4,080 matches
-
înaltă”. În 789, când Carol cel Mare era consiliat de discipolul și succesorul lui Alcuin, episcopul Theodulf, împăratul a dat un nou edict, de data aceasta mult mai precis. Era vorba de un proiect de reformă a învățământului de mare anvergură. Împăratul cerea: În orașe și sate, preoții vor trebui să înființeze școli. Dacă un credincios le încredințează copiii lui pentru a învăța să citească și să scrie, ei să nu refuze să-i instruiască, într-un spirit de deplină bunăvoință
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și „absenței” în educație; problemele intertextualității în discursurile pedagogice; fenomenologia „scriiturii” și „gândirii” pedagogice; fenomenologia „locului secret” în educație; fenomenologia „singurătății” pedagogice; fenomenologia „timpului educațional” ș.a. Pe acest „tărâm al subtilității și profunzimii curriculare” s-au ilustrat personalități de mare anvergură ale gândirii pedagogice contemporane: Max van Manen (1984); Tetsuo Aoki (1986, 1987, 1988, 1990, 1993); David W. Jardine (1987); Dwayne Huebner (1975); David G. Smith (1988); Elaine Atkins (1988); Brent Davis (1994); William M. Reynolds (1989); David Kennedy (1991); Robert
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și studenți au stăruit: Frederick Erickson (1992); Jeffrey Shultz (1992); Philip Wexler (1992); Nancy Lesko (1988); Laura Berk (1992) ș.a. Pedagogia internațională este forma evoluată, postmodernă a pedagogiei comparate. Studiile comparative din perioadele modernă și postmodernă au atins o nouă anvergură începând cu postcolonialismul și continuând cu perioada postindustrială și tehnotronică. Încheierea intempestivă și bizară a experimentului politic bolșevic inițiat de Lenin a antrenat dezmembrarea Uniunii Sovietice și intrarea în era postcomunistă. Postcomunismul, postindustrialismul și postmodernismul întrețin relații izomorfe care antrenează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lor sociale (Lepetit, 1999, p. 100) și, implicit, la identificarea unor trăsături comune, de grup. Noțiunea de scară a cercetării, precum și aceea de eșantion au aici o importanță decisivă, deoarece de ele depinde, după cum lesne se poate constata, nivelul (sau anvergura) informației socotite pertinente pentru comunitatea avută în vedere, respectiv palierul social studiat (Lepetit, 1999, p. 103). Dar cum are loc selecția fragmentului social examinat și în funcție de ce criterii i se stabilește reprezentativitatea? În al doilea rând, pornindu-se de la cazurile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai ales cererea ca programul de lucru să fie de 6 ore. De fapt, Ceaușescu nu a vrut să înțeleagă ce se petrecea: greva reprezenta o ruptură între partid și muncitori (fapt fără precedent în România comunistă, la o asemenea anvergură numerică de protestatari). El a fost șocat de incomunicabilitatea sa cu muncitorii; de asemenea, a fost speriat pentru siguranța și integritatea sa fizică, o dată aflat în mijlocul greviștilor, unde șansele ca gărzile de corp să îl poată apăra erau minime. Prin
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dej, Securitatea ceaușistă reținuse efectul pe care îl avusese acesta asupra deținuților politici de odinioară, precum și strategia reeducării. Ideea de reeducare fusese aplicată, de altfel, după experimentul Pitești, pe întregul popor român, chiar dacă nu prin agresiunile fizice extreme și de anvergură din cadrul fenomenului Pitești. Așa încât unul dintre cuvintele-cheie ale recuperării ideologice a protestatarilor brașoveni care „trădaseră” clasa muncitoare a fost tocmai reeducarea. Documentele de la procesul muncitorilor indică limpede că inculpații „se pot reeduca sub supravegherea unor colective de muncă”, drept care, deși
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
învățării, selecția și prezentarea sarcinilor de învățare etc.). Perspectiva formal‑procedurală are un caracter de concretețe și pragmatism accentuat, bazată în cele mai multe cazuri pe aplicarea unor algoritmi sau a unor pași de intervenție care se adaptează în raport cu tipul, stadiul și anvergura dificultăților de învățare, precum și cu personalitatea copilului. Pentru exemplificare, în cazul dificultăților de învățare a scris‑cititului, alegerea rutei vizuale sau, dimpotrivă, a celei fonologice se face în funcție de situația specifică a copilului dislexic și disgrafic în traseul străbătut de acesta
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
aici textele legate de obiceiuri. Studiile care precedă culegerile se definesc ca niște micromonografii etnofolclorice informate și atent concepute, capabile să rețină specificul zonei și să îi fixeze locul în contextul creației populare. Folcloristica Maramureșului (1971) este primul studiu de anvergură al lui P., Folclor literar românesc (I, 1957) fiind doar un text de curs. În cele două secțiuni ale studiului sunt trecute în revistă preocupările pentru folclorul maramureșean (culegeri, deschideri teoretice și metodologice, direcții, etape) și se ordonează texte din
