2,199 matches
-
Moldova sta scris : Ițic Goldenberg - tinichigiu. Un vizitator Îl Întreabă pe paznicul cimitirului cum este posibil ca pe mormântul eroului necunoscut să figureze un nume. „Ițic Goldenberg era cunoscut ca tinichigiu - Îi răspunde paznicul -, ca erou era necunoscut.” Și o anecdotă din Moldova, cu referire specială la participarea evreilor la războiul româno-turc din 1877-1878 : „O femeie Își ia rămas bun de la fiul ei mobilizat și Îi recomandă să nu se surmeneze : - Împuști un turc și te odihnești [În idiș : Fis a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Moshe Carmilly-Weinberger, „The Jewish Reform Movement in Transilvania and Banat : rabbi Aaron Chorin”, În Studia Judaica, Universitatea „Babeș- Bolyai”, vol. V, ed. Ladislau Gyémánt, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1996, pp. 13-60. 568. Referitor la caracterul speculativ al minții evreului, iată o anecdotă evreiască culeasă În Maramureș : „După luni de negociere cu autoritățile, unui talmudist din Odessa i s-a permis să viziteze Moscova. S-a urcat În tren și a găsit un loc liber. La următoarea oprire, În tren s-a suit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
studenți care comentează detașat cazul de omor, subiectul nevrotic decupează deta- liul care amplifică oroarea. „Dar amănuntele ! (s.n.) Dacă nu s-ar fi găsit prădată, s-ar fi crezut că a fost o cruntă răzbunare, sau fapta nebuniei religioase. În anecdotele despre sectarii iluminați, se povestesc câteodată executări de așa absurdă sălbăticie.” Aceste detaliu este mărit sub același efect de lupă al lui „simț enorm și văz monstruos”. Monstruozitatea actului criminal este transferată deta- liului, dar crima ca atare este circumscrisă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
personaje, ci gesturi reprezentate după un tipar, o constelație de gesturi.” (trad. mea, A.M.) De aici inutilitatea de a căuta conținuturile afective sau cognitive ale acestor personaje reduse la gesticulația lor, una exagerată, proprie carnavalului. Cine sunt Mitică și Mișu ? Anecdota, acest „Ceci c’est un fait divers atroce”, cum își alegea ca motto pentru nuvela Remember Caragiale- fiul pentru a descrie un eveniment obscur ca sursă a unui mister, nu ne comunică mare lucru. Pățania este deopotrivă atroce și hilară
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în progres așa cum, în lectura Mihaelei Czsobor-Lupp, neîncrederea în istorie produce o accelerare inversă a dizolvării universale în urma unei progresii catastrofice. Ambele mișcări descriu tensiunea dialectică dintre utopie și distopie și reprezintă modalitatea afirmării unei identități à rebours. Încă o dată, anecdota la I.L.Caragiale recuperează în mod subtil ca mise en abîme un efect de parabolă. Ceea ce constituie mecanismul deriziunii, dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos” oferă și perspectiva unei relecturi la scara acelor mișcări tectonice care pot converti comicul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în ulteriorul său radicalism instituțional. Sosa, alias Stalin debuta ca bri- gand și anarhist înainte de a deveni ferocele unic condu- cător al instituțiilor statului, exercitându-și puterea prin teroare sistematică cu ajutorul CEKA, NKDV etc. Nimic nu ne îndreptățește să convertim anecdota în vizionarism politic, s-ar fi opus chiar Caragiale, însă piesele mecanismu- lui sunt asamblate la nivelul unui dispozitiv comprehensibil și exagerarea retorică oricât de rizibilă prezidează la edi- ficarea unui lider politic. Însă nu toate glumele proaste au același
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
constitutive. Această viziune a unui dezastru delectabil care a făcut obiectul decadentismului nu repre- zintă decât derivarea nevrotică sau exacerbarea unui fapt anecdotic, al unui fapt divers, pierderea celor două bilete de loterie câștigătoare, tradus ulterior prin partea crudă a anecdotei : viceversa. Ce urmează după acest moment apogetic ? Ceea ce lipsește imprecației magistrale, anatemei cutremurătoare pe care micul funcționar o adresează umanității și secolului său, este extazul. Descoperirea biletelor produce unul : „Toți zeii ! toți au murit ! toți mor ! numai Norocul trăiește și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și oroare, de la avangardiști la misticii revoluționari. Acest trucaj literar este însă evocat într-un alt text care configurează o estetică prin refuzul alteia, un articol care prin titlu se înconjoară de aparențele modestiei : „Câteva păreri”. Caragiale apelează atât la anecdotă, cât și la exem- plul decupat din textul literar a ceea ce până la el a constituit un model exemplar, ne referim la drama roman- tică și la un scriitor care o ilustrează exponențial, Victor Hugo. Ceea ce-l deranjează pe Caragiale ține
