2,942 matches
-
dimensiuni tot mai reduse. O literatură concomitent valoroasă și stenică din punct de vedere moral nu se arată deocamdată la orizont. Indiferent de preferințele noastre, de aspirații sau deziderate, literatura secolului XX s-a compus primordial într-un orizont al angoasei. A vedea în această stare doar un reflex al realităților înconjurătoare ar fi simplist. E foarte probabil ca următorii ani să confirme tendința conturată încă din primii ani ai secolului XX, tendință consolidată de atunci încoace cu fiecare nou autor
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul Neagu din Piața Televiziunii, Iuliu
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
în cititor brusc dezamăgită, iar pe golul ivit, explozia de dinamită a unui nou sens. Așa se petrece cu primul „creion“, dedicat lui Lovinescu, care pare la început recenzia unei ediții, apare ulterior drept o cercetare erudită a mediului și angoaselor criticului, o enumerare cantitativă a medicațiilor sale, pentru ca, brusc, sugestia aproape tacită a unui diagnostic incredibil să deschidă implicații filologice sclipitoare (descifrarea unor abrevieri ale jurnalului), dar și rescrierea unei pagini importante de biografie literară. La fel în secvențele dedicate
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
trișează-n lupta cu orașul. Așa cum poveștile depărtărilor trișează față cu plăsmuirile vetrei. De departe, de undeva, vine frica. Despre ea este Memorial-ul de amiază, despre o frică interesantă pentru orice psiholog, sau psihologizant, rătăcit în literatură. Nu e angoasă, nici reacție de apărare față de ceva ce cunoști. E un sentiment aproape folcloric, căruia nu-i pot găsi rădăcini decît în prostia precaută, carevasăzică, alterată puțin de filosofie, a gospodarilor lui Creangă. Pentru care călătoriile sînt importante. Ele îi scot
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
la Editura Curtea Veche, ale fostului secretar al CC al PCR, rector al Academiei „Ștefan Gheorghiu” și membru al Comitetului Executiv pînă la prabușirea regimului, Dumitru Popescu, zis și Dumnezeu. Titluri bombastice, metafore baroce, frazeologie adeseori vidă de orice conținut: Angoasa putrefacției, Reducția celulară, Panorama răsturnată a mirajului. Cu excepția redactorilor editurii, a unor împătimiți istorici ai culturii sub comunism, precum Eugen Negrici, N. Manolescu, Cristian Vasile, Cornel Ungureanu, Liviu Malița, Alex. Ștefănescu, Ana Selejan, Nicolae Coande, G. Dimisianu, Alexandra Tomiță, Sanda
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
din el prototipul intrigantului perfid. N-a fost numai atât: omul întruchipa o dramă, din păcate cea mai derizorie posibilă, a celui ce se confundă într-atât cu o îndatorire precară, încât ajunge să uite că nu crede în ea”. (Angoasa putrefacției, Memorii, Vol. IV, Curtea Veche, 2006, pp. 10-11). Scriind despre Răutu, Dumitru Popescu vorbește de fapt despre el însuși. Stilul e omul: Tentația gongorică Scrise în bineștiutul și nu tocmai digestul său stil excesiv ornamentat, hiperadjectival, chiar manierist, volumele
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
în acest sens, Jean-Yves & Marc Tadié, Le sens de la mémoire, cap. V - VIII). Într-o lume în care se moare la spital, e normal ca doliul să aibă chipul unui brancardier anonim. Furia, vina, regretul, accesele de indignare, depresiile, nostalgia, angoasa, revolta sunt stări care acompaniază de regulă moartea și intrarea în doliu. Modificările suferite de individ sunt vizibile atât în plan somatic (insomnii, transpirații, dispariția poftei de mâncare, oboseală accentuată, epuizare fizică; uneori, în cazuri severe, se ajunge chiar la
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
Parkes ș1986ț). În cazul doliului traumatic, suferința e legată de două trăsături specifice individului în suferință: "pierderea antrenează o avalanșă de reacții ale subiectului și îl pun în situația de suferință fizică și mentală; separarea provocată de pierdere produce o angoasă foarte puternică" (Bacqué, Hanus, 2000: 55) Dar, cum spuneam, acestea sunt cazuri relativ rare, ce depășesc riturile, devenind obiecte de studiu pentru psihiatri și neurologi. Subiectul nostru îl constituie doliul privit ca o formă de "remoralizare", de identificare în tristețe
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