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
începe să publice versuri în „Luceafărul” și în „Tribuna”, însă iese din anonimat odată cu prezentarea pe care Nina Cassian o face unui grupaj de poezii, la rubrica „Poșta literară”, în revista „Astra” (1971): „Semnalez la acest poet o gestică de anvergură care nu are nimic de a face cu retorica sau cu cabotinismul, un simț al metaforei inedite și înaripate, originalitatea confesiei și ca însemne mai vizibile, deși secundare, foamea de cuvinte, lupta dură cu care le supune și exploziile lor
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
și la lumea prozei. În ciuda mizei aparent modeste, este vizată o țintă cu bătaie mai lungă: văzând în autorul Moromeților „un artist, un autoreflexiv”, P. pledează, cu argumente rezonabile, pentru o nouă încadrare a prozatorului, care excedă zona realismului brut. Anvergura teoretică este alta în Eu, personajul (1988), volum care reunește două ample eseuri. Primul, Romanul inconștientului, descrie această formă narativă prin referire la scrierile lui Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu și Marin Preda. Paradigma fiind circumscrisă în funcție de tematizarea (conștientă
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
P. susține că avangarda „nu numai că respinge o anumită tradiție sau afirmă zgomotos noul, ci se îndoiește de însăși posibilitatea existenței literaturii ca mod specific de expresie a omului”. De altfel, eseurile de aici, alcătuind prima cercetare postbelică de anvergură consacrată fenomenului, pivotează în jurul raportului dintre spulberarea și instituirea convenției. Prin ricoșeu, prima parte a lucrării abordează și aspecte tangențiale (raportul dintre tradiție și inovație, reabilitarea concretului, condiția manifestelor, arhitectura viziunii, oniricul, statutul ontologic al poeziei, rolul inconștientului etc.), în timp ce
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
broșură separată) și Contribuția românilor din Transilvania la literatura română (publicat în 1942 în revista „Transilvania”, iar în 1943 tradus în „Rassegna culturale della Romania”). Sinteza din 1945 cercetează fenomenul luminist în tot spațiul cultural românesc, însă, date fiindu-i anvergura, caracterul omogen și forța de impact la nivel național, Școala Ardeleană ocupă și aici poziția centrală. Mișcării i se recunoaște meritul unei schimbări de axă în plan național: „Activitatea Renașterii transilvane contribuie în chip esențial la eliberarea poporului român de
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
afective. Studiul despre poezia lui Eminescu e precedat de istoricul exegezei, în cursul Eminescu în critica literară (1946-1947) fixându-se reperele: Titu Maiorescu, G. Ibrăileanu, Tudor Vianu, G. Călinescu, D. Caracostea. Capitolele rezervate ultimilor doi constituie centrul de greutate prin anvergura, dar și prin opoziția dintre opțiunile lor metodologice, stil analitic, finalități. Capitolul aferent lui Călinescu luminează, în schimb, opțiunile epistemologice ale lui P. Calificat fără nuanțe ca „impresionist” și promotor al subiectivismului în critica și istoria literară, sancționat drastic pentru
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
mișcării ideilor, în critica actuală” (Ioana Bot). Comentatorii observă, pe temeiul textelor, o preferință pentru interpretarea prozei, evidentă atât în eseuri succinte și pătrunzătoare, ca Spiritul epopeic, Paradoxul povestirii sau Arhetipuri ale personajelor sadoveniene, cât și în studiul, de altă anvergură, intitulat Surse ale fantasticului în proza românească. Paginile rămase de la R., elaborate în intervalul a doar câțiva ani, răspund unor destinații și exigențe diferite, publicistice sau didactice, însă ele poartă amprenta unității de atitudine și viziune. Pretutindeni, explicitată și în
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
poate pentru caracterul lui net „în răspăr” față de sensul general al discuției -, Mușina își exprima scepticismul față de posibilitatea de a se vorbi despre un p. românesc în condițiile istorice date. Constatând „manifestarea - în câmpul literelor române - a două fenomene, de anvergură diferită”, și anume: „apariția unei remarcabile și «revoluționare» (în plan literar) generații de scriitori (generația ’80)” și „brusca «modă» a termenului postmodernism”, scriitorul opina că problemele asupra cărora trebuia meditat erau: „1) cu ce sens este și poate fi folosit
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
direcția lui Giorge Păscu. R.c., „publicație de cercetări filologice, lingvistice și literare”, cuprinde studii și articole, cronici și recenzii, prezentate într-o ținută în general academică, dar fără a reuși să impună inițiative literare, culturale sau teoretice de mare anvergură. Colaborează cu studii G. Păscu (Antim Ivireanul, Note despre Cantemir), St. Zeletin (Începuturile romantismului român), Iorgu Iordan („Albina românească”. Note pe marginea primului ei volum). Mai semnează P. Constantinescu-Iași, Ion Petrovici, Liviu Marian, G. Zâne. C.Tt.
