4,171 matches
-
60 v. Viorica Cernăuțeanu, Pojorâta Izvoare ale trăiniciei, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2007, p. 30. 61 Ibidem, p. 33. 62 Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române, Ed. cit., pp. 686-687. 63 v. Jean Copans, Introducere în etnologie și antropologie, traducere de Elisabeta Stănciulescu și Ionela Ciobănașu, Prefață de Dumitru Stan, Editura Polirom, Iași, 1999, Cap.Culturi și simboluri, ritualuri și limbaje, pp.105-124. 64 Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, București,1997, p.33
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ibidem, v. mit, pp. 688-691. 7 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, vol. I, II, III, Editura Artemis, București, 1995, v. vol. II, mituri, pp. 308-309. 8 Mihai Coman, Introducere în antropologia culturală, Mitul și ritul, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 26 9 v. Roger Caillois, Eseuri despre imaginație, în românește de Viorel Grecu, Prefață de Paul Cornea, Editura Univers, București, 1975, p. 30. 10 Jean Burgos, Imaginar și creație, volum tradus
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
p. 62. 12 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, Prefață și postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977, p. 491. 13 Ibidem, p. 451. 14 Ibidem, p. 463. 15 Claude Lévi-Strauss, Antropologia structurală, Prefață de Ion Almaș, Traducere din limba franceză de J. Pecher, Editura Politică, București, 1978, p. 250. 16 Ibidem, p. 253. 17 Ibidem, p. 278. 18 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Ed. cit., vol. III, pp. 247-248
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
românești, Ed. cit., p. 233. 213 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., vol. II, p. 6. 214 Ibidem, p. 7. 215 Ernest Bernea, Op. cit., p. 95. 216 Ibidem, p. 102. 217 Ibidem, p. 198. 218 Ibidem, p. 220. 219 Mihai Coman, Introducere în antropologia culturală, Ed. cit., p. 217. 220 Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 83. 221 v. Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. cit., pp. 34-35. 222 Ibidem, pp. 14-15. 223 Ibidem, pp. 18-20. 224 Lazăr Șăineanu, Basmele românilor, Ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Capitolul 22. Tulburările de personalitate sexuală Capitolul 23. Tulburările de dinamică sexuală Capitolul 24. Perversiunile și devianțele sexuale Capitolul 25. Terapeutica tulburărilor sexuale Capitolul 26. Educația sexuală și psihoigiena cuplului Capitolul 27. Aspectele medico-legale ale sexualității Partea a III-a. Antropologie psihosexuală Capitolul 28. Domeniul antropologiei sexuale Capitolul 29. Simbolurile culturale ale sexualității Capitolul 30. Mit și inițiere în sexualitate Capitolul 31. Semnificația modelelor psihosexuale Capitolul 32. Interdicție, angoasă, culpabilitate Capitolul 33. Rușine și vinovăție Capitolul 34. Libertate și sublimare Capitolul
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
sexuală Capitolul 23. Tulburările de dinamică sexuală Capitolul 24. Perversiunile și devianțele sexuale Capitolul 25. Terapeutica tulburărilor sexuale Capitolul 26. Educația sexuală și psihoigiena cuplului Capitolul 27. Aspectele medico-legale ale sexualității Partea a III-a. Antropologie psihosexuală Capitolul 28. Domeniul antropologiei sexuale Capitolul 29. Simbolurile culturale ale sexualității Capitolul 30. Mit și inițiere în sexualitate Capitolul 31. Semnificația modelelor psihosexuale Capitolul 32. Interdicție, angoasă, culpabilitate Capitolul 33. Rușine și vinovăție Capitolul 34. Libertate și sublimare Capitolul 35. Sancțiune și comportament sexual
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
analyses psychothétapiques, Editions du Mont-Blanc, Genève, 1967. Enăchescu, C., Fenomenologia trupului. Locul și semnificația trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. Rudich, Cl., Sinuciderea la fetele-mame, teză de doctorat în medicină, Facultatea de Medicină, București, 1934. INDEX TEMATIC Antropologia psihosexuală, - domeniul, Activitatea erotică infantilă, - manifestări presexuale, - erotismul pregenital digestiv, - atracțiile și repulsiile parentale, - fantasmele sexuale, Boala conjugală (vezi Nevroza conjugalăă, Aspectele medico-legale ale sexualității, Cochetăria, Complexele psihosexuale, - sentimentul de culpabilitate, - tabuurile sexuale (vezi interdicție și sexualitateă, - complexele psihosexuale, Comportamentul
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
despre intelectualii din Franța, Pascal Ory și Jean-François Sirinelli 3 situează istoria intelectualilor la răspîntia istoriilor politică, socială și culturală; totuși, se face foarte rar referire la alți oameni de știință decît cei din domeniul științelor așa-zis umane (sociologie, antropologie, științe politice, psihologie socială, economie și lingvistică). Prin intermediul studierii unui grup particular, Grupul celor Zece, această lucrare propune o reflecție asupra influenței, în Franța anilor `70, a noilor concepte și practici științifice dezvoltate mai ales în biologie, fizică și informatică
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
