2,333 matches
-
rășchirate: — Sunt două teatre de lemn... — Cum două? — Repeți întruna: cum două? cum două? îl îngână celălalt. Mai bine taci din gură și ascultă-mă. Trage adânc aer în piept. — Două teatre, spațioase și unul, și altul, lipite sus prin arcade comune și montate fiecare pe câte un pivot... Germanul pălește. — Măiculiță! Șoptește speriat: — Da’ de ce trebuie să fie două? Rufus constată cu plăcere aerul lui nefericit. Până și mirarea i a dispărut din glas. Ia spune-mi, ce spectacole sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Orașul poartă numele unui fort, post militar înaintat din secolul trecut contra pieilor roșii. Orașul se află într-o vale cu pereții calcaroși ce-mi amintește pe aceia ai Balcicului. Hotelul la care descindem e construit în stil vechi, cu arcade, cu scări mari, largi, cu camere înalte, spațioase. Vizitez a doua zi Ministerul de Agricultură. La puțina populație pe care o are statul, există un mic guvern cu un ministru al agriculturii. Întinderea statului e de 20 milioane hectare și
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
se păru nouă, și niște animale mici, nu ne-am dat seama dacă erau Împăiate sau mumificate sau reproduse foarte fin. totul parcă Înecat Într-o lumină difuză și crepusculară. Ea părea să provină de la o fereastră mare cu două arcade, din fund, de la vitraliile ei despărțite În romburi prin bare de plumb, filtrând o lumină chihlimbarie, Însă lumina de la fereastră se contopea cu aceea a unei lămpi mari puse pe o masă de mahon Întunecat, acoperită cu hârtii. Era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
set, incluzând contraforturi și o turlă, o copie la scară redusă a unuia dintre turnurile catedralei Chartres. Apoi, cu ajutorul unui manual numit Elemente ale stilurilor arhitecturale, s-a apucat să decoreze structura cu roadele imaginației sale. Capete de balaur, urne, arcade islamice, dale Mugale smălțuite și numeroase copii ale statuilor grecești și romane; toate acestea și-au găsit locul în completarea clădirii. Nababul a fost încântat, a comandat fericit marmură de la Ferrara, mozaic de la Oxford, și a angajat o echipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de sus? Nu mai vrea să fie Pretty Bobby. Nu le mai vizitează pe Gul și Shuchi și ori de câte ori poate, părăsește și chițimiile de pe Falkland Road, grăbindu-se să ajungă în zonele mai bune ale orașului, să se plimbe printre arcade, să salute albii. O caută din priviri. Și-o imaginează ca pe o tânără bogată, fiica unui englez înstărit și se roagă să se mai afle încă la Bombay. Se uită pe ferestrele de la Evans & Fraser, sperând s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
n-o să-ți vină să crezi, ea și soțul ei au avut o barcă. Dar am pierdut-o la divorț. Capitolul XV Academia de Călărie era o relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea. Câțiva agenți în uniformă de la Secția 20 așteptau afară. Alții erau împrăștiați prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el se simte jignit, ce se întâmplă cu tine, credeam că vom sărbători împreună ziua de naștere a copilului, cu cine ai vrea să sărbătoresc, cu soția mea? Eu îmi amintesc din nou piciorul acela bronzat, lovindu-mă drept în arcadă. De ce plângi, întreabă el surprins, te asigur eu că va fi bine, voi veni să vizitez copilul, îi voi plăti pensie alimentară, sunt pregătit chiar și să mă culc din când în când cu ea, dacă asta dorești, ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ticălosul! L-a angajat în absența mea, îți vine să crezi? Costum verde deschis, Dumnezeule. Și Adrian. Ce fel de nume mai e și ăsta? —Ce nume ai prefera, Duggie? Am cotit pe Old Bond Street. Duggie se grăbea pe sub arcade, aruncând o privire nostalgică înspre magazinul cu ciocolată, unde fiecare trufă costă atât de mult, încât ai putea crede că au fost făcute personal de către un membru al familiei regale. — Ador locul ăsta, spuse, dar e prea dat naibii. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi făcătoare de minuni și foarte ajutătoare în necazuri, cereri și ajutor. Altarul este luminat de o fereastră la est, naosul are abside puțin adânci, dar foarte largi și este delimitat de pronaos cu doi stâlpi pe care se sprijina arcada bolții. În partea stângă, ca în orice biserică, stă neclintită icoana Maicii Domnului, pentru care vin oamenii la Giurgeni. Parcă te-așteaptă să te apropii de ea, să o cuprinzi cu iubire, ca să te poată salva. Oameni în cărucioare, cu