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Există doar două figuri semnificative în această proză, Polițistul, sin- gurul care poartă un nume, Stan Popescu, căruia Boborul îi încredințează rolul istoric de a proteja tânăra republică și Prezidentul, cele două figuri ale autorității. Prezidentul este o figură ștearsă, anecdota finală ni-l redă în postura complet inofensivă a unui peripatetician lipsit de motivație politică. De la Stan Popescu se așteaptă să mențină ordi- nea, de la Prezident să țină un discurs, ceea ce acesta și face. Bravul Stan Popescu este unul dintre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
el este omul destinului - În stil american, aș ad)uga eu. Cândva am petrecut cu el o dup)-amiaz) În Georgetown. Mi-a povestit niște Întâmpl)ri deosebite despre experiențele lui din Chină. Îmi aduc aminte, de asemenea, una dintre anecdotele sale despre o doamn) de la curtea reginei Ana - sau poate de la Versailles - care Își sp)la atât de rar p)rul, Încât, la un moment dat, s-a descoperit c) o familie de soricei Își f)cușer) cuib În coafura
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Orientul Mijlociu - trebuie oare s) ad)ug)m acestor isme și canibalismul? Este acest discurs despre canibalism doar un truc tactic pentru a speria, o ar)tare a colților menit) doar s) produc) team)? Este pur si simplu ceva În genul anecdotei lui Lemuel Gulliver despre devorarea unui liliputan care s-a f)cut mic de fric)? Înclin s) cred c) generalul a vorbit serios. S)-i rupem gâtul inamicului și s)-i sfâșiem carnea cu dinții. Noul naționalism nu a reînviat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Întemeiat cu ei prietenii care durează. Cel mai greu Îmi era să-l ascult pe tata descriind faimoasa plimbare cu birja prin Cluj, la care Îl invitase fratele lui Mihai și care avea să-i schimbe viața. Era una dintre anecdotele sale favorite și, deși el o povestea cu multă admirație față de fratele său, mie și azi mi se pare o Întâmplare bizară și destul de crudă. Dar nu am avut curajul să i-o spun tatălui meu. Era anul 1916, Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să ne fie frică, să ne sperie necunoscutul. Descurajări, lamentări, confuzii ne pândesc la tot pasul. Când lucrez În teatru, am sentimentul căutării a ceva imposibil de găsit, dar, În același timp, Îmi rămâne vie dorința de a continua. O anecdotă povestește despre o Întâlnire a lui Nastratin Hogea cu un om care se jeluia În Întuneric, la lumina unei lumânări, că i-a murit măgarul și nu mai știe cum să-și ducă viața mai departe de unul singur. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cei consacrați care, renunțând temporar să mai joace, se retrăgeau În ateliere ca să-și curețe, să-și reacordeze instrumentul. Asta se Întâmpla În 1920. Acum, această exigență e pusă la index! Brook ne-a povestit În timp ce lucram cu el o anecdotă despre un țăran care, după un chef de duminică, a uitat să-i dea ovăz calului la Început de săptămână. Totuși, animalul a lucrat cu folos chiar și așa. Ce-o să fie (și-a zis țăranul marți) dacă uit iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În loc să se poarte frumos cu el, țăranul, văzând că treaba se face și fără mâncare, vineri nici nu s-a mai gândit să-și hrănească animalul. Totul părea că va merge bine. Sâmbătă, calul a căzut mort. Actorii au primit anecdota cu râsete și aplauze, dar au rămas pe gânduri, Înțelegând tâlcul, care le era adresat chiar lor. Ce face un dansator dacă nu exersează trei ore pe zi la bară? Ce face un pianist dacă nu Își Îndeplinește rutina gamelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
imperii În bucata lor de junglă defrișată; polițiști francezi, acel produs german ce nu poate fi menționat, bunul și bătrânul progromșcik, bisericos rus sau polonez, americanul slăbănog care linșează oameni, tipul cu dinți stricați care Împroașcă barul sau toaleta cu anecdote antiminoritate și, Într-un alt punct al aceluiași cerc subuman, acei roboți cu fețe pomădate, Îmbrăcați cu pantaloni luxoși comandați la John Held și haine cu umeri Înalți, acei Sitzreisen care se arată la toate mesele noastre de conferințe, acei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cei din Boarca „Ciupercari” și „Cotari” dar nu erau în dușmănie unii cu alții. POPA CRISTEA Se povestea, pe când eram copil, la claca pe care o făceau sătenii în lungile nopți de decembrie, la „desfăcatul” porumbului, pentru hazul tuturor, o anecdotă despre „popa Cristea” din Domnița: „Era bătrân, cu barbă mare, lungă, albă, slab. Îl dureau picioarele și abia se mai mișca. La Ajunul Crăciunului și la Ajunul Bobotezei trebuia să viziteze creștinii la casele lor. Pentru că nu mai putea merge
