2,718 matches
-
îi întinse în transă, hârtie și creion. Acesta scrise cu majuscule: -Mihail cel Mare zis Viteazul, va stăpâni Trasilvania, Țara Românească și Moldova. Hârtia și creionul au căzut jos, odată cu dispariția imaginilor de pe perete. S-au aprins luminile. Rafael era aplaudat. Epuizat, dar cu fața radioasă, emanând lumină. Rafael mișcă din mâini și în stupefacția generală a musafirilor, ridică în aer fotoliile, scaunele și canapelele cu tot cu ocupanți. Delir. Rafael este omagiat. A doua zi pleca la Brașov, pentru a-și desăvârși
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
auzită de întrega asistență, telefonul fiind cuplat la boxele din salon. Profesorul se concentră închizând ochii. Clona sa intră prin sticla ferestrei, levitând prin salon, intră ușurel în corpul fizic al profesorului. Luminile din tavan s-au aprins. Profesorul este aplaudat frenetic de audiență. -Vă mulțumesc domnilor. Vă mulțumesc. Acum veți asista, la fenomenul de voiaj în astral, proiecție astrală sau clarviziune călătoare. Vă alegeți denumirea care vă convine. Să începem. Pe parcurs voi descrie cele trei dimensiuni care le voi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
În sicriu Valentin Dogan, mai bătrân cu șaizeci de ani, mort. Dricul se mișcă. Dispare. Pe scenă apare instantaneu magicianul Dogan. Tânăr, viu și nevătămat. V-a plăcut? Da? cred și eu. Avea câteva reprezentații, care ridicau sala în picioare, aplaudând frenetic. Legat cu lanțuri cu zala groasă, intra într-un acvariu plin cu apă. În câteva secunde desfăcea lanțul și ieșea la suprafață. Cineva trăgea cu pistolul un glonț asupra sa. Prindea glonțul care era din cauciuc. Penetrează un zid
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
știind că am un prieten cu care urma să mă mărit. Mi-a luat mâinile amândouă, mi le-a sărutat și mia spus: - Victorița, eu te plac foarte mult și chiar vreau să mă căsătoresc cu tine! Toată lumea l-a aplaudat iar eu am rămas fără cuvinte. Acum este prietenul meu și În toamnă ne căsătorim. - Mă bucur tare mult pentru tine! De aceea, am observat eu schimbarea la tine În bine! - Da, și Îl plac foarte mult, are un caracter
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
chestionarul din mână și m-am Îndreptat spre masă. El, după mine: - Haideți, doamnă, dansați și dumneavoastră, un pic! Nu am stat pe gânduri...am Început să mă mișc pe ritmul muzicii. Câțiva bărbați din sală au Început să mă aplaude, unii să fluiere din simpatie. S-a terminat melodia. M-am așezat cuminte la masă și am Început să completez chestionarul. Întrebări care mi-au provocat zâmbete. Am Început să bifez: dacă am serviciu, dacă știu să gătesc, să calc
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
adevărul este evident. David, poți conta pe mine. Îți voi lua apărarea în tot ce ai făcut și nu voi participa la acordarea nici unei pedepse împotriva ta pentru ceea ce s-a întâmplat astăzi. Răsună un cor de încuviințări și toată lumea aplaudă, apoi se îngrămădi în jurul lui, strângându-i mâna și bătându-l pe umăr. Când emoția trecu, Marin se îndreptă spre telefonul lui. Cu receptorul în mână, se adresă consilierilor: ― Cred că propunerea făcută de Creier era de bună-credință. Dacă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
într-o atmosferă de bună înțelegere și de prietenie. Judecătorul, atent și surâzător, încuviință din cap. Medită o clipă la formula folosită de interlocutorul său, ca unul ce se pricepea la asemenea lucruri, apoi se adresă asistenței, îndemnând-o să aplaude tradițiile pline de mărinimie ale marii națiuni franceze, după care, întors din nou cu fața către d'Arrast, se declară satisfăcut. - Așa stând lucrurile, încheie el, vom cina diseară cu șeful poliției. D'Arrast spuse că era invitat de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
agitau guvernanții În legătură cu FMI-ul... Acu’, mormăi Gicu, dacă iau ăștia și pielea de pe noi, că banii trebe să-i dea statu’ Înapoi, iar statu’ suntem noi, venim aci, la cârciumă, și bem până ne stă limba plută. Bună ideea? Aplaudară toți trei, iar Sandu Șpriț agită tirbușonul. Gicule, nici dacă erai fratele meu nu te iubeam așa de tare. Bem, mă, și la bucurie și la necaz, auzii că pe lumea ailaltă nu mai e nici criză, nici FMI, nici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