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
strigau de cred că au trezit tot Hușul! Am ajuns repede acolo și am găsit imaginea disperării. Două salvări stăteau la poartă și mașina Poliției, dar nu puteau interveni pentru că nu se putea apropia nimeni de băiat. Era lovit la arcadă și se zbătea îngrozitor. Epilepticii își înghit limba, pe când băiatul ăsta scotea foarte tare limba afară, scotea tot felul de sunete, făcea ca pisica, cu mâinile încleștate, așa cum ține pisica ghearele și se năpustea spre noi. Când îl apucau doi
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
soț era greșit din punct de vedere tehnic, viitor soț nu părea prea plauzibil. Logodnic părea să se potrivească mai bine, Însă adevărul e că nu fuseseră niciodată logodiți oficial. — E jumătatea simbolică a mătușii Zeliha. Peste drum, sub o arcadă otomană elegant sculptată, au zărit doi băieți țigani, unul din ei scoțând cutii de conserve din coșurile de gunoi și apoi stivuindu-le Într-o căruță hodorogită. Celălalt stătea pe marginea căruței și le sorta, prefăcându-se din răsputeri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
străbătute doar de cloșarzi și de măturători. stigmatele nopții erau vizibile și pe rue du Faubourgmontmartre : cutii goale de bere abandonate pe trotuare, pubele așteptînd să fie golite, dar vomitîndu-și deja din abundență conținutul, resturi de saltele improvizate sub unele arcade și porticuri... Cîteva cafenele tocmai se deschideau cu timiditate, chelneri obosiți scoteau cu mișcări lente scaune și mese pe terase, iar primii alcoolici erau deja fixați la cîte o tejghea în așteptarea primului pahar cu vin alb. am intrat și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Vasile Prisecaru, Timotei Brânză și laici Grigore Filip - Lupu, Alexandru Chiriac, Nicolaie Radu Holippa, Tatiana Gălușcă, Nicolaie Șchiopu, Gh. Sârbu, Nina Gorgeag, Nicanor Jereghi, Vasil Harea, Al. Niculescu, Vlad Dumbravă, Toma Istrate, Victor Livezeanu, Iulia Cristea, Nicolaie Istrate, Al. Ioachinescu, Arcada Donos... Reuniunile basarabenilor care aveau loc la București În principal de hramul Seminarului Teologic și hramul Liceului Eparhial de Fete Întruneau și basarabeni aflați În diferite localități din țară. De menționat că În multe Împrejurări serviciul divin se desfășura și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
său, care Îl ignorau. Vai de slăbiciunile omului! Nici măcar broasca-țestoasă, care adastă meditând sub cupola sa din baga, nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori care-și râdeau de-un nefericit ce zăcea pe caldarâm, mort de foame și de frig. Mila lui Tai An s-a umflat, făcându-se de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman. Se răsucise către el și privea cu gura întredeschisă către cele cinci dropii nemișcate, paralizate parcă. Desigur că îi zăriseră și cu mintea lor de pasăre pricepuseră și de ce se oprise droșca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dintrodată plutirăm lin și intrarăm sub bolțile luncii mari de sălcii. Soarele da în asfințit, o pulbere de aur se strecura prin pletele verzi și tremura în flori de lumină pepânza neclintită și întunecoasă a apei. Ramurile, împreunându-se, deschideau arcade negre, sub care treceam într-o liniște nețărmurită, lăsând o cărare de solzi de oțel în urma luntrii. Și ne oprirăm între două sălcii scorburoase, adăpostiți de ramuri dese, care curgeau de sus până la luciul bălții. În față aveam o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strecură printr-o crăpătură Îngustă, bătătorită de copiii din lagăr. Urcă scara și se așeză pe treapta de ciment care forma primul rînd de balcoane. Cu manualul sprijinit pe genunchi, savură pe Îndelete cel de-al doilea cartof. Sub el, arcada avanscenei fusese bombardată și transformată Îmtr-o grămadă de moloz și grinzi de fier, iar peisajul expus acum vederii semăna cu o panoramă pe un ecran de cinema. Spre nord erau casele din concesiunea franceză, fațadele lor reflectîndu-se În cîmpurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un rafinat cunoscător de oameni și de istorie. Un adevărat senior, iar domeniul lui, credeți-mă, madame, avea o puternică amprentă feudală. Ziduri ca de cetate, două rânduri de porți din stejar masiv ferecate în fiare și prinse într-o arcadă de piatră; împrejmuiri înalte și mai multe foișoare în care stăteau la pândă arnăuți cu pistