ancestrală potențialitate de dominare: este responsabilitatea puterilor publice să încurajeze această tendință sau să o stopeze. Deocamdată suntem în prima situație. Pentru mai multe informații Erk, S., Spitzer, M., Wunderlich, A.P., Galley, L., Walter, H. (2002), „Cultural objects modulate reward circuitry
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
agresivității. Auzindu-i, suntem automat înclinați să le acceptăm autoritatea și, când aceasta trece prin limbaj, suntem înclinați să acceptă informațiile pe care le vehiculează. Concluzie Domnul X îi datorează o parte a credibilității vocii sale. Este liniștitoare, iar zilele ancestrale ale creierului nostru, cele care se încred membrilor mai mari și mai puternici ai clanului de sute de mii de ani, au reflexul de a acorda încrederea lor acestui individ pe baza vocii. Ar fi interesant ca aceleași texte polițiste
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
terminologie nouă, modernă vechile științe magice. Practic, avem de-a face cu două mari direcții. O parte dintre autori situează vechile științe renascentiste în poziția de strămoș al științei moderne. Astfel, alchimia ar putea fi considerată strămoașa chimiei, astrologia, model ancestral pentru astronomie, iar o serie de practici divinatorii, precum fiziognomonia și oniromanția, ar fi precursoarele psihologiei moderne și psihanalizei. Adesea, discursurile lor încearcă să ne convingă de o continuitate între cele două elemente prin coerența argumentării. Cele două direcții epistemologice
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul narativ studiat Apelând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu abordează teme definitorii pentru existența satului românesc. Tema foamei ancestrale de pământ a țăranului român se împletește astfel cu tema iubirii, cu cea a familiei, a vieții și a morții, cu tema națională și cu cea a intelectualului. Romanul este o construcție diegetică stratificată, complexă, reunind trei fire epice și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
liric apare în două ipostaze complementare: cea a omului modern, ființă reflexivă ce conștientizează limitele condiției umane și solitudinea iremediabilă întrun univers agonic (Sunt singur și mă duceun gând... ), și ipostaza atemporală a omului ca ființă fragilă, copleșită de teama ancestrală de moarte, de spaime instinctuale în fața stihiilor naturii (Tresar prin somn...) Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Consider că aceste două ipostaze validează opinia criticului N.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
înțelepciunea care o ajută să depășească - cu luciditate și putere de stăpânire - situațiile de criză în vârtejul cărora este prinsă. Această „înțelepciune adâncă și puțin sceptică a omului care confruntă orice situație de viață cu o enormă experiență personală, istorică, ancestrală“ (Al. George) îi conferă Vitoriei Lipan statutul de învingătoare pe care îl sugerează și prenumele eroinei. Înțelepciunea care o caracterizează se manifestă plenar în relațiile dintre cei doi soți. Chiar dacă Nechifor zăbovise uneori în preajma unor ochi negri sau albaștri, Vitoria
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
modul în care o idee sau tema operei epice studiate se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje În opinia mea, complexitatea acestei lumi este ilustrată mai ales prin cuplul Ion- Ana, prin intermediul căruia se dezvoltă temele fundamentale: foamea ancestrală de pământ a țăranului român, iubirea, familia, viața și moartea. Un prim argument este faptul că ambii eroi sunt personaje realiste, tipologice, fiind structurate pe „anumite caracteristici stabile, permanente, definitorii“ (M. Anghelescu). Astfel, relevanța prenumelor Ana și Ion este maximă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
permanente, definitorii“ (M. Anghelescu). Astfel, relevanța prenumelor Ana și Ion este maximă, eroii fiind deci reprezentativi pentru comunitatea țărănească („Toți flăcăii din sat sunt varietăți de Ion“, afirmă George Călinescu). Un alt argument este evoluția cuplului familial. Aceasta evidențiază foamea ancestrală de pământ, dar și aspirația spre demnitate și iubire a țăranului sărac, întro lume în care omul este judecat după mărimea delnițelor pe care le stăpânește. Caracterul reprezentativ al cuplului Ion- Ana este probat și de raportarea altor scriitori la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
răgaz, când hărțuiala supraviețuirii a putut fi cu puțin depășită. Dar școala se confruntă și ea cu aceeași problemă a substimulării, atunci când copiii nu-și regăsesc nevoile și interesele în curriculum; în absența acestora, lipsesc provocările colorate afectiv, lipsește implicarea ancestrală pe care mediul plin de aleatoriu și de necunoscute o solicita din partea individului care voia să supraviețuiască: Pe deasupra, în habitatul ancestral, noi, oamenii, eram îmboldiți de stimuli naturali frică, foame, dorință care ne determinau să facem exerciții fizice și să
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
atunci când copiii nu-și regăsesc nevoile și interesele în curriculum; în absența acestora, lipsesc provocările colorate afectiv, lipsește implicarea ancestrală pe care mediul plin de aleatoriu și de necunoscute o solicita din partea individului care voia să supraviețuiască: Pe deasupra, în habitatul ancestral, noi, oamenii, eram îmboldiți de stimuli naturali frică, foame, dorință care ne determinau să facem exerciții fizice și să ne adaptăm la mediu". (Taleb, 2014, p. 76) Dacă școala este anostă, dar inevitabilă copilul va descoperi foarte repede două căi
