7,447 matches
-
creștere dramatică a fertilității. Asta ar Însemna să se readucă numărul de nou-născuți la 2,1%, nivel la care Europa ar fi capabilă să-și mențină populația constantă 43. Cel mai straniu aspect a ceea ce se Întâmplă În Europa este aparenta deconectare Între o populație din ce În ce mai Îmbătrânită și un vis tânăr. În trecut, civilizațiile pline de vitalitatea și dinamismul tinerilor au fost cele care au creat viziuni noi și puternice pentru a le călăuzi către viitor. Revoluțiile Franceză și Americană au
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a promis, dar a și produs rezultate științifice și practic-aplicative, fiind utilizată cu succes în optimizarea unor formațiuni de muncă, militare, școlare, sportive etc. Alături de aportul ei s-au evidențiat și o serie de limite, în parte reale, alteori doar aparente. Astfel, pe lângă cele menționate deja (pretenția nejustificată de măsurare a socialului, întrebări ipotetice), de mai mică importanță, trebuie relevate două foarte importante: 1) Se impută sociometriei că are ca obiect o realitate foarte perisabilă și, prin urmare, fără prea mare
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ezitărilor, a întrebărilor aparent fără răspuns, gustul abandonului și al clipei de fericire. Bubasta, un Iago al Egiptului antic, va triumfa, împingându-l pe Amenhotep în viciu și ruină morală, în vreme ce Ti, dezamăgită în dragostea sa, se va sinucide. Dincolo de aparenta distanță dintre conflictul acestei lucrări și zona de interes a dramaturgiei românești interbelice, meditațiile și destinele personajelor au numeroase tangențe cu cele propuse de Camil Petrescu, V.I. Popa sau G.M. Zamfirescu. Femeia cezarului își plasează acțiunea în Bizanțul secolului al
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
favorită a domnitorului, este un personaj de excepție, care se pliază stării de compromis pentru a putea îmblânzi măcar în parte soarta ingrată a celor dintre care se ridicase. Duplicitatea devine arma de apărare cea mai eficace împotriva marilor corupți. Aparenta acceptare a situației este, la acest personaj, similară cu cea a lui Vlaicu din piesa lui Al. Davila, care trebuie să câștige timp pentru ceea ce și-a propus, după cum relația cu bătrânul domnitor, hulită de toată lumea, aduce aminte de stratagemele
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
ale comunicării tc "1.2. De la definiții la modele ale comunicării " Referindu-ne la definirea comunicării, aminteam că suntem puși în fața a două direcții de acțiune teoretico-metodologică aparent contradictorii. Prima ne aduce în atenție multitudinea studiilor care includ comunicarea și aparenta simplitate și claritate a domeniului studiat; în această perspectivă se înscriu cele mai multe dintre definițiile actuale asupra comunicării și unele dintre modelele care o privesc pe aceasta. O astfel de perspectivă reprezintă o rezultantă a faptului că procesul comunicării a făcut
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să ia în calcul toate schimbările apărute până în momentul conceperii sale; o evoluție rutinieră, care nu ține seama de schimbările ce au putut influența respectivul auditoriu, riscă să nu producă rezultatele așteptate. De aceea, economia făcută în lipsa planificării este doar aparentă; 8) Multe dintre circumstanțele greutății de a prezice corect evoluția auditoriului în fața unui mod sau altuia de acțiune a vorbitorului provin din dificultatea discernerii între factorii care - produși de condițiile de mediu - vor fi absorbiți de dinamica sistemului care posedă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și îi spune acestuia (deși el are deja o prietenă) că nu dorește decât o relație de amiciție. Ne aducem aminte că diferența dintre intențiile manifeste și intențiile ascunse ale partenerilor comunicaționali reprezenta o barieră în procesul de interacțiune. • Retragerea aparentă pune negociatorul care o practică în ipostaza aparentei retrageri de la masa discuției, când de fapt este vorba despre o situație simulantă, el rămânând interesat de problemă. Scopul acestei retrageri este de a obține o concesie. • Omul bun/omul rău (se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o prietenă) că nu dorește decât o relație de amiciție. Ne aducem aminte că diferența dintre intențiile manifeste și intențiile ascunse ale partenerilor comunicaționali reprezenta o barieră în procesul de interacțiune. • Retragerea aparentă pune negociatorul care o practică în ipostaza aparentei retrageri de la masa discuției, când de fapt este vorba despre o situație simulantă, el rămânând interesat de problemă. Scopul acestei retrageri este de a obține o concesie. • Omul bun/omul rău (se mai regăsește sub titulatura de „polițistul bun și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
