2,792 matches
-
Oltu Curgător, Oltu de Jos, Oltu de Sus, Oltu de Mijloc, Oltu Mare, Oltu Mic, Oltu Rupt, Oltu Vechi, Valea Oltului, Piatra Olt, Drăgănești-Olt, Dealu Olteanului, Cîmpia Olteniei, Defileul Oltului, Valea Oltețului, Valea Oltului, Cheile Oltețului, Dealu Oltețului, Piemontul Oltețului, Arama Oltului, Lunca Oltului. Orăștie Este numele unui municipiu din județul Hunedoara. Prin polarizarea acestui nume, au fost create toponimele Culmea Orăștiei (între Munții Metaliferi și Munții Șureanului), Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus (sate în județul Hunedoara). Numele maghiar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
imaginare, culese de autorii Dicționarului din literatura dedicată copiilor, mai menționăm cîteva, intrate în limbajul familiar: Apa Sîmbetei, Buricul Pămîn tului, Capătul Lumii, Castelul de Diamant, Cetatea Lucrurilor Neterminate, Grădina Fermecată, Mînăstirea de Tămîie, Palatul de Cleștar, Pantalonia, Pădurea de Aramă, Pădurea de Argint, Poarta Raiului, Tărîmul Celălalt, Tărîmul de Nicăieri, Țara lui Moș Crăciun, Țara lui Mură-n-Gură. Tecuci Este numele unui municipiu din județul Galați, al unui rîu, afluent de stînga al rîului Vedea, al unui sat din județul Teleorman
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
demască spioni capitaliști (pe scenariul lui Tudor Negoiță)830. Un segment al benzii desenate românești pe care autoritățile l-au tratat cu cea mai mare atenție a fost cel istoric, în care se remarcă Radu Theodoru, care este, alături de Horia Aramă, cel mai prolific scenarist român de bandă desenată.831 Debutând în 1966 în revista Luminița cu povestirea Călugăreni (desene de Puiu Manu), autorul va mai colabora cu graficieni de calibru, precum Ion Deak-Cluj (albumul Posada în 1973), Ladislau Braum (albumul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mânjește chipul cu cremă de ghete neagră 849), Alexandru Ciubotariu, și alții. Graficienii consacrați înainte de momentul 1989 continuă să producă materiale valoroase, fiind relevante cazurile unor Virgil Tomuleț (Cu barca spre Troia 1990, Făt Frumos 2000 pe scenariul lui Horia Aramă și Misiunea "Victoria Venus" 1991, Întâmplări din expediția românească transafricană 1992), Valentin Tănase (nenumărate albume pe teme istorice, SF, ori erotice), Puiu Manu (diverse titluri în principala revistă destinată copiilor și tinerilor în primul deceniu de democrație, Universul copiilor), ori
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ochii luminoși, puri și expresivi. Anuca nu-i ascundea nimic din viața ei... I se adresa ca unui om, și-l înțelegea dacă o aproba sau nu, din felul în care se uita la ea, cu ochii lui mari de aramă, plini de lumină ca niște stele vii. Nică devenise o a doua natură a ei; era o noua viață pe care o trăia în afara pereților casei, într-o adevarată libertate. Nică o învăța cum trebuie să iubeasca lucrurile, cu ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se așezase în mijlocul parcului devastat, unde își sticlea acum ferestrele galbene ca flacăra de sodiu. Piațeta care trebuie să se fi aflat în fața clădirii o urmase și ea, dar se metamorfozase aici într-un heleșteu oval, cu o statuie de aramă înnegrită în mijloc și cu (aveam să-i privesc în fiecare seară) pești mari și grei, de culoarea verzuie a mocirlei de pe fundul apei. Conacul plin de gorgone și atlași de ipsos era însă, așa cum mă și așteptam, doar fațadă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
așa încît nu mai pot ști din ce adâncuri de nebunie s-a închegat monstrul halucinant pe care mi-a fost dat să-l văd zvâcnind, în toată splendoarea catastrofală a formelor lui, acolo, sub boltă. Pentru că, sub cerul de aramă decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aer, licărind în lumina palidă care se scurgea prin dreptunghiul ușii stacojii. Am simțit brusc singurătatea ca pe o sârmă strânsă în jurul beregatei, pe care cineva ar suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tineri cu corturile, râsete, și la apropierea de mănăstire priveliștea ce se deschide ochilor mei mă înfiorează, doamne, tarabele întinse în soare, mititei, bere, o masă cu icoane de hârtie ieftină, în culori vesele, de vânzare cărți bisericești, cruciulițe de aramă, lănțișoare, cărți de cântece, din nou coca-cola, un camion cu pepene roșu, muzică din zeci de casetofoane, e oare sfârșitul lumii, every night in my dream, mașini parcate unele lângă altele, obiective de vânzare întinse pe capotă, autobuse, motociclete, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vor părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania ritul, anunță Claudius, poetul inițiat în ezoterismul egiptean, vor veni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ființelor; când ninge și materia se acoperă de alb, totul se parfumează metafizic. (azi) Bang-bing, bang-bing, bang-bang-bang: muzica virilă a clopotelor de la Mitropolie mă trezește În fiecare dimineață curios de aventura zilei ce Începe; e o nerăbdare pură În vibrarea aramei Între două lovituri, un discurs amoros al materiei ce se pulverizează În puzderia de sunete; Într-o dimineață ca aceasta, Faust s-a simțit iscodit de un aer străin adiind de dincolo, s-a dat jos din pat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văd dacă iese Denisha cu ea, da’ n-a