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nimeni, s-a mulțumit cu puțin, n-a făcut avere. A trăit într-o casă acoperită cu stuf, iar pardoseala era de lut frământat cu balegă de cal și întins pe jos cu dexteritate de mâna-maicei-preotese. A murit sărac, iar anecdota este singura amintire, căci între timp crucea de piatră de la mormântul său a căzut și n-a fost nimeni s-o mai ridice. Dintre fiii satului Domnița s-au ridicat cinci sau șase preoți botezați de părintele Cristea, dar toți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
De multe ori mergeam în comuna Bacceabia, unde era învățătorul Costică Codrescu, director de școală. Era din Pechea, Covurlui. Holtei el, holtei și vecinul Ghiță Bujor. Nelipsit la sporoavă acesta venea cu o găină proaspăt tăiată și un sac de anecdote. Nu se vorbea de radio pe vremea aceea, așa că toată noaptea cântam noi. De la Spasca la Becceabia erau doar patru kilometri, urcatul și coborâtul unei coaste. Totul era frumos, chiar și noroiul care, pe umed, ajungea până la genunchi. Dar ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și sunt capabili de autoafirmare. Altminteri ea doar supraviețuiește; nimeni nu a putut demonstra că în societățile în care autonomia persoanei este grav încălcată lumea merge spre pieire fizică. Doar că oamenii acelei lumi viețuiesc, nu trăiesc. Îmi amintesc o anecdotă amară din vremea comunismului: un ascultător întreabă la Radio Erevan: „Există viață înainte de moarte?”. Dacă altcineva ne încalcă autonomia sau dacă o încălcăm noi pe a altora în mod nelegitim, comitem păcatul lezdemnității. Acceptând apud Kant datoria morală imperfectă față de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ești departe de țara ta devii foarte sensibil la tot ce spune ceva despre ea, mai ales că nu ești nici măcar în Europa unde, percepția populară că există multe țări este încă foarte răspândită. Nu degeaba cineva a născocit o anecdotă foarte circulată la un moment dat pe Internet: ONU dorește să facă un sondaj mondial de opinie în privința foametei. Și a formulat următoarea întrebare pe care a răspândit-o în lume, așteptând răspunsuri: „Vă rugăm să ne spuneți care este
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
regulă drept argument faptul că singurul criteriu onorabil de ascensiune academică sunt publicațiile internaționale peer-review (în care se practică eveluarea cu referenți necunoscuți), regăsibile în bazele de date internaționale. Cea de-a doua categorie procedează, metaforic vorbind, asemenea celor din anecdota despre dacii liberi care, atunci când s-a instaurat administrația romană promițând o limbă de circulație internațională, o civilizație cu terme, viaducte, drumuri pietruite, îngăimau pe margine, ca semn suprem al rezistenței, cuvintele dacice rămase și acum în limbă: barză, brazdă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
academic și, de ce nu, ca GDS să le găzduiască. În fond politica universitară nu este cu nimic mai neimportantă decât macropolitica. Dimpotrivă. 1. Fetișul publicațiilor ISI Îți dau dreptate în multe privințe. Să luăm întâi cazul revistelor cotate ISI. O anecdotă americană spunea - îmi cer iertare celor care sunt foarte sensibili la asemenea gen de glume - că Dumnezeu nu ar putea deveni profesor universitar: are o singură Carte; Cartea nu are note de subsol, bibliografie, index și nu a publicat nici măcar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fost vechil pe moșia sa, cu funcția de ministru. Caligula, imperator, Calul și-a făcut senator. Petru Groza, mai sinistru, Boul și-a făcut ministru. Despre acest înalt demnitar în guvernul Groza, Păstorel a lansat la apă o mulțime de anecdote acide cu care s-ar putea întocmi o întreagă culegere. TENIA LUI RALEA Inteligent, fermecător și lipsit de scrupule, în deceniile de la mijlocul secolului trecut Mihai Ralea a fost una dintre personalitățile marcante ale societății românești. Discernământul îl ridica deasupra
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nonșalanță, undeva pe stradă, grăbindu-se la un seminar cu studenții de la filologie. Între literații, de regulă cu o cultură hirsută ori chiar absentă, Corneliu Sturzi făcea figură de poet cultivat. Omul era în stare să se autosancționeze, ca în anecdota cu profesorul universitar care, completându-și la fără frecvență studiile, când a dat examen cu el însuși, n-a picat. EMIL BRUMARU Încă de la primele versuri Brumaru n-a avut de învățat decât de la sine însuși. Faptul l-a uimit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]