KorAP: Find »[drukola/base=aprinde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...719 >

17,970 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo, alo! strigă în telefon, după ce formează 09 v-am rugat o convorbire cu Sălcii... Dați-mi-o urgent! Ce naiba, e-aproape cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile. Sala de așteptare e goală iar ghișeele pentru bilete, închise. În spatele geamurilor de sticlă mată, două casierițe, singurele care au putut răzbate, stau lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tu pentru ce m-ai sunat. Sînt supărată c-ai plecat aseară! În primul rînd. Vocea din telefon, sigură, apăsată, întregește imaginea fetei în mintea obosită de nesomn a lui Mihai. Inflexiunea vorbelor dă contur feminin, matur, chipului de adolescentă, aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai, pentru care fata începe să fie o Marie Săteanu tînără, fruct neînceput, gata să i se ofere; trebuie doar mîna lui să se întindă și să-l rupă. "O, Doamne, nu!..." se cutremură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trîntind furios ușa de metal, îndreptîndu-se spre ieșire, exclamînd printre dinții încleștați: Dumnezeii mă-si de meserie, dacă am ajuns să ne pese mai mult de sentimentele colegului decît de viața pacientului! Radu se face că nu aude și-și aprinde o țigară, lipindu-se cu genunchii de calorifer, să poată privi pe fereastră, în viscol. Cînd a intrat în sală și l-a văzut pe Runca asistat de Tudoriu, s-a pierdut o clipă, vrînd să se retragă, dar gestul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
emoție, dar mai ales de plăcere cînd mîna grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
urmei, se poate referi la faptul că el, asemeni unui cinic, a întărîtat-o, scoțînd-o din răceala ei, "oare chiar am scos-o?!, păpușa de cauciuc ar fi prins în totalitate viață?" -, și a lăsat-o baltă tocmai cînd s-a aprins mai tare. Trece cu capul plecat pe lîngă Maria, întinde mîna și ia de pe masă două pahare din cristal, pe care le clătește îndelung la chiuvetă, impunîndu-și să rămînă indiferent la nedumerirea femeii. Șterge paharele cu două șervețele de hîrtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre Mihai un pachet roșu, "More", din care ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis. Curaj! Sînt mai bune, mai rare și mai scumpe decît "Kent"-ul. Mihai întinde mîna după niște cărți, scoate o cutie cu chibrituri, aprinde unul, dar, văzînd în mîna Mariei bricheta aurită, vrea să-l stingă. Femeia face semn să-l mențină și-și apropie țigara de la flacără, prelungind aprinderea pînă ce focul ajunge la degetele lui Mihai și-l frige. Chibritul este aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stingă. Femeia face semn să-l mențină și-și apropie țigara de la flacără, prelungind aprinderea pînă ce focul ajunge la degetele lui Mihai și-l frige. Chibritul este aruncat în scrumieră. Maria rămîne cu țigara între buze, neaprinsă, așteptînd. Mihai aprinde un nou chibrit și, cînd Maria se apropie cu intenția de a-și aprinde țigara, mîna lui se retrage, obligînd capul femeii să descrie un zig-zag. Chibritul se stinge și este aruncat în scrumieră. Privirile celor doi se întîlnesc, înfruntîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aprinderea pînă ce focul ajunge la degetele lui Mihai și-l frige. Chibritul este aruncat în scrumieră. Maria rămîne cu țigara între buze, neaprinsă, așteptînd. Mihai aprinde un nou chibrit și, cînd Maria se apropie cu intenția de a-și aprinde țigara, mîna lui se retrage, obligînd capul femeii să descrie un zig-zag. Chibritul se stinge și este aruncat în scrumieră. Privirile celor doi se întîlnesc, înfruntîndu-se. Prefer bricheta spune Maria scurt și-și aprinde țigara, apoi menține flacăra pentru Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apropie cu intenția de a-și aprinde țigara, mîna lui se retrage, obligînd capul femeii să descrie un zig-zag. Chibritul se stinge și este aruncat în scrumieră. Privirile celor doi se întîlnesc, înfruntîndu-se. Prefer bricheta spune Maria scurt și-și aprinde țigara, apoi menține flacăra pentru Mihai. Doamne, ce comod poate fi! oftează ea cu plăcere, după ce trage cîteva fumuri, cufundată în fotoliu, cu picioarele lipite, ridicate puțin să se sprijine de stinghia mesei, începînd să miște încet, într-o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
intimidat de vocea femeii. Să vă fac o cafea? întreabă, mai mult ca să iasă din încurcătură. Te rog! arată cu mîna Maria, așezîndu-se în locul lui, în fotoliu. Deci ne-am înțeles, hotărăște cu glasul ei ferm, în timp ce-și aprinde o țigară stabilești cu Theo ce-i de făcut pentru mîine seară. Da murmură Mihai, încă buimac de somnul adînc din care a fost trezit. Mîna lui, tremurînd, scapă cîteva picături de apă mai mult peste lingurițele de nes din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are impresia că nu a auzit bine, dar ochii femeii, ridicați spre el, goi ca întotdeauna, goi de orice expresie, așa cum i-a știut pînă astăzi, cînd vodca și gesturile lui i-au aprins pentru o clipă, îi confirmă, dureros, că e adevărat. Credeam că Theo ți-a spus. Dar dacă n-a făcut-o, te rog să uiți; n-aș vrea să am neplăceri. Puteți conta pe cuvîntul meu că n-o să