2,373 matches
-
București, 1924; Ochiul de nichel, București, 1927; Clémenceau (1841-1929). Omul, opera, București, 1929; Fundătura cimitirului no. 13, cu desene de Ion Anestin, București, 1932; Domnul Negoiță sau Individul împotriva statului, București, 1932; Băiatul popii, București, 1933; Doctrina bâtei: naționalism, reacționarism, antisemitism, București, 1936; Oameni de ieri..., București, 1938; Prințul, București, 1944; ed. îngr. Constantin Darie și Paul Ion Teodorescu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1998; Scandal, București, 1945; ed. îngr. și pref. Constantin Darie și Paul Ion Teodorescu, București, 1988; Primăvara apele
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
antisemită și rusofilă.* Din corespondența intimă a lui Nicolae Ionescu, ministru de Externe de scurtă durată în 1876, se vede cu ce greutăți avea de luptat guvernul. Finanța evreie era ațâțată ca să nu dea concurs guvernului, deși nici un act de antisemitism nu se produsese în țară. Dintr-o scrisoare din 6 septembrie pe care C.A. Rosetti, trimis extra ordinar al țării la Paris 87, a adresat-o la 6 septembrie 1876 lui Nicolae Io nescu, reproduc următoarele rânduri: „Reacțiunea de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în volum: Conservatorii nu dezarmează. Bineînțeles - conform modei epocii - străinii, adică reprezentanții diplomatici, sunt angajați în intrige. După ce se va forma cabinetul Brătianu, mai ales, regimul va fi combătut pe trei chestii: două fățișe și una piezișă. Cele fățișe erau: antisemitismul și ideile revoluționare și antidinastice ale roșilor; cea piezișă, politica aventuroasă din afară a cabinetului. Antidinasticismul era dovedit prin trecutul partidului roșu: Republica de la Ploiești, scandalul de la sala Slătineanu, precum și toată literatura politică de la 1869 la 1876. Dacă Românul păstra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost departe de istoricul eveniment, pe recitatorul înflăcărat de demagogie care-și asumă, cel dintâi după Adrian Păunescu, nefasta răspundere de a gâdila orgoliile celor doi conducători abia numiți, nu l-a sancționat nimeni în niciun fel. Crizele sale de antisemitism, care au produs consternare în rândul oamenilor de bun-simț din țară și de peste hotare, au fost asimilate cu multă bunăvoință de cercurile oficiale și oficioase, întrucât ele suferă de aceeași meteahnă a rasismului cu o singură direcție, consecință limpedeși irevocabilă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de cultură care domină, puternic, cele mai înalte foruri politice naționale, a diversiunii practicate ca element curativ pentru greaua și lunga boală a societății noastre de azi. În locul pâinii, laptelui și untului se aruncă mulțimilor, ca într-o arenă jivinelor, antisemitismul. Deci, Corneliu Vadim Tudor, după lingușelile sale concurate numai de cele ale lui Adrian Păunescu, și-a dobândit dreptul de a-și pune numele și pe coperta unei cărți. Evident, primii care au recenzat-o au fost prietenii săi de la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a organizat deportarea a peste 200.000 de persoane acuzate de infracțiuni imaginare, la București, Brașov și în alte centre urbane, declanșând astfel era terorii. În ianuarie 1953, odată cu arestarea pentru sionism a 350 de conducători evrei, a început era antisemitismului, care, de altfel, n-a fost niciodată încheiată. Decrete secrete, inspirate de decretele lui Stalin din 1934 și 1937 în Uniunea Sovietică, au autorizat Securitatea română să pregătească și să organizeze procese fictive, să condamne fără judecată. Pe baza decretelor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
președinte, dar nu prea Înțelegeam de ce mă alesese tocmai pe mine pentru această surdină anticeaușistă. Ascultându-l, aveam impresia că nu face altceva decât să dea glas propriilor mele gânduri, pe care poziția sa oficială le făcea Însă bizare. Despre antisemitismul oficial vorbea colegul președinte, despre sufocanta atmosferă de partid, despre presiunea peste orice limite la care era supusă Uniunea, dar și rețeaua ideologică și de securitate, ca efect al isteriei cuplului de clovni prezidențiali. Nu se pomenise vreo vorbă despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unui fost graduate student al universității: „Obiectez asupra faptului că Universitatea din Chicago continuă să-l onoreze pe Eliade printr-o catedră purtând numele său (deținută În prezent de Wendy Doniger, care l-a condamnat pe Joseph Campbell pentru un antisemitism probabil mai moderat decât cel profesat de Eliade). Sunt tulburat de faptul că nimeni dintre cei cărora m-am adresat nu a replicat ceva care măcar să semene cu răspunsul potrivit”. La această acuzație, actualul decan, Richard Rosengarten, răspunde: „Catedra a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-a și Întâmplat, să ajung la dialogul cu mine Însumi. Intenția evident terapeutică era subminată Însă, din start, de tematică. Greu de găsit o mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv, mizerul și morbidul antisemitism. O temă redundantă și insolubilă. Biografia nu mă prea ajuta nici ea să glumesc cât aș fi vrut cu vechiul și mereu reiteratul „ghinion...”. Apăsătoare lecție de zădărnicie, s-ar spune, reciclată și fără rost. Am răspuns, totuși, Întrebărilor. Ca să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vârstele noastre... Într-adevăr, timpul are tot mai puțină răbdare cu noi și nici noi nu prea mai avem multă răbdare cu noi Înșine. * Cum poți lucra zi de zi la un institut israelian care se ocupă, masochist, de studierea antisemitismului?... M-am gândit adesea la Leon În această postură și mai ales de când ne-am trezit, după 1989, „asociați”, ca parte a unui nou monopol evreiesc, cel „al suferinței”, de data asta, Împotriva căruia bunii antimonopoliști autohtoni n-au Întârziat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca și, În genere, a istoriei moderne a comunității evreiești din România (cum s-a Întâmplat, de altfel, În tot estul Europei), mișcarea de idei din România a fost aproape total lipsită de o examinare lucidă și responsabilă a problemei antisemitismului. Voința de a o face acum, În noile Împrejurări, fără complexe și fără teama de a afecta «imaginea României» mi se pare o probă a unui climat intelectual normal și a unei culturi mature”. Ultima propoziție a ultimei pagini exprimă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
centrat pe aceeași temă, În ciuda suspiciunii și chiar a unui soi de aversiune „anti-tribală” cu care o priveam? Cum de ne-am „potcovit” amândoi cu astfel de belea, evacuați În „fundătura” cu indicatoare de traseu atât de puțin ispititoare precum antisemitism, Holocaust, elitism xenofob? Cum Înfrunți cinicul joc politic care manipulează adevărul, cum să spulberi clișeele, reînviate de mereu altă conjunctură? Nuanțare, distanțare, controversă civilizată și obiectivă?... Ți se pune lațul de gât. Și măcar de am confrunta antimonopoliști sau anticapitaliști
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reacție pro-Dreyfus, Împotriva manipulării șovine? Doar dacă ar deveni condiție preliminară impusă de Comunitatea Europeană sau Departamentul de Stat pentru admiterea României ici, colo sau dincolo În cancelariile mondiale? Cum poți, ca evreu, lucra zilnic la un institut care studiază antisemitismul?!... Și cum poți trăi Într-un Ierusalim În care nu știi dacă autobuzul În care pleci la sau vii de la Institutul pentru studierea antisemitismului nu este cumva noul caz livrat insolubilei „teme”? Aruncând, poate, În fiecare zi, la plecare și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau dincolo În cancelariile mondiale? Cum poți, ca evreu, lucra zilnic la un institut care studiază antisemitismul?!... Și cum poți trăi Într-un Ierusalim În care nu știi dacă autobuzul În care pleci la sau vii de la Institutul pentru studierea antisemitismului nu este cumva noul caz livrat insolubilei „teme”? Aruncând, poate, În fiecare zi, la plecare și la venire, o potcoavă peste umăr, pentru a stimula complicitatea norocului? * „Mama era intrigată cât de ne-evreiască, după părerea ei, era firea bărbatului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se Întâlnește În zbuciumate pagini Întretăiate cu Baudelaire și cu Victor Brauner, și cu Che Guevara, cu Întunecatul Schneider și cu Isaac Orbul, părintele Kabalei moderne, polemizând despre terorism și artă, libertate sexuală și crimă, responsabilitate și ocultism, tiranie, știință, antisemitism, nebunie, mizerie, stalinism, avangardă. Personajul Sábato discută cu Bruno, personajul său, iar Bruno relatează, ca un zelos reporter și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
extremism (teoretic)”, precizează Matei Călinescu. Aceasta ar putea constitui o cheie pentru citirea unora din fragmentele selectate din Caiete. Ar putea contribui, Într-un fel, chiar și la Înțelegerea celor mai scandaloase afirmații, precum aceasta: „Există ceva mai rău decât antisemitismul: e vorba de anti-antisemitism”. Ce Înțelege Cioran prin aceasta? Pune el un semn de egalitate Între anti-antisemitism și camerele de gazare? Vede oare anti-antisemitismul doar ca un „spectacol” profitabil, un fals militantism retoric și demagogic? Poate exista comparație? Scriitorul nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cioran prin aceasta? Pune el un semn de egalitate Între anti-antisemitism și camerele de gazare? Vede oare anti-antisemitismul doar ca un „spectacol” profitabil, un fals militantism retoric și demagogic? Poate exista comparație? Scriitorul nu califică termenii prin nici un adjectiv: nici antisemitismul nu e Întunecat, frivol sau plictisitor, nici anti-antisemitismul nu e fals, viguros, bombastic ori plicticos. În acest punct, ar trebui reamintit că relația lui Cioran cu evreii și soarta lor n-a fost niciodată simplă. N-a scris despre evrei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