REVISTA CRITICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289197_a_290526]
-
destinul locurilor. M. stăpânește cu profesionalism dialogul, întotdeauna incitant, viu, antrenant. Îl preocupă fie realizarea de abordări monografice ale unor localități, ca în Timp și timpuri peste Baia de Arieș (1995), fie reconstituirea, pas cu pas, a unor acțiuni de anvergură, precum în America, via Cluj-Napoca (1995), punând accentul mai ales pe portretele unor oameni ce s-au impus în varii domenii de activitate ca personalități exemplare, cum se vede în Reporter în trenul secolului (1994). Autorul rămâne fidel reportajului, pe
MUSTAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288334_a_289663]
-
curente, despre cărți și reviste. O acțiune complementară a fost și aceea de îngrijire a colecției „Biblioteca românească” a Editurii Librăria Poporală din Turda, în cadrul căreia a alcătuit broșura de popularizare Avram Iancu (1924). Fără a fi un intelectual de anvergură sau un teoretician apt să introducă o direcție în artă, a avut acele calități umane pentru a polariza principalele energii ale zonei, câștigându-și un bun renume ca animator și mentor, făcând din „Pagini literare” una din cele mai importante
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
teoretiza în câteva lucrări speciale consacrate acestei probleme, precum Metoda și personalitatea în studiul literaturii (1940), Sensul și interesul cunoașterii literare (1940), De la metodă la cunoașterea literară (1941). Odată eliberat de obsesiile metodologice, M. se va dedica unor cercetări de anvergură, care îl vor face să străbată sistematic perioade întregi de cultură franceză spre a le fixa într-o dinamică atotcuprinzătoare. Lucrul la o teză de doctorat, începută la Paris, dar nefinalizată, numită mai întâi La Critique littéraire en France sous
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
al constantelor are ca rezultat depistarea unor forme noi de polarizare și configurare a organismului operei, aluviuni și straturi de sensibilitate neglijate, un flux interior care animă dezbaterea de idei și care permite înțelegerea și potențarea imagismului creator. Comparatist de anvergură, cu o prezență apreciată și asiduă la reviste de specialitate recunoscute („Revue de littérature comparée”, „Les Belles Lettres”, „L’Europe Centrale” ș.a.), ca și la numeroase reviste românești, M. n-a uitat nici o clipă literatura căreia îi aparține și pe
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
Lovinescu, G. Călinescu, Liviu Rebreanu, Emil-George Papahagi, Olimpia Radu, Gib I. Mihăescu, Mateiu I. Caragiale, Antonin Artaud). În 1995 i se acordă Premiul Opera Magna al Uniunii Scriitorilor. Activitatea lui P. s-a desfășurat pe câteva fronturi paralele de mare anvergură intelectuală: comparatistica și studiile romanice, cu precădere italiene; brevetarea și legitimarea unui program hermeneutic ambițios, blindat speculativ și testat cu aplicare la diversele vârste ale literaturii române; despărțirea apelor în producția literară postbelică, aflată sub semnul conjuncturalului și al presiunilor
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
mai grav - / le ciupește din când în când”. Cartea de la Jucu Nobil valorifică potențialul liric al întoarcerii către timpul (copilăria) și spațiul (satul) dintâi, depozitare ale miracolului primordial, sub semnul memoriei sărbătorești. Primă parte a unei compoziții poetice de mare anvergură, Cartea... este continuată cu volumul subintitulat Balade și idilă (2000) și finalizată ca o trilogie în 2003. Călător de profesie se structurează pe motivul fiului risipitor, iar Zi după zi adoptă formula jurnalului liric. Astfel, cum remarca Iulian Boldea, suita
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
din Romanță provincială (1925) și Desenuri tragice (1927), precedate în 1920 de drama Bătrânul, noua orientare literară pare a se contura mai limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre creația de anvergură romanescă a ciclului familiei Hallipa. Atmosfera generală, precum și unele detalii de intrigă apropie o nuvelă ca Sărbătorile de familie și de drama Bătrânul, și, în esență, de tot ce e piesă de teatru scrisă de P.-B. Mai mult ca
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură, dar cu un anume parfum evocator, dat și de răsfățul lexical prin care se manifestă voluptatea enumerării de veșminte (femeiești, îndeosebi), podoabe și alte găteli de odinioară (Vorniceasa Tarsița Filipescu). Printre serdari, ispravnici, vornici și alți bărboși cu giubea și
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
constă în texte inedite, corespondență, iconografie, documente de arhivă și mărturii privind biografia scriitorului, familia, activitatea literară și extraliterară etc. Volumele din această serie tipărite după 1989 conțin date și mărturii zguduitoare despre anii de detenție ai lui V. Voiculescu. Anvergura reală a explorărilor întreprinse de O. în domeniul istoriei literare și culturale se vădește în lucrările Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar (1980) și Presa buzoiană și râmniceană. Dicționar bibliografic (I-III, 1995-2001). Autorul, specialist în biblioteconomie, se dovedește și un istoric
OPROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]