KorAP: Find »[drukola/base=apărător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...438 >

10,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

putea da roade. Oană rezistase de-a lungul celor zece minute, cât trebuia să dureze scoaterea domnitorului și revenirea Apărătorilor, cu cei trei sute de luptători de rezervă, ținând Într-un singur loc centrul luptei. În acest timp, o parte din Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Într-un singur loc centrul luptei. În acest timp, o parte din Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de catapultă, focul și atacurile repetate ale Apărătorilor, răsăriți Întotdeauna din altă parte, făcuseră ca avantajul numeric să dispară. Nu mai rămăseseră În șei decât cel mult două sute de Cuceritori. Misiunea lor eșuase. Dar bătălia, În ansamblu, putea fi câștigată de Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se auzi o voce obosită. - Bătălia nu e pierdută! Ne retragem ÎN SUS ! Vom fi pregătiți pentru contraatac! - Așa să ne ajute Dumnezeu! spuseră mai mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe dealul Tutovei. Era alb la față. Dar primejdia cea mare trecuse. Ceața Începea să se ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
secuilor respingeau un atac disperat al achingiilor. Dar, dincolo de aceste regrupări care deschideau calea unei victorii nesperate, căpitanul observă că nu e singurul care studiază starea oștilor În acest moment crucial al bătăliei. Mii de priviri erau ațintite spre atacul Apărătorilor. Nu doar fiindcă acolo se afla voievodul, ci fiindcă el răsturna o credință. Aceea că nu puteai ataca direct un comandant turc, fiindcă puterea otomană era mult prea mare. Și totuși, Vlad Dracula Îl atacase direct pe Mahomed și fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acestea, Alexandru simțise Înverșunarea lui Ștefan și a Întregii oștiri de a nu ceda. Iar apoi venise lovitura la care nimeni nu se aștepta: atacul furibund asupra voievodului. Alexandru și Erina se retrăseseră și ei prin tunelul de scuturi al Apărătorilor, cu senzația că o furtună neașteptată smulge din rădăcini ultima certitudine și că de acum totul cade Într-o negură rece și rea, ca o prevestire a morții. Ieșiseră la mai puțin de o sută de pași de locul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
senzația că o furtună neașteptată smulge din rădăcini ultima certitudine și că de acum totul cade Într-o negură rece și rea, ca o prevestire a morții. Ieșiseră la mai puțin de o sută de pași de locul În care Apărătorii rezistau atacului călăreților pe platoșele cărora Alexandru văzuse semnul șarpelui și al săgeții. Prin perdelele ceții confruntarea se zărea, totuși. Voievodul nu se mai afla În pericol direct, dar nici nu mai putea coordona ansamblul bătăliei. Toate șansele se jucau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îi văzuse mâinile strângând până la tremur frâul calului, simțise neliniștea lui Ștefan, grăbit să intre În luptă, dar conștient că momentul era mult prea riscant, dar, În același timp, remarcase cu colțul ochiului atitudinea sigură, calmă, a celor cincizeci de Apărători care formau careul În jurul lor. Dacă ei nu tresăriseră când Oană rămăsese singur, Însemna că și aici se afla o strategie, dar una la limita nebuniei. Și nebunie fusese. Cosmin Oană luptase așa cum Alexandru nu-și imaginase că se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din imediata lui apropiere. Pietro nu plecase, ci asigurase acoperirea pentru o manevră-surpriză. Iar acea manevră ajunsese la punctul de pornire, căci Oană sărise brusc În șa, iar atacatorii fuseseră acoperiți de o ploaie de foc. Apoi, șarjele neașteptate ale Apărătorilor combinate cu lansările de foc ale catapultelor distruseseră În Întregime unitatea de elită a turcilor. Văzut de pe dealul lui Mirenilă, atacul dezlănțuit al voievodului, Înconjurat de Apărători, părea a doua nebunie. Alexandru vedea, acum, micul grup de opt sute de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
iar atacatorii fuseseră acoperiți de o ploaie de foc. Apoi, șarjele neașteptate ale Apărătorilor combinate cu lansările de foc ale catapultelor distruseseră În Întregime unitatea de elită a turcilor. Văzut de pe dealul lui Mirenilă, atacul dezlănțuit al voievodului, Înconjurat de Apărători, părea a doua nebunie. Alexandru vedea, acum, micul grup de opt sute de oameni galopând spre garda de aproape cinci mii de luptători a lui Soliman, și nu Înțelegea logica. Nici un manual de strategie nu indica o asemenea manevră, În toiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