n-a fost niciodată simplă. N-a scris despre evrei niciodată În modul constant brutal În care scria despre compatrioții săi români și, probabil, nu s-ar putea cere mai mult de la un zelos nihilist și eretic... În 1937, când antisemitismul românesc era În floare, iar iconoclastul rebel Cioran era deja un susținător al mișcării politice de extremă dreaptă, el s-a dovedit gata să adopte „banalul” punct de vedere că „spiritul antinațional” evreiesc era o amenințare pentru țară. Adăuga, Însă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
evreiască. O declarație paradoxală, destul de Îndrăzneață Într-o perioadă În care legile antisemite se bazau pe prezumția inferiorității „rasei evreiești”, fără a fi neapărat o afirmare a simpatiei și solidarității față de „inamicii” țării. În mod similar, scria, tot atunci, că antisemitismul era „cel mai mare tribut plătit evreilor”. În timpul războiului și după, Cioran a fost șocat, se pare, de tragedia evreilor, de ceea ce li s-a Întâmplat prietenilor săi evrei (romancierul Mihail Sebastian, rămas la București; poetul Benjamin Fundoianu, ucis la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a gândit că-și poate permite o afirmație cu care unii evrei, știuți pentru umorul lor dulce-amărui și autocritica sarcastică, ar fi de acord. Faptul că se juca cu negativismul, că juca feste lumii Întregi și sie Însuși, că echivala antisemitismul cu anti-antisemitismul (și, greu de crezut, chiar mai puțin decât o echivalare) i se păreau, probabil, facile promotorului tuturor impulsurilor „anti”. Uita, totuși, că se mai prezenta, În aceleași note, drept mongol, ungur, slav, reprezentant al unor popoare, deci, care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se despartă de ginecologul evreu dr. Antal, singurul În care avea absolută Încredere. „Ea micuță și slabă, el depășind-o cu un cap și jumătate. Dispăreau În camera de dormit, după care ea revenea ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce al nazismului, dr. Antal n-ar fi dobândit niciodată acea importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-o cu un cap și jumătate. Dispăreau În camera de dormit, după care ea revenea ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce al nazismului, dr. Antal n-ar fi dobândit niciodată acea importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit, chiar bătut de „camarazi”. Scrisoarea ajungea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doar publicul larg, ci și lumea literară. Cum se Întâmplă În asemenea cazuri, supozițiile inventive nu au lipsit. Cea mai frecventă părea aceea că Academia Suedeză, acuzată adesea de stângism, alesese, În sfârșit, tema „Holocaustului” pentru a se disocia de antisemitismul european actual (inclusiv al stângii europene), care oferă de vreun an și mai bine imprevizibile accente alarmante. Faptul că premiul i-a revenit tocmai lui Kertész ar fi pus și un clar accent antiisraelian și antiamerican, având În vedere că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În minte, pregnant, și altă afirmație a sa, pe care aș fi putut-o scrie, și pe aceasta, eu Însumi, dacă nu cumva am și scris-o: „Acum, când zidurile Închisorii s-au prăbușit, În mijlocul zarvei și al ruinelor, răgușitul antisemitism post-Auschwitz este auzit din nou”. Imre Kertész arăta, la prima vedere, ca un gospodar maghiar, bonom, cordial, de o calmă și jovială convivialitate. Extrema seriozitate și acuitate, adâncimea, gravitatea și simplitatea „concentrată” a personalității sale au devenit evidente abia când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Europa simte din nou nevoia să-și reamintească Auschwitzul, această experiență „europeană”... Greu de spus dacă despre o reală nevoie ar fi vorba sau de un gest de complezență, Într-un moment când, În Europa Occidentală, proliferează varianta stângistă de antisemitism. Cât despre Ungaria și alte foste țări comuniste din estul Europei, reacțiile la o asemenea problematică par „clasicizate”. Laureatul s-a referit În discursul său la traumele secolului XX, ca și la „limba moștenită de la cultura veche”, incapabilă, se pare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]