2,924 matches
-
Vianu, "Poezia lui Eminescu", în volumul Eminescu, ed. cit., p. 67. 188 Ibidem. 189 Mario Praz, op. cit., p. 57. Vezi și Ilina Gregori, op. cit., p. 120: modernitatea timpurie se caracterizează printr-un "amestec indecantabil de dinamism optimist-progresist și de o angoasă morbid-crepusculară". 190 E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 310. 191 O. Șuluțiu, " E. Lovinescu, Mite", în Familia, seria III, an I, nr. 9, ian. 1935. 192 Pompiliu Constantinescu, "E. Lovinescu, Mite (roman)", în Vremea, an VIII, nr. 371
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
întotdeauna, reprezentantul clasei muncitoare, descrise în culori luminoase"413. Dar să revenim la ficțiunea în care solicitarea unui nou cap pare normală. Administrația are posibilitatea și sarcina să-l elibereze pe cetățean de el însuși, de individualitate. Obsesia schimbului și angoasa pun stăpânire pe personajul care se decide să-l mituiască pe funcționar, dar acesta refuză să-și schimbe capul cu unul neregulamentar și plin de atâtea probleme. V.3.3. Iubirea și ura Capitolul 17 reunește două mari teme ale
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fără a uita, aceasta pare să fie principiul după care Anton Petrovschi Bacopiatra se conduce în elaborarea acestui roman existențialist, de percepție abisală, bacoviană, a lumii înconjurătoare, ce ascunde canonul de umanitate în codul semanticii kafkiene menită să reînnoiască neliniștea, angoasa, să domine mereu condiția umană. În mod paradoxal, pentru a nu se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu trebuie să spună tot, încât lăsăm intactă plăcerea cititorului de a deschide cele cinci fermoare ale Textului (Lumea este un Text
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau „caractere“ de tip balzacian, ci ipostaze existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața nean tului, angoasa existențială, solitudinea, alienarea, spaima de moarte, sentimen tul finitudinii, al eșecului existențial, al absurdului. Poezia modernistă se caracterizează prin: - cultivarea poeziei filozofice, de meditație estetică (arte poetice) și existențială (con diția umană, dilemele omului modern, „poetica urâtului existențial“), a poeziei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
destinului, sentimentul trecerii timpului, de exemplu). - Desfășurarea acțiunii este configurată tradițional, ca succesiune cronologică, lineară, de evenimente/ca serii progresive de situații dramatice (climax) sau modern, ca progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre personaje, ori de irepresibilă tensiune în conștiința protagoniștilor, dispersând aceste momente după un desen epic sinusoidal. - Deznodământul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
oglindește în sine, dincolo de toposuri specifice imaginarului poetic romantic, „lumea însăși a poeziei ca tristețe cosmică și ca sărbătoare a verbului“ (Petru Creția). - Varianta 1 Filiera teoretică - Profilul umanist etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime neologice: neliniștea - agitația, angoasa, anxietatea; curios - straniu, bizar 2. În secvența selectată, virgula are rolul de a izola construcția incidentală (explica tivă) de replica atribuită unui personaj (vorbirea directă)/delimitează vorbirea directă a personajului feminin de discursul naratorului. 3. Pe nesimțite, fu învăluit de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru estetica simbolismului. În această elegie existențială, tema eșecului și cea a morții se concretizează prin motive literare frecvente în lirica simbolistă: solitudinea, ploaia, somnul (ca prefigurare a morții), nocturnul (valorizat negativ, ca timp agonic, al spaimei de moarte, al angoasei existen țiale). Titlul evidențiază motivul poetic principal, locuința lacustră. Ambiguitatea regimu lui gramatical (lacustră - omonimie între substantiv și adjectiv) conferă termenului de intitulare valoarea unui simbol în jurul căruia este centrată viziunea poetică. Acesta se struc turează pe 2 planuri. Planul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de simetrie și de recurență dintre primul și ultimul catren creează senzația circumscrierii ființei, a captivității întrun cerc rotitor al morții. Prin muzicalitatea stinsă a verbelor la gerunziu, a versurilor cu ritm iambic și semirimă se comunică trăiri interioare complexe: angoasa existențială, sentimentul solitudinii, dispe rarea ființei captive întrun univers ontologic eronat. Discursul poetic se formulează ca monolog liric, ilustrând lirismul subiectiv (lirică a eului). Mărcile lexicogramaticale ale subiectivității sunt indicii persoanei I - pronume personale și verbe la persoana I prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