regruparea, dar nici un oștean turc prins Între aripile atacului moldovean nu mai respecta ordinul. Mișcarea, acolo, devenea haotică. Era vorba doar de supraviețuire. În fața lui Alexandru, Însă, se desfășura unul din episoadele cele mai spectaculoase ale confruntării. Flancul drept al Apărătorilor formase o linie de arcași, iar centrul fu ocupat de lăncieri. La două sute de pași de garda lui Soliman, oștenii mantiilor albe declanșară atacul cu săgeți, după care primele rânduri turcești fură zdrobite de aruncătorii de lănci. La un semnal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor aflate În luptă și revenirea gărzii din Încleștarea cu Apărătorii. „Deci asta era... Își spuse Alexandru. Victoria psihologică prin atac asupra comandantului dușman. Exact reversul acțiunii Cuceritorilor... extraordinar... ” - He! Alessandro! se auzi vocea lui Gianluca, În apropiere. Italianul se apropia la trap, după ce fusese În toate locurile accesibile ale bătăliei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și horcăielile celor ce părăseau viața. Nu adormise, În ciuda oboselii, fiindcă știa că atunci, În acea clipă, Oană e În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai departe, tot mai departe spre sud, spre limanul de apă al Dunării. Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea lui instantanee Într-o mașină de luptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii erau douăzeci de Apărători, apoi urma voievodul, În armură de luptă, avându-l În dreapta pe căpitanul Oană, apoi veneau ceilalți Apărători, printre care Erina Îi desluși pe Alexandru și pe Gianluca Fontanelli. Fugi Înapoi, coborî În goană scările, se duse În cameră, se Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii erau douăzeci de Apărători, apoi urma voievodul, În armură de luptă, avându-l În dreapta pe căpitanul Oană, apoi veneau ceilalți Apărători, printre care Erina Îi desluși pe Alexandru și pe Gianluca Fontanelli. Fugi Înapoi, coborî În goană scările, se duse În cameră, se Întrebă ce caută oare În cameră, apoi se duse iarăși la scările interioare, se gândi dacă trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
turcii erau cu totul zdrobiți... - N-ați dus-o la capăt? se interesă Erina. De ce? - Tu de ce crezi? răspunse tânărul. La două mii de pași se afla scumpul meu tată, care a văzut atacul nostru, a intervenit cu o sută de Apărători, a tăiat retragerea turcilor și m-a scos din luptă. Abia am apucat să ucid trei sau patru spahii. E un nesuferit. - Și tu ești un nesocotit! spuse Oană, fără supărare. - Bine, bine, spuse Erina, o să lămuriți povestea asta mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sabiei, e insuportabilă... - Da, spuse Oană, am riscat, dar am reușit să-i țin În loc și să-i elimin. - Ai riscat... ce simplu pare... ai riscat... m-ai riscat și pe mine odată cu tine, și pe Alexandru, chiar și pe Apărători, chiar și pe măria sa... - Nu Înțeleg. V-am apărat. - Asta crezi tu. Crezi că, dacă scoți spada și te lași atacat de câteva sute de războinici, doar ca să dovedești că ești un supra-om și că nimic nu ți se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
an? Niciodată n-a trecut mai mult de un an fără bătălii. Uneori am avut trei-patru bătălii Într-un singur an. - Moldova le-a avut. Nu eu. - Nu tu. Așa e. Nu tu. Tu doar sari În șa și poruncești Apărătorilor să te urmeze. „Garda măriei sale, În formație de luptă!”, „Garda măriei sale, atac asupra gărzii lui Soliman!”, „Zid În jurul măriei sale pâna la moarte!” Până la moartea cui, Cosmin? A cui?? Căpitanul nu răspunse. Erina se ridică de pe scaunul măsuței de toaletă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se află căpitanul Oană. - L-am văzut pornind spre sala armelor, cu măria sa, spuse străjerul. Alexandru parcurse În grabă coridoarele și ajunse la sala armelor tocmai când voievodul Ștefan ieșea, roșu la față, cu o privire senină, Însoțit de trei Apărători. - Să trăiești, măria ta! salută Alexandru, Înclinându-se. -A, tânărul Oană! zâmbi domnitorul. Ce bine că te Întâlnesc! Peste două săptămâni ești invitat la Sfatul domnesc. Va fi o Întrunire festivă. Adu-o și pe domnița Erina. Dacă Îl cauți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]