transdisciplinaritate vom ajunge în viitor la o paradigmă a intelectualității care va depăși paradigma încă limitată pe care unii ar dori să o centreze prea mult pe științele sociale. Chiar dacă științele sociale au progresat deoarece țin cont de noțiuni de antropologie, economie și de istorie, le lipsește relația cu conceptele de informație și de complexitate. În opinia mea, ele nu pot ajunge la o nouă paradigmă. B.C. V-ați gîndit la un efect pervers al folosirii termenului de "transdisciplinaritate"? Mai puteți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
întrebării. Puțini responsabili puneau efectiv în discuție noțiunea de progres. În Grupul celor Zece, ne-am dat seama, mulțumită lui, de catastrofele la care putea conduce supraîncălzirea creșterii. Dezbaterea a fost animată. François Meyer a deveni președintele Societății franceze de antropologie. A plecat în Aix-en-Provence și își continuă și acum cercetările. În 1993, a scris în Transversales un articol destul de pesimist numit Le rush technologique (Precipitarea tehnologică). B.C. Jacques Delors a asistat la unele dintre întîlnirile dumneavoastră? J.R. Da, la cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Expertul este cu totul neputincios în fața unei probleme noi". Evocînd evenimentele din mai '68, vede în ele confirmarea ideii că politica nu poate fi redusă la o problemă de ci-fre și că se resimte "nevoia unei științe a omului, o antropologie care să poată contura direcții cu sens politic. Se schițează deja ceea ce urma să se concretizeze prin crearea Centrului de la Royaumont, Centrul internațional de studii bioantropologice și de antropologie fundamentală: Dacă am dispune de o știință generală a omului sau
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ci-fre și că se resimte "nevoia unei științe a omului, o antropologie care să poată contura direcții cu sens politic. Se schițează deja ceea ce urma să se concretizeze prin crearea Centrului de la Royaumont, Centrul internațional de studii bioantropologice și de antropologie fundamentală: Dacă am dispune de o știință generală a omului sau antropologie, nu spun că s-ar putea deduce din ea o politică sau o morală [...], dar măcar alegerile și deciziile ar putea fi clarificate". Edgar Morin, pentru care "omul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
care să poată contura direcții cu sens politic. Se schițează deja ceea ce urma să se concretizeze prin crearea Centrului de la Royaumont, Centrul internațional de studii bioantropologice și de antropologie fundamentală: Dacă am dispune de o știință generală a omului sau antropologie, nu spun că s-ar putea deduce din ea o politică sau o morală [...], dar măcar alegerile și deciziile ar putea fi clarificate". Edgar Morin, pentru care "omul" înseamnă "individ, societate, specie", evocă deficiențele individualismului epocii. După el, evoluția civilizațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
principiul ordinii prin zgomot" al lui von Foerster, conceptul de auto-organizare. Îi citește pe Michel Serres, Ilya Prigogine, René Thom. Cu ajutorul lui Jacques Monod, apoi cu cel al lui François Jacob, întreprinde constituirea Centrului internațional de studii bioantropologice și de antropologie fundamentală (CIEBAF). Găzduit la abația din Royaumont, devine Centrul Royaumont pentru o știință a omului (1972-1978). Sînt organizate diverse colocvii interna-ționale. Un mare colocviu bioantropologic intitulat Unitatea omului are mare succes și oferă ocazia publicării unei cărți: L'unité de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
metafore și marea deschidere a spiritului fac din el unul dintre rarii savanți care nu adoptă niciodată o poziție disciplinară defensivă. Edgar Morin, ale cărui vreo treizeci de cărți publicate pot fi regrupate în jurul a patru teme: sociologia, metoda complexității, antropologia, autobiografia, e greu de încadrat. Refuzînd o specializare care "mutilează gîndirea", Edgar Morin a fost interesat de filosofie, sociologie, antropologie, epistemologie, și încearcă să înțeleagă complexitatea omului și a lumii. În Paradigma pierdută, publicată în 1973, recunoaște contribuția Grupului celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
defensivă. Edgar Morin, ale cărui vreo treizeci de cărți publicate pot fi regrupate în jurul a patru teme: sociologia, metoda complexității, antropologia, autobiografia, e greu de încadrat. Refuzînd o specializare care "mutilează gîndirea", Edgar Morin a fost interesat de filosofie, sociologie, antropologie, epistemologie, și încearcă să înțeleagă complexitatea omului și a lumii. În Paradigma pierdută, publicată în 1973, recunoaște contribuția Grupului celor Zece la orientarea noilor sale lecturi și, prin Jacques Sauvan, la descoperirea unei "cibernetici care, departe de a fi o
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
genetici. O pespectivă sociologică), în Computer Science, Communication and Society, Confe-rence Proceedings (Actele conferinței Știința calculatorului, comunicare și societate), Neuchâtel, Elveția, 22-24 septembrie 1993. 59 Idem. 60 Stefan Hemlreich, Anthropology Inside and Outside the Looking Glass Worlds of Artificial Life (Antropologia înăuntru și în afara lumilor din oglindă ale vieții artificiale). 61 Idem. 62 Interviu din 13 martie 1995. 63 În întreprinderea Venture Capital eram responsabil cu proiectele. Cînd întreprinderi din Franța și Europa voiau să lanseze un nou produs, un nou