puteam desprinde de el fără o motivație serioasă, și după un sfert de oră echipa era În teren, pusă pe fapte mari și șprițuri tari. Fără Încălzire, trecem direct la jocul propriu zis, a decretat Sandu, iar ceilalți doi au aplaudat Încântați. Voi driblați cu talent cât mai multe beri, iar eu Înscriu direct În vinclu lovind dopul de la tămâioasă cu șpițul. Dacă ajungem cumva În patru labe acasă, trebuie să fim doar atenți să nu ne calce vreun aiurit pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cheflii. O vrei pe Monica? Gicu a zis că el o vrea, numai că fără banii lui iri nu există șanse. Nici măcar infime. Așa că tot femeia deacasă este mai aproape de sufletul lui, iar concluzia i-a făcut pe ceilalți să aplaude. Gore declarase că el ar alerga după moni, iar Sandu Șpriț filozofase În legătură cu obligativitatea ca masculii să nu o ia la sănătoasa după reprezentantele sexului frumos sau după mijloacele de transport În comun... Ehe, ce-i femeia? A vieții cheie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care nu moare și nu dă ochii peste cap atunci când Îți este lumea mai dragă. E ceea ce dorea Iliescu mai anțărț, consens. Iar consensul, cum s-ar zice, este ceea ce ne poate uni În fața intemperiilor economice și politice mondiale... Gicu aplaudă. Tiii, Sandule, ai brodit-o cu pasajul ăsta, să mor eu treaz și nebăut dacă nu te-aș vota. Te-aș face președintele meu, te-aș agăța pe perete, Înrămat, și m-aș ruga În fiecare seară la tine cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la masa vecină, apoi revine. Domnul Gicu cochetează cu filmul? Nu m-aș fi așteptat. Dar dacă spune domnul Sandu, atunci e rost de cinste, nu? Vin cu două halbe, din partea casei de film Gicu end compani, de acord? Gore aplaudă. Gicu aprobă În tăcere, oricum nu se supără dacă urmează Încă un rând. Degeaba vă dați mari, ascultați la mine. Scoțienii sunt buni, În pofida fustelor, mereu râd atunci când Îi văd. Dar ce este al lor, e al lor. Zi-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
urechile ca să nu mai aud cum zicea că fătuca aia e țigancă. Nu mi-a venit să cred când a declarat că mai bine Întreține relații sexuale perverse cu licuriciul mare decât să facă același lucru cu licuriciul mic. Am aplaudat atunci când a pus-o pe Roberta În funcție, când a pus-o pe Elena În funcție, când l-a pus pe Boc În funcție, când i-a pus pe toți În funcții. Când a plâns pentru Stolo am plâns și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
el m-am făcut mangă, n-am mai rezistat! Când auzeam că Băsescu bea, beam și eu, ca să fiu de partea lui! Când a băut cu Becali și s-a urcat matol la volan era să leșin de fericire! Mesenii aplaudă. Chiar și patronul a apărut și ascultă cu urechile ciulite. Dă Întrebător din cap către Gicu, dar acesta duce degetul la gură. Sandu se urcă pe scaun. Dragilor, vă respect ca pe mama care m-a făcut. Nu m-ați
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Dănilă. Gore privește când la Gicu, când la Sandu. Soarbe din țuică, apoi privește În ceașcă. E vorba despre Micle Veronica, chiar așa de slab nu am fost la școală. Își scria poezii cu Eminescu și s-au iubit. Gicu aplaudă la mișto. Orice fraier știe de Veronica Micle, Gore, Sandu te-a verficat superficial. Eu am să te Întreb dacă ai auzit de po, edgar alan po. Fața lui Gore se lungește văzând cu ochii. De unde ai auzit tu de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
s-a agitat darvin cu teoria lui. Gore și Gicu se relaxează brusc, duc halbele către gură, moment În care Sandu Șpriț strigă de se aude la distanță de vreo cincizeci de metri: Constituția mamii lor! Mesenii de pe terasă râd, aplaudă, cer Încă În un rând. Doar unul sau doi privesc cu milă către cei doi păcăliți. Gore Își șterge berea scursă pe cămașa cadrilată, roșu cu negru, În timp ce Gicu privește trist la pantalonii subțiri, albi, de vară, care au o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
răspunse asta - unul eu, Dar este leu. {EminescuOpIV 201} DE VORBIȚI MĂ FAC CĂ N-AUD De vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu vă laud; Dănțuiți pre cum vă vine, Nici vă șuer, nici v-aplaud; Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut. {EminescuOpIV 202} PUSTNICUL Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi și roze vișinii, Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