de ficțiune, dar cu totul lipsite de importanță ăn economia cărții), ci la cel al construcției și al stilului. Mai precis, al anticonstrucției și al antistilului. Naivitatea spovedaniei, lipsa de analiză, focalizarea pe elemente derizorii ale existenței, mărturisirea inocentă a angoaselor și complexelor care au marcat copilăria personajului, infantilismul frazei sănt fake-uri ale autorului. Ele nu aparțin scriitorului Cezar Paul-Bădescu decăt ăn măsura ăn care acesta ăși denaturează conștient propriul mod de a găndi pentru a mima alteritatea (ăn cazul de
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
mâinile vineții i-ai dat la o parte / părul ei negru și cârlionțat". Dar statutul mamei se schimbă și el în raport cu maturizarea fetei, devenite ea însăși femeie și urmând să parcurgă un traseu existențial asemănător ("Oare mama a avut aceleași angoase, aceleași spaime de moarte?"). Sexualitatea marchează, astfel, trecerea într-o altă vârstă în care Chelbasan va exista neconflictual, ca memorie, dar parte a profundei, adevăratei identități a Anei: "După ce m-am culcat prima dată cu un tip, / m-am gândit
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
albastru, / atât de puțin mai rămăsese din tine. / Dar trăiau și Ana și Chelbasan." Ce mi se pare foarte important în această mică epopee a fetei/femeii Ana este caracterul ei reprezentativ, faptul că se poate recunoaște aici un pattern. Angoasele identitare pot fi altele, de la caz la caz, dar acționează după un scenariu asemănător. Fiecare și-a trăit copilăria având aceleași confuzii și emoții, aceleași revelații și dezamăgiri de mai târziu, fiecare a resimțit nostalgia miraculoșilor ani în care fericirea
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
expresia reculeasă a Madonei din celebra Pieta a lui Michelangelo. Asocierea flautului cu harpa în piesa următoare, Lumină pentru viitor, ne-a adus mai aproape de puritatea edenică a lumii sau de existența unei posibile, mult sperate lumi, lipsită de violență, angoasă, întuneric... Dialogul celor două instrumente, ca și alternarea dintre timbrul siflat, asemănător cu glissando-ul, al flautului normal, cu cel ornamentat, melismatic, al flautului piccolo și cu cel sentențios, axat pe multifonice, al flautului-basso, instaurează o atmosferă predominant lirică, melodioasă
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
Blaga apare măsurat cu o anume stînjenire, ca un soi de "caz" clasat, bun doar de trecut în istorie și-n manuale, după cum Bacovia supraviețuiește mai cu seamă pe o latură a sa ce se "universalizează" mai lesne, cea a angoasei. În pofida acestor circumstanțe, producția poetică se îndărătnicește a porni inclusiv din toposuri cu particularități culturale proprii, care modelează temperamente, se răsfrîng în imaginar și în stilistică deseori la un nivel de autenticitate ce se cuvine luat în considerare. Un exemplu
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
febra erotică, o formă vitală a morții. Durere, boală și moarte venind din naștere, din viață. Dar iubirea, incluzând și erosul, amână parcă deconstruirea, precum focul, fiind unul dintre modurile de exprimare a forței naturii. FEBRUARIE 1989 ené resimte o angoasă teribilă, spune mereu că totul e înghețat pentru el. Simte ceva neclar în apropierea lui, ca și cum ambarcațiunea noastră, eforturile noastre de a lua în piept valurile, totul se va sfărâma într-o zi. Altădată avea forța de a trece peste
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
clasicilor" (ghilimelele relativizante îi aparțin), pentru a reveni la iluziile compensatoare și miturile structurante, identificate de el în spațiul cultural românesc. De fiecare dată când prezentul nostru istoric pare răvășit, se activează, ca niște uriașe ecrane pe care se proiectează angoasele colective, miturile Cetății asediate și ale Conspirației malefice, mitul Eroului, al Salvatorului, al Omului providențial, al Paradisului pierdut, fără putință de întoarcere. Câteva figuri de scriitori cărora autorul nu le acordă prea mare credit literar (păcat: și Geo Bogza, și
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
cine le-a iubit mai mult ca el? Au fost companionii lui, singura lui susținere.", spunea, cîndva, Cioran. Mă gîndesc ce alchimie desăvîrșită este în piesa Așteptîndu-l pe Godot, ce univers adînc și fabulos care își este suficient. Cu toate angoasele, spusele și nespusele, cu fraze rostite pe jumătate, cu fraze scurte, foarte scurte, tăioase, aruncate într-un schimb dur, unu la unu, rapid, epuizant, cu ambiguitatea veridică a unei stări, a unei relații. Foarte greu să joci asemenea personaje. Pricep
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