comune și să-și planifice următoarele etape pentru căutarea soluțiilor. Observăm cum, într-un mod deosebit de simplu, putem să folosim această tehnică nu doar în mod direct, așa cum sugerează autorii citați, ci și prin punerea celor două grupuri în conflict aparent și ajutarea lor să depășească acel conflict prin noi achiziții în problematica propusă de cadrul didactic. * * * În viața de zi cu zi, în procesul de comunicare, au loc extrem de multe conflicte, o mare parte dintre ele fiind văzute drept o
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
slabi, răi și imposibil de abordat); - presiunea spre conformitate - disidențele de orice fel sunt respinse; - autocenzura - membrii își cenzurează singuri astfel de disidențe în numele gândirii grupului; - iluzia unanimității - determinată de autocenzurare, combinată cu presiunea spre conformare; astfel apare un consens aparent care pare că validează toate deciziile grupului; - gardienii minții (mindguards) - anumiți membri protejează grupul de informațiile care ar putea pune sub semnul întrebării eficiența sau moralitatea deciziilor acestuia. În practica școlară, atunci când utilizează metode de interacțiune, cadrul didactic trebuie să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Kathodos și Anodos) relevă „căderea sufletului în lume (procesiunea)” și „reîntoarcerea sa la divinitate (conversiunea)”. Grila lui Ș. se dovedește mult mai eficientă atunci când nu se mai aplică pe texte ficționale. În Prezență și înțelegere (2000), bunăoară, lectura „pretextuală” transformă aparentele recenzii de carte filosofică și religioasă în eseuri autonome, un bun exemplu în acest sens fiind polemica cu Julia Kristeva, care îi prilejuiește autorului câteva observații pătrunzătoare cu privire la condiția ortodoxiei. Tot astfel, Creație și interpretare (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
de plutire gâfâie / în straie de sărbătoare”, „Depășind romantismele trebuia să adaugi / ceva la povestea aceasta. Între o exactitate și alta / memoria trece cu biciul”, „o, acest banal instinct al nuanței / soluții de echilibru ia în arendă”. Sau un echilibru aparent, ascunzând sub desenul lui altceva: „De-afară se vede un pom de Crăciun. Nimic / nu ne stă împotrivă. Tocmai în această clipă hotărâm: / neînțelegeri, erori, accidente și catastrofe. / Apă de trandafiri. Mari și simple idei. Cine să creadă / Iadul justificat
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
reprezentată piesa Drumul soarelui. Genul dramatic abordat de S. este unul minor: comedia cu intenții moralizatoare, altoită pe un scenariu stereotip, cu mesaj ideologic. Problematica, tratată în maniera unui pedagog care se străduiește să aibă umor, o constituie investigarea unor aparente crize sau conflicte interioare socotite specifice tinereții, ca în Un tânăr cu pretenții (1978), Răspântia periculoasă (1982) ș.a. Spre exemplu, „tânărul cu pretenții” este de fapt un inovator, care descoperă greșeala de proiectare a unei piese importate din străinătate. Tendențiozitatea
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
ani cu Paulinus de Nola, chiar dacă limitată la un schimb de scrisori. Activitatea exegetică din această perioadă se face simțită și atunci cînd Augustin reia polemica împotriva maniheului Adimantus (Contra Adimantum): în acest tratat explică, printr-o confruntare de texte, aparentele contradicții dintre Vechiul și Noul Testament (Adimantus fusese unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Mani). Bibliografie. Ediții: CSEL 84, 1, 1971 (J. Divjak); Sulla bugia, trad. it. și intr. M. Bettetini, Rusconi, Milano, 1994. 6. Episcopul de Hippona și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un istoric sau ca un politician. Observă cum convertirea la creștinism dorită de legile statului nu a produs și o adevărată convertire a sufletelor, care au rămas în esență tot păgîne. Nu numai barbarii nu sînt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcuse distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgînismul, care era simbolul și structura cetății omului. însă Augustin nu identificase cele două cetăți ideale cu două realități sociale și politice, deși vorbise și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această producție filozofică „profană” mai există și aceea constituită din scurte tratate consacrate în mod expres definirii unor dogme ale credinței creștine, cum este aceea a Sfintei Treimi și a raportului dintre natură și persoană în Cristos. De aici și aparenta ciudățenie a celor două blocuri de opere, între care ar exista, s-a spus o vreme, o opoziție de fond, adică între operele creștine și operele (așa se zicea) păgîne, sau, oricum, profane și neoplatonice, ca și cum un creștin n-ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