ieșit. Doamna P a dat din cap spre noi și s-a-ntors - mi-am dat seama că se speriase că mai zic ceva de licopen și ea va trebui să-și dea arama pe față, că nu-nțelege despre ce vorbesc, iar Denisha s-a așezat lângă Sheila. — De ce stăteai lângă doamna P., Denisha? am întrebat-o eu imediat ce baba băgăcioasă era prea departe ca să ne mai audă. Nu contează, Stacey, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o zi Înainte, cînd avusese febră, pierduse rația. Îl surprindea că acești oameni bătrîni și bolnavi reușeau să se scoale la orele de masă. Nimeni nu se gîndise să-l trezească pe Jim și nimic nu rămăsese În vasul de aramă. CÎnd a protestat, soldatul coreean l-a lovit În cap. Jim era și-așa sigur că femeile eurasiatice, care păzeau sacii de orez În chioșcul de bilete, Îi dădeau mai puțin decît partea ce i se cuvenea. Nu avea Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl trec toate sudorile, aruncă doar câte o privire de taur Însângerat gata să omoare. Da, să mănânce arahide, cafea și piper, că tot s-au scumpit, ce astea-s glume, tu să-l Întrebi de ce cumpără atâtea piulițe de aramă din talcioc, și el să spună că nu-i adevărat, că el nu și-a cumpărat decât o busolă. Să mănânce piper dacă-l roade invidia că stai la masă cu cea mai frumoasă tipă din orașul ăsta și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asmut asupra dușmanilor sau adversarilor; și amintiții câini trebuie să fie Îmbrăcați sau Înfășați cu piele de măgar sau bivol pentru două motive: Primul motiv este ca să nu-l ardă focul pe care câinele Îl poartă Într-un vas de aramă; al doilea motiv este că, de foc, calul se teme și de Îndată ce-i simte dogorirea o ia la fugă și, pe deasupra, călăreții sau scutierii vor vrea să se apere de câini, atunci câinii Îmbrăcați cu piele nu vor fi răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dogorirea o ia la fugă și, pe deasupra, călăreții sau scutierii vor vrea să se apere de câini, atunci câinii Îmbrăcați cu piele nu vor fi răniți de călăreți sau de scutieri, sau de pedestrași. De știut că amintitele vase de aramă, unse pe dinăuntru cu terebentină și care poartă Înăuntrul lor un burete Îmbibat În alcool, ard cu repeziciune; și caii sunt speriați de foc și de mușcătura câinilor; și se pun pe fugă și rup frontul; și acesta este războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și ceva. Am băut o cafea. Nu-mi era foame, dar am încercat totuși să înghit o brioșă care avea gustul pungii în care fusese împachetată. Am mușcat de două ori și am aruncat restul într-un coș înalt de aramă care era probabil pentru umbrele. La revedere, zise bătrânul, în timp ce ieșeam. Trecea un autobuz care tăia strada liniștită, ca o navă marea. Nu ne-am fi revăzut eu și bătrânul, cafea lui era o porcărie. Și n-aș mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
albă cu hublou. Mama lui Felix spăla mai nou, după cum zicea cu un zâmbet parșiv, „cu spuma bine temperată“ - în timp ce la noi încă era „zi de spălat“ la fiecare două săptămâni; o femeie din satul vecin venea, încălzea cazanul de aramă, înmuia cu făcălețul rufele în leșie, le freca pe scândura de spălat, le clătea... și eu încă mai aveam o bicicletă cu „frână de picior“. Atunci, pe aerodrom, acolo unde se înălța o casă lângă Shopping-Centre, se afla un Piper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nepedepsit, cu atât mai mult, cu cât singurul în drept să reclame a fost numai victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei nasturi de sticlă albă, a scos un caiet gros, cu scoarța de mușama neagră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
manuscrisul, împreună cu două sute de caiele drept amintire, fiindcă presimțea că drumurile noastre nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă ordinară, săvârșită contra unui misit extraordinar, monologă în continuare. Omul cu ciocul de aramă, dacă țipătul acela de copil nu m-ar fi înnebunit de groază, căci e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea sa jupuită. Mai adăogă câteva cuvinte ciripite din sucombatul meu vocabular și, fredonând apoi, cu toate tonurile false, cântecul vâslașilor de pe Volga, a coborât scara de piatră în ritmul ciocănit al frigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vândă ca pâinea caldă, iar cu banii realizați să-mi înlocuiesc creierul și inima, singurele măruntaie distruse în trupul meu robust și perfect sănătos. Nici unul dintre cititori nu mi-ar fi descoperit isprava și mai puțin Omul cu ciocul de aramă, mereu preocupat cu strânsul și număratul caielelor. Dar era munca inerentă unei asemenea încercări. M-a înspăimântat întotdeauna munca sistematică, pe care o disprețuiesc și o întâmpin cu dezgust de câte ori nu o pot ocoli. Cred că din pricina asta nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urmă el mai departe, - cum răgea, când și-a frământat dantura de cauciuc, mușcându-se de o mână, după ce a surprins-o, în pădurea de pe malul Dunării, pe Zitta, sârboaica spălăcită cu nasul plat, curvindu-se cu Omul cu ciocul de aramă. - Nu cunoști afacerea mai îndeaproape, răspunse prompt frățiorul meu, mușcându-mă de mână. Când și-a încărcat pistolul și-a dat bine seama că nu va cuteza niciodată să-și tragă un plumb în inimă. Eram liniștit în privința asta, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]