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mult mai echilibrată decât pare. 28 Într-un capitol rezervat lui "homo sapiens", Max Scheler arată că ideea potrivit căreia rațiunea umană este mereu aceeași, întotdeauna eficientă, și are de fiecare dată drept efect transformarea "haosului" în "cosmos", a străbătut antropologia filozofică de la Anaxagoras până la Kant, triumfând în epoca iluminismului. (Observăm că aici este evidentă dimensiunea anistorică, de factură clasică, a raționalismului.) Caracterul veșnic constant al rațiunii, continuă Scheler, este tăgăduit abia de Hegel, pentru care conștiința de sine a omului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și teoria cunoașterii), cu intenționalitatea lui Franz Brentano (ce se deschide la rându-i spre Husserl și Heidegger), ori cu Școala normativistă de la Baden (Windelband, Rickert, Bauch), și ajunge la epistemologia științelor istorice, pregătind terenul pentru sociologia comprehensivă (Weber), pentru antropologia culturală (Scheler), pentru filozofia formelor simbolice (Cassirer), pentru universalismul lui Othmar Spann în privința raportului dintre parte și întreg (vezi III, 4), ori pentru ontologia critică (Nicolai Hartmann), dar și pentru intuiționism (Bergson), pentru psihologia structuralistă promovată de Christian von Ehrenfels
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
În fine, tocmai acest nou spirit, orientat spre particular și diversitate, face cu putință o istoricizare a ceea ce Dilthey va numi ulterior Geisteswissenschaften, astfel încât așa cum arată Schnädelbach "în locul teoriilor filozofice despre spiritul subiectiv, obiectiv și absolut, apar psihologia comprehensivă și antropologia istorică, istoria dreptului și însăși istoria ca știință (Geschichtswissenschaft), precum și istoria artei, a religiei și a filozofiei"7. Am zice că, aidoma popoarelor ce ajung în epocă la o conștiință națională și luptă să-și cucerească independența, științele spiritului însele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
același sens că "întreaga lume obiectivă și modurile ei de existență nu sunt o <<existență în sine>>, ci doar o proiecție conformă cu organizarea fizică și spirituală a omului și un <<fragment>> din această existență în sine" (s.n.), fiindcă, potrivit antropologiei filozofice promovate de autorul citat, "toate formele de existență sunt dependente de existența omului"163. Așadar, proiectul unei "critici a rațiunii istorice" consideră omul ca "structură metafizică, luminând dintr-o anumită perspectivă înțelesul total al lumii"164. Spre deosebire de Kant, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reflecție aistorică (prezentă în studii antropologice și etnologice, îl vedem aici pe un Lévi-Strauss) și o postistorie (prezentă în reflecțiile de analiză politică dincolo de "luptele istorice", îl sesizăm aici pe un Fukuyama). Limbajul imemorial este o iluzie a filosofiei, a antropologiei, a lingvisticii și a politologiei moderne. Nu există limbaj "descarnat" de istorie. În timp ce nebunia s-a conturat, tot mai evident în secolul al XIX-lea, ca obiect de percepție pentru noile empiricități, nerațiunea "devine din ce în ce mai mult simplă putere de fascinare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pozitivitate este ceea ce putem afirma sau nega despre o anumită cunoaștere. Fără ca statul modern să dezvolte anumite probleme de cunoaștere, corespunzătoare unor nevoi concrete, nu s-ar fi putut dezvolta domenii precum economia politică, demografia, analiza și teoria politică, etnopsihologia, antropologia, psihologia cu toate derivatele ei în psi-, tot atâtea strategii ale puterii-cunoașterii, strategii ale războiului de la Clausewitz la Foucault. Toată această funcționalitate a științelor moderne s-a făcut prin norme și reguli de cunoaștere și "de etică". Această pozitivitate stă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
multe ori fals, dar ceea ce știm e adevărat"173. Afirmație care vizează proiectul unor filosofi și istorici de a transforma întreaga cercetare istorică, întreaga istorie într-o muncă de gândire problematizantă. Falsitatea unor domenii ale cunoașterii umane precum filosofia, psihologia, antropologia, sociologia etc. provine dintr-o încredere oarbă în virtuțile gândirii, excluzând celelalte forme de cunoaștere, rămase într-un stadiu de negândit. Atât timp cât aceste discipline socio-umane nu se află în acord cu o evidență istorică și aplică tot felul de raționamente
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și dezvoltă cunoașterea. De exemplu, întoarcerea teoriei economice spre muncă și producție (cele două condiții esențiale ale teoriei valorii), la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ar fi creat condițiile transpunerii cunoașterii moderne într-o "psihologie a nevoilor reprezentate și o antropologie a finitudinii naturale"182. Jocul reprezentărilor istorice ar fi util să țină cont de condițiile concrete de viață ale diverșilor oameni din trecut, ale variatelor activități din trecut pe care se întemeiază cele din prezent. Teoriile istorice și politice de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]