revendică pentru sine capacitatea de a se apropia de divin, aruncînd asupra celuilalt acuzația de superstiție și etichetîndu-i credințele drept basme (mythoi). Grecului care se mîndrește cu o tradiție culturală și religioasă glorioasă și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta să aibă singurul raport adevărat cu divinul; iar acuzația că gîndirea, spiritualitatea și morala sînt pervertite prin degradarea înregistrată pînă și în raport cu modesta calitate a iudaismului este respinsă de creștin, conștient că religia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod tradițional, i se atribuia lui Iulian o poziție eutihiană potrivit căreia Logosul, prin actul unirii ipostatice, își transformase propria umanitate, făcînd-o inalterabilă. Acuzîndu-l pe Iulian că în acest fel face ca suferința și moartea lui Cristos să fie doar aparente, adversarii au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină în care afirmarea caracterului indestructibil și impasibil al trupului submina inevitabil realitatea umanității Cuvîntului. Istoricii moderni, nevoiți să constate că Iulian credea totuși în realitatea Patimilor, considerau că, în viziunea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dedicat respingerii „opuselor aparențe susținute de Nestorie și Eutihie în privința divinității și a umanității Domnului”. Autorul susține că adepții celor doi pot fi foarte bine definiți drept „susținători ai unor aparențe contrarii (enantiodokêtai), deoarece unii afirmă că în Mîntuitor este aparentă divinitatea, iar ceilalți umanitatea. însă rădăcina celor două erori opuse este aceeași: confuzia dintre natură și ipostas; acest lucru îl determină, pe de o parte, pe Nestorie să afirme că sînt două ipostasuri (ca o consecință a separării naturilor), iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
compunerii și toate astea numai ca Tatiana să-l întîlnească pe Ismaël și să-și refacă viața. Îndrăznește să-mi spui că nu tu." Iar marea calitate a romanului este că își păstrează, în ciuda acestei complexități, claritatea și transparența. Facilitatea aparentă nu face decît să ironizeze, o dată în plus, obișnuința de a nu separa profundul de obscur, de ilizibil. O inflexiune auctorială se află și în strigătul exasperat al dascălului: "imaginația nu înseamnă minciună" și "fără soluții facile, vă rog, nu
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
de la care "totul" orientează către trecut, stări de "visare", puține propoziții subordonate, care includ însă lungi șiruri de clișee. Cheia este subita alunecare de la ME către Partid, către întreaga națiune (poporul, ceea ce este românesc). Nu putem vedea nici o ierarhie în aparentele coordonate cu excepția momentului când observăm care este finalul lexical: socialismul și comunismul (dar în viitor). Cine este beneficiarul? Reiese clar: receptorii acestui act de comunicare unilaterală, întregul popor - dar numai dacă face asta și asta, și dacă privește către "viitorul
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
emigranți de țara natală "ca de o boală incurabilă" (19). Arătase maximă receptivitate discursului public isteroid sau abil (auto)manipulat. Biografia, memoria aveau darul de a-l îndepărta de elementara intoxicare. Este, de altfel, destul de selectiv și prudent. Înregistrează cu aparentă neutralitate faptul că existaseră, pe parcursul violențelor între forțele regimului și populația revoltată, acei invizibili - cu toate că închiși în mari grupuri, dar ulterior evaporați la comanda noilor conducători - teroriști, ucigași experimentați și fanatici. Probabil n-a fost tocmai surprins să audă că
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
de a executa ceea ce i se cere de către adult. Nu orice refuz sau Împotrivire este un act de Încăpățânare. De multe ori, suntem tentați să considerăm Încăpățânarea un act de timiditate, având de a face cu falsa Încăpățânare sau Încăpățânarea aparentă. La preșcolari Încăpățânarea nu are un caracter stabil. Astfel, copiii nu sunt Încăpățânați tot timpul. Încăpățânarea nu are un caracter stabil. Ea se manifestă când sunt puși În fața interdicțiilor (renunțarea la unele activități preferate sau când nu Înțeleg justețea cerințelor
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
fermă, atentă la materialitatea culorii și interesată în special de tonurile crepusculare, dar și cu marea sa putere de individualizare a formei, Camelia Crișan Matei este, în același timp, un martor și un agent provocator. Ea contemplă, inițial cu o aparentă neutralitate, marele spectacol al decăderii, eșuarea în retorica unui efort fără consecințe și însingurarea într-un cosmos potrivnic, pentru ca, mai apoi, să transfere totul în registru moral și să valideze dezordinea și suferința existențială ca trepte inevitabile către o reconstrucție
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
crize istorice ale acestui veac, teatrul lui Ionescu este (ca să folosim distincția făcută de Péguy) expresia unei epoci, în vreme ce opera lui Caragiale aparține unei perioade. De la realism critic la simbolica abstractă, la literatura absurdului și la mitul rinocerilor, e un aparent hiatus, care măsoară distanța dintre o societate injustă și stupidă, dar așezată în articulațiile ei, la o lume în care „the time is out of joint”, în care isteriile colective și deruta individului sunt legate de panica sfârșitului de ev.
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]