accepția poetului, acest somn anulează viața însăși, idee accentuată de determi nan tele adverbiale adânc și mereu ale verbului dorm. Hiperbola nemărginirile polare sugerează vas titatea spațiilor boreale, conturând un tablou hibernal care nu predispune la reverie, ci pro voacă angoasa. Poemul este străbătut de fiorul imenselor spații încre menite pe ban chize, în așteptarea somnolentă a morții. Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
artistic, comparăm secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii și opoziții, imagini artis tice și figuri de stil. Numai așa avem, de pildă, revelația că poezia este și o artă poetică, fiindcă pornind de la strigătul eului liric (țipătul expresionist? angoasa, nevroza simboliștilor?) ajungem la cuvântul poetic, amorul ce dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar, este imperios
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în timpul călătoriilor prin lume sau în enciclicele sale, nu diferă prea mult, fie că este vorba de Redemptor hominis (1979), unde punea în discuție problema structurilor economice mondiale "care fac să se extindă neîncetat zonele de mizerie și, prin aceasta, angoasa, frustrarea și amărăciunea", fie de Dives in misericordia (1980), de Sollicitudo rei socialis (1987) sau de Centesimus annus (1991). În timpul numeroaselor sale călătorii, unele dintre ele în țările subdezvoltate, el a dat o dimensiune profetică analizelor sale privind mizeria dintr-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dumitrescu respingând absconzitățile și ermetismul dă revoltei o finalitate constructivă. A nega ferm, răspicat, pentru a pune în loc substanță proaspătă, mai multă densitate umană, iată în termeni simpli vectorul modernității acestui temerar; departe de a se instala în absurd și angoasă, el caută în poezie salvarea: " Voi inventa toate lucrurile de la început / cu unelte subțiri cu vârf de cobalt, / căci n-am să pot rămâne un lăcătuș de rând, / ci trebuie neapărat să găsesc o cheie / fantastică, la fel de bună pentru broasca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Eros e că îl târăște după sine pe fratele său Thanatos" (Chronos, Eros, Thanatos, 1952). Pe spații ample, Cezarul poet pare un desperado (rareori îmbunat), la care tensiunea dintre iubire și dispariție ține de sentimentul incompletitudinii funciare, motiv de angoasă cronică; stare asociată inevitabil tragicului. "Moartea e programul meu zilnic, / împărțită pe ore, o măsur și-o privesc față în față... / de n-ar veni imprevizibilă (...) / acesta-i jocul care-l joacă și Divinul (...) / ;accept și eu: cu mine însumi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o "tăcere luminată", un "clar de moarte"; oniricul, somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante. Pactul cu moartea sfârșește în ironie: "O să mor brusc și frumos, / Lăsând în urmă primire surdă indiferentă (...) / O să mă legăn în moartea mea ca-ntr-un hamac" (Scherzo). Persistă în metafizica Anei Blandiana ideea netemerii de moarte a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cea care face inventarul realului / cea care face muzică / cea care răspunde la întrebări". În schimb: "Iubirea irigă cuvintele" fortificându-le. Adesea (cu violențe de limbaj), retorica lui George Vulturescu este a unui tribun tumultuos, în plină fervoare exhortativă; refractar angoaselor, îi stă bine un pic de fală: "Eu sunt centrul cuvintelor mele"; Poemul menține ordinea viselor". Treizeci de secvențe concise în registru aforistic punctează (în Tensiunea detaliului, V) câte o idee de reținut: Cine are un poet în casă aude
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
colaps, iar falimentul statului bate la ușă. Dar unde e spiritul critic francez ? Unde sunt economiștii, politologii, jurnaliștii, filosofii care trebuiau să pună de mult degetul pe rană ? Societatea franceză pare paralizată de frică, iar amînarea continuă a măsurilor crește angoasa. Pudibondă, Franța e ca o domnișoară bătrînă care nu mai îndrăznește să se uite în oglindă. Situația e însă gravă. Avem o societate care, tot filosofînd cu susul în jos, iată și-a pierdut reperele : o democrație-creștină veritabilă nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și difuzarea religiei reformate. Laicizarea ideii de predestinare ce stă la baza religiei protestante avea să-i determine pe oameni să vadă în reușita materială concretizarea unei voințe divine. Pe de altă parte, refugiul în muncă constituia un derivativ al angoasei provocate de o religie destul de dură. În fine, austeritatea valoriza mai curînd economisirea decît consumul, favorizînd acumularea de capital. Pentru puritanul protestant, spre deosebire de catolicul medieval, bogăția nu este condamnabilă decît dacă ea e risipită într-o viață de păcat. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