dincolo de porțile visului care se deschid în spatele scenei. De fapt, amintirile de acolo se strecoară și se apropie, într-un șir și comic, și trist, de protagonist. Sursa misterului se află în ce este dincolo, în eul profund, deteriorat de angoase fel de fel. Amintirile chinuie? Nu cînd este vorba despre Brook. Sau despre Kantor. Sau despre Cehov. Dar măștile? Masca de teatru, măștile pe care ni le așezăm, mereu, pe chip, suprapuse, dintr-un reflex al politeții tot mai istovitor
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
punct, își aminteau ce limbă rea puteam să am când mă simțeam călcat pe coada de leu. Precum și cât de bine mă pricepeam să am întotdeauna dreptate. Se vedea o treabă sisifică a căuta sursa acestei la culme inconfortabile stenahorii, angoasă, în limbaj ionescian, un handicap în plus față de scăderea auzului, a văzului, memoriei și facultății de iertare, tot motive de iertare la această vârstă care, științific, se manifestă odată cu încetarea creșterii - de pe la douăzeci de ani, în prima miercuri. De pe la optzeci
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
noastre valori? Din oportunism? Cum să accept un premiu - același premiu! -, când el tocmai a fost acordat cuiva care mă urăște cu fiecare fibră? Fiind la doar câțiva pași de mine, m-am amuzat sardonic urmărind reacțiile de iritare, ciudă, angoasă și ură cotropitoare ale unui diriguitor al culturii în clipa când era premiat un funcționar cu strălucite merite în același domeniu. Ah, ce viață liniștită ar fi avut el! Ah, cum nu i s-ar fi văzut incompetența, prostia și
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
de alte circumstanțe. Îmi amintesc cu emoție, și-mi vine să rîd de propria-mi slăbiciune, lungile nopți de insomnie în acel Paris al anului 1936 cînd am inventat și plănuit Călătoria tînărului Tobias: căutam în muncă un leac pentru angoasă. Și am pus acolo tot ce aveam înăuntru, ca la un examen. Mă bucur că am făcut-o, pentru că azi pot să spun că dragostea mea pentru fantastic o datorez mai mult cerșetoarelor făcătoare de minuni din copilărie decît lecturilor
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
mă gudur la picioarele patronului/ îi pun la loc bătăturile/ el mă bate pe umăr/ e destul pentru azi/ schimbă-te-mi zice/ du-te la joaca" (șam pune la loc bătăturile patronului). Acest ins stîngaci, neadaptabil, cu frustrări și angoase parcă tocite de îndelunga lor prezenta în conștiința, ajungînd parcă a se sfii și de suferințele ce nu-l ocolesc, arborează o etică glumeața ce semnalizează o apropiere nu numai de real, ci și de... optzeciștii care-l cultiva pe
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
securii reprezenta în "Poemul" o imagine a fricii, asupra căreia autorul se apleacă, aici, cu ochi de cercetător. Ca și acolo, cele două realități sunt vizate concomitent " cea a condiției umane și a pericolelor ce-o amenință, și cea a angoasei prozaice de a viețui sub comunism. Nu vreau să opresc astfel lectura artelor poetice ale lui Petre Stoica, dornic să mai amintesc una, " Cuvântul căutat", din culegerea Insomniile bătrânului, 2000. Bătrânețea nu e ușoară în Banatul regăsit al copilăriei și
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
poetul face ca obișnuita propensiune a creatorului către o metafizică a artei sale să se producă invers: dinspre metafizică spre materie și, evident, către înțelegerea materiei ca purtătoare de metafizică. Presimțirea Orei fatale (o altă obsesie a poemelor), spaimele cărnii, angoasele, dezgustul , regretul, durerea, uimirea că totul se precipită deja, dau, bineînțeles, o altă dimensiune practicii poetice, o altă însemnătate oricărei Estetici. Elegia în defensivă. Pînă la ritmurile elegiace poetul trece însă prin haosul disperării și al îngrijorării extreme. Materia și
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul Neagu din Piața Televiziunii, Iuliu
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
Ce avem aici nu e o trimitere la un episod recognoscibil din realitate, ci schema ei comentată, cu descompunerea ironică - fantezistă și nu prea - a mecanismului suspiciunii, bazat pe asemănarea dintre a avea un iepure și a adăposti un fugar. Angoasele asemănării se propagă pe întreaga desfășurare a piesei, luând forma unei științe totalitare despre calmul obligatoriu, care dă buzna în casa omului și îi cenzurează toate aspirațiile, oricât de banale. Aluzia literară funcționează așadar ca o "metaasemănare", ca o "metașopârlă
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]