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu mult sub o sută) problema străinului era rezolvată prin identificarea lui cu orice persoană care nu aparținea comunității, astăzi identificarea fără greș a fiecărui membru al acesteia este o imposibilitate; cu alte cuvinte, străinii sunt printre noi, iar frica ancestrală față de străini poate acționa la nivel intragrupal chiar dacă agresivitatea dezvoltată a fost de natură intergrupală (se poate observa foarte ușor fenomenul în cazul noilor veniți într-o clasă de elevi). Pentru Konrad Lorenz, inhibițiile în ceea ce privește atacarea congenerilor funcționează doar în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
probabil și improbabil. Chiar din clipa nașterii însă, alături de influența factorilor ereditari intrinseci, încep a interveni, activ și continuu, circumstanțele extrinseci ale vieții, și diversele lor influențe modificatoare: factori climatici, meteorologici, cosmici, microbieni, umani, sociali etc. Ei pot modifica moștenirea ancestrală de predispoziții fiziologice și morbide, fie adâncindu-le, fie creând altele noi. Orice individ se naște deci cu anumite posibilități reacționale, cărora experiența personală le poate necontenit aduce modificări. Fondul temperamento-constituțional este deci o rezultantă a aptitudinilor reacționale, moștenite sau
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
rămas la jumătatea drumului menit să ducă la găsirea soluției acestei dileme inevitabile. Dacă documentele istorice, care constituie mitologiile, includ așa cum a presupus Freud un adevăr subiacent psihologic, atunci nu este evident că ele trebuie să fie produsul unei introspecții ancestrale și uneori clarificatoare? Iar visele nocturne, ce altceva sînt ele decît o stare instrospectivă sau o trecere în revistă a grijilor și speranțelor sufletului neliniștit, deghizate ca și în mitologii în personaje fictive, care reprezintă simbolic propriile intenții ale celui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
visele colective, miturile și visele nocturne ale individului sînt conștiente de motivele ascunse, nu ar trebui să tragem concluzia că atît introspecția, cît și expresiile simbolice ale extra-conștientului sînt proprietăți esențiale ale vieții și aceasta datorită faptului că, de origine ancestrală și mitică, ele însoțesc și chiar dirijează viața umană pînă în zilele noastre sub forma onirismului viselor? S-ar putea argumenta că nici mitologiile, nici visele nocturne nu includ in adevăr psihologic subiacent. Problema aceasta este de o importanță capitală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții. Acestea au existat în toate epocile, fiind lăsate moștenire filosofiei de către religii, în fond, filosofia nu constituie decît o tentativă insuficient de metodică de traducere a imaginilor religioase în limbaj conceptual. Religiile și imaginile lor sînt produsul cel mai ancestral al viziunii supraconștiente. Ar putea ele conține slăbiciunea viziunii supraconștiente: adevărul și greșeala? Sursa greșelii nu ar putea fi decît tendința dogmatizantă comună oricărei religii. Tendința aceasta se exercită asupra materiei intuitive aflate la baza tuturor religiilor și care este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adevărului final, simbol al sensului vieții și al esenței acesteia. Așa cum divinitățile antice nu reprezentau realități, ci simboluri, Dumnezeul unic nu constituie nici el o realitate. El este un simbol. Originea lui simbolică depășește politeismul și se pierde în bezna ancestrală a animismului: el este strămosul-tată devenit tatăl-creator al tuturor oamenilor. Semnificația veridică a simbolului "Dumnezeul unic" rămîne aceeași ca și aceea a simbolismelor antice. Dar adevărul se ascunde aici sub forma lui cea mai evoluată. Spiritele multiple proiectate de animism
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
istoria culturilor, în realitate însă, explozia supra-conștientă și preștiințifică a adevărului esențial nu implică numai mitologiile timpurilor trecute. Ea depășește tot ceea ce poate fi imaginat. Cunoaștem cu toții supraconștient semnificația viselor mitice ale timpurilor trecute, deoarece le folosim simbolurile cele mai ancestrale în visele noastre nocturne. Visele noastre sînt avertismente supraconștiente, mituri individualizate în care noi sîntem eroul combatant care luptă împotriva motivelor false ale rătăcirilor noastre diurne. Așa cum eroii mitologici (care luptă împotriva intențiilor lor perverse, reprezentate de monștri și demoni
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine sîntem noi oare? Mister insondabil: în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele mai ancestrale, toate detaliile de mult timp uitate ale propriei lui vieți trecute fiind și ele prezente în visele sale. Tot ceea ce a fost refulat este demascat de privirea introspectivă. Spectator al înfrîngerilor lui și cunoscînd motivele cele mai ascunse ale acestora
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît confundarea ei cu imaginea întrupată. Abstracția este adeseori chiar preferată, căci tocmai din cauză că este inimaginabilă ea pare să ofere o reprezentare destul de subtilă a unui Dumnezeu unic ca să poată elimina definitiv misterul cu ajutorul unei definiții considerate drept adecvată. Imaginea ancestrală și infantilă Bunul Dumnezeu providențial rămîne mișcătoare și naivă, deși ea anulează trăirea emoției în fața misterului, mai ales în zilele noastre, cînd ideea unei providențe nu mai reprezintă decît un sentimentalism care are tendința să se manifeste oricît de trecătoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]