l-a făcut pe al doilea a fost cizmar. Tribunalul Suprem al creatorilor de artă este Posteritatea. Până acolo se spulberă toate conjuncturile. Copleșitoare moștenire când ești fiu ori nepot de statuie. Orice artist caută o gubernie care să-l aplaude. Pentru aceleași merite, unii ajung pe soclu, alții la zid. Caracterul poate fi humusul marilor performanțe. O popularitate în călduri poate duce la glorie sau spre ridicol. Geniile sunt seisme peste nouă grade. Pentru că apariția lor modifică relieful vieți spirituale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de revanșă. De multe ori, politica este axată pe înaltele principii ale jocului de noroc alba-neagra. Politica generează fascinație. Și mai ales, repulsie. Erodați de mass-media, politicienii capătă irizări interlope. Libertatea înseamnă capacitatea omului de a spune nu când ceilalți aplaudă. Sub dictatură, toate căile spre democrație sunt constipate. Pe politicieni îi atrage scena și forța. În politică, există și combatanți idealiști. Dar cei mai mulți sunt mercenari. Sărăcia creează dependență politică. În țările necoapte, politicienii sunt când la putere, când la închisoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în cultură. Numai cultura știe pe unde poate fi scos întunericul din noi. Specia celor care caută fericirea prin cărți a scăzut dramatic. Dar nu a dispărut. Esențial nu e câte valori a dat un popor. Ci dacă le - a aplaudat sau le - a insultat. Ratează unii alfabetul, nu și contul în bancă. Cultura actuală seamănă tot mai mult cu un câmp de luptă al cauzelor pierdute. Intelectualul român salivează prin librării precum flămândul pe scările cârciumii. Trăim în plină teroare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
posibil. Intoleranța s - a cocoțat în toate topurile mapamondului. Ne cotonogim pe ruptelea. Nimeni nu mai are răbdare să aștepte Judecata de Apoi. Excesul este și mormântul voluptății. Fii modest ! Respectă aroganța altora ! Ferește - te de inteligența canaliei ! Semenii ne aplaudă, de multe ori, eșecurile și ne suspectează succesele. În orice prostituată zace o mireasă ratată. Înjurătura este cea mai expresivă vulgarizare a comunicării. Mâzga balcanică ne - a penetrat toți porii. Vorbesc unii despre pictura abstractă ca și cum ar înțelege - o. Calicul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bună știință. Două capcane ale condiției umane : deșertul și bordelul. Unii sunt strâmbi din naștere. Alții, din cauza aspirațiilor. Când sunt obosit bârfesc un pic și nu - mi mai trebuie cafea. Dacă o faci prea tare pe deșteptul, riști să te aplaude numai snobii. Nu e greu să învingi, ci să - ți cenzurezi după aceea ostentația. Avem în noi nebănuite resurse de barbarie. Diavolul are grijă să arunce în orice biografie câte o furcă de păcate. Fără zăbală, plăcerile devin călăi. Tentația
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu viață din întâmplare. Visam să duc o viață normală, ca a părinților mei. Diriguitorii lumii aveau însă alte planuri și alte vise. Viața mea nu mai era a mea. Era hotărâtă din altă parte. Eu aveam dreptul doar să aplaud și să fac plecăciuni. Și astfel generația mea a devenit o generație de experiment politic, îndopată cu lozinci ademenitoare și religioase ca: „războiul sfânt”, cu lozinci utopice ca: „fiecăruia după nevoi” (cine nu-și dorește?) sau „libertate liber consimțită” - menită
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
gaz. Nu înțeleg nici acum cum putea fi așa de albastră. Prin ea levitau mai multe foci, sau mai curând mai mulți elfi, mai multe himere - căci era imposibil să-ți imaginezi că animalele stupide care suflaseră în goarnă și aplaudaseră cu un sfert de oră înainte erau aceleași cu cele care se roteau acum sub apă, enorme, grase, fusiforme, cu capete făcând mișcări omenești, cu ochi înțelepți. Fiecare dintre cele trei femele și apoi, mai leneș sau mai demn, masculul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sau Aurel Mihale sânt în continuare premiați de cele mai importante instituții culturale (în definitiv, cu-atît mai bine țării și 182 lor cu-atît mai bine...), ci de fănușizarea și mihalizarea celor care le-au dat premiile și celor care au aplaudat aceste premii. Nu e vorba, în altă ordine de idei, de conservatorismul nobil, necesar, al lui Horia-Roman Patapievici, ci de spiritul reacționar și excesiv cu care cartea lui a fost apărată de unii, și care a depășit cu mult virulența
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]