afle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de sinucidere. Femeie trecută puțin de treizeci de ani, Simona avea în ea o eleganță a spiritului care, dacă aveai bun-simț, îți impunea să-i semeni ori s-o lași în pace. Ochii, frumoși mai ales cînd te priveau fix, aprinzînd în adîncuri lumini de plăcere, vorbeau infinit mai mult decît buzele întredeschise tot timpul, întristate de umbra durerii, dar puternic conturate cînd rosteau vreun cuvînt, înnobilate de surîs, precum galonul de firetul din aur. Aflînd că el abia a terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Pe o femeie poți s-o cunoști chiar și numai analizîndu-i privirea. Oricît s-ar preface afară doar de marele interprete, care nu-s totuna cu actrițe -, ochii, pînă la urmă, le dau de gol; luminițele dinăuntrul lor nu se aprind la comandă, ele există ori ba. Și-n ochii Mariei s-au aprins azi steluțe cînd, sărind din fotoliu, mi-a strigat: "Dumnezeule mare! Și tu ești ca un blestem, și tu...", dar s-au stins brusc, acoperite de durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-ar preface afară doar de marele interprete, care nu-s totuna cu actrițe -, ochii, pînă la urmă, le dau de gol; luminițele dinăuntrul lor nu se aprind la comandă, ele există ori ba. Și-n ochii Mariei s-au aprins azi steluțe cînd, sărind din fotoliu, mi-a strigat: "Dumnezeule mare! Și tu ești ca un blestem, și tu...", dar s-au stins brusc, acoperite de durere, cînd a țipat cu sălbăticie. Chiar atît de inuman să se fi purtat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mă trimiteau să aduc apă rece, ca-n povești, dar nu cu urciorul că ăla se spărgea; aveam un cofăiel, din lemn, în care, de multe ori, adunam fragi surîde Mihai înviorat de aducerile aminte. Cu ochii ficși asupra lui, aprinși de plăcerea vorbelor, Doina ascultă, îmbătîndu-se parcă. E drept, continuă Mihai uneori mai ajutam la cărat snopi, dar foarte rar, cînd se apropia ploaia, că snopii erau grei și-ar fi însemnat să-mi iasă sufletul. De ce te-ai întristat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce trăim în ea ne zbatem prea puțin s-o facem mai bună. În douăzeci de ani tatăl tău putea să se întoarcă măcar o dată în sat, dacă nu la tat-su, atunci la maică-sa, la mormînt, să-i aprindă o lumînare, c-așa-i stă bine unui fiu! Bine; dar chestiunea e alta; ce vină am eu că-s fiica lui Săteanu?! se umple de furie Doina, ripostînd. De ce deviezi discuția?... Ei da, nu stau la coadă la carne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aș fi fost din ăia, aș fi apreciat și-aș fi lăudat continuu tot ce mi-ai fi spus. Căci, la urma urmei, surîde el, vrînd s-o sfîrșească frumos, cu atît mai mult cu cît înțelege că Doina e aprinsă și din cauza coniacului, coniac ce-l simte puțin și el, de la paharul băut ai putea să-mi strigi că-mi place să critic, dar să și profit, dovadă c-am băut cu tatăl tău, c-am stat la masă seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr încet, scotîndu-și scurta de fîș. Taie. Tăiat. Lazăr își aprinde o țigară, trage două-trei fumuri, apoi și-o lasă agățată în colțul stîng al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită. Prinde încet cărțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
incredibil! spune el, clătinînd îndelung din cap. Asta, ce ziceți dumneavoastră de doamna, intră în sfera incredibilului. Se poartă anormal, de parcă nici n-ar fi al ei. O mamă, totuși... Incredibil! Mă suspectezi c-aș minți? Întreab-o pe Doina! se aprinde Săteanu. Nu. Dar, pur și simplu, e incredibil. Tot ce mi-ați povestit depășește indiferența ori inconștiența; intră, de-acum, în domeniul urii. Așa mi-am zis și eu. Spuneți-mi, insistă Mihai, privindu-l deschis pe Săteanu dacă tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o mare iubire din tinerețe... Doina în nici un caz nu trebuie să afle; Mihai e sincer, n-am făcut rău povestindu-i. "Leit Aglaia." Și eu, cînd e furioasă, parcă o văd pe Lența, sor-mea, numai ei i se aprindeau ochii. "Neamul Sătenilor." Nu trebuia să-i dau palma aceea azi; chiar de-o să am cu Coca copii, nu va mai fi același lucru cum a fost cu Doinița... Cu Coca?! Pe Muraru nu-l suportă că-i ursuz, violent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile, speriate, se tîrăsc, așa legate de picioare, sub lăzi. Mircea Emil sare ca ars și o imobilizează, răsucindu-i mîinile la spate. Aha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i povestisem. Deștept tipul ăsta, procurorul, care mă luase la întrebări; mi-a zis exact cum o cheamă pe cucoană, unde stă, ce familie are, ba mi-a relatat și cum s-a purtat cu mine, exact ce spuneați: te aprinde și te lasă, ori, cum mi-a făcut mie, te amînă pe a doua zi. Mi-a cerut să-i relatez ce s-a întîmplat atunci; nu bănuiam de ce; credeam că-i o manevră a dumneavoastră să mă intimidați; tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am confirmat. E o nimfomană, mi-a și fost teamă să mai trec pe la ea, să nu-mi ceară banii înapoi dacă..." "Aa, înseamnă că nu-i nimic adevărat" a gîndit ăla cu glas tare, "deci, sigur nu te-a aprins, ca apoi să te lase cu soțul?", m-a mai întrebat cu o răceală în glas că mi se făcuse pielea ca de găină, apoi m-a pus să-i repet totul, poate o scrîntesc, c-așa-s ăștia, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]