banalizarea lui, nici a memoriei lui. Amintirea exterminării este din ce în ce mai mult scoasă în față imediat ce țara se confruntă cu întrebări și dileme grave. În timpul Războiului din Golf din 1991, cele 39 de rachete care cad în țară alimentează din nou angoasa existențială națională și privată. Teama de anihilare este trăită intens de populațiile născute în țară. Ea se traduce prin referiri la Saddam Hussein, Yasser Arafat și la arabi în general în termeni preluați din perioada Holocaustului și a celui de-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
au mers prea departe. Avem de-a face cu ceea ce se numește "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorarea masivă, finalizată prin randamente negative ale investițiilor, aglomerație la vînzarea de active, fali mente, fuga capitalurilor, devalorizări, panică, angoasă, sărăcie... După "opt secole de sminteală financiară" (Reinhart and Rogoff, This Time is Different), ar trebui ca economiștii să aibă totuși niște soluții, deși astăzi dimensiunile și complexitatea sunt desigur mult mai mari, atît cele ale investițiilor, cît și cele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Mann și pe comentatorul său Paul Cantor (descoperit de colega Mihaela Ifrim), dacă hiperinflația produce o așa-zisă hiperrealitate, atunci hipoinflația actuală produce o "hiporealitate", în care ne bîntuie același nihilism, trăim sub posibilități, ca o colectivă moluscă, într-o angoasă existențială și ne risipim sau dăm înapoi ca racul și ne ascundem ca struțul. Dacă hiperinflația din Germania Republicii de la Weimar a condus la aberanta idee a supraomului (de inspirație nietzscheană), acum ar trebui să lansăm conceptul de suboameni? Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
un loc periculos. S-ar putea ca secolul ce urmează după 2030 să fie unul chinez. Dar nu cred într-un conflict global cu acest scop. Pentru chinezi, nu există un început al lumii, un Demiurg. Au fost scutiți de angoase cum sunt "păcatul originar", sau " alungarea din Paradis". Ordinea se creează și se menține de la sine. Există un centru, dar matricea vieții este vidul, vidul plin, plin de potențialități, rădăcină a vieții. Omul este, cum îl arată și ideograma, un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Mondiale (CCCDSEM) vorbesc eufemistic, ca despre o fatalitate, de "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorare masivă, finalizată prin randamente negative ale investițiilor, aglomerație la vînzarea de active, shadow banking, falimente, fuga capitalurilor, paradise fiscale, devalorizări, panică, angoasă etc. Nu este nici o fatalitate, noi am făcut toate astea și tot noi le trăim. Trăim o criză profundă, o criză a omului și a spiritului comunitar, concomitentă cu cuceriri tehnologice formidabile, dar care sunt folosite mai mult în sens
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ca amenințare la adresa lui. În afirmarea voinței sale, imperiul stepelor se manifestă intransigent și arogant. Argumentul forței sale se bazează pe vastitatea teritoriului și masa demografică sub greutatea cărora tinde să zdrobească pe oricine. Însă impertinența autocratului îi camuflează adesea propria angoasă și nepricepere. Conduce un stat imprevizibil pentru toată lumea, dar predictibil pentru sine însuși întrucât decizia se ia funcție de toana pasageră în care se află. Actualul proiect eurasiatic își trage seva nu doar tradițiile politice ale Asiei Centrale, ci și din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
obicei nu au probleme cu coloana vertebrală, sîngele le ajunge mai repede la cap, de unde și activismul lor sporit și prelungit chiar la vîrste înaintate. Ambiția și concentrarea atenției pe ascensiunea în ierarhia socială îi scutește de obicei de alte angoase, frămîntări sau chiar boli. Ei știu ce vor și își urmează perseverent calea. Nu se descurajează la primul eșec, sunt extrem de tenaci. Oamenii mari cred că se folosesc uneori de oamenii mici și-i propulsează în diverse funcții, în scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
toate capitolele sale, lipsa banilor devenind o grijă din ce în ce mai obsedantă. Oamenii se bucură de îngrijiri medicale tot mai bune. Dar asta nu-i împiedică să încerce felurite ipohondrii cronice. Corpul e liber, mizeria sexuală persistă. Solicitările hedoniste sunt omniprezente, dar angoasele, decepțiile, insecuritatea socială și personală cresc și ele. Iată tot atâtea aspecte care fac din societatea de hiperconsum o civilizație a fericirii paradoxale. „Cine vorbește de fericire are adesea ochii triști”, scria Louis Aragon. Trebuie oare să dăm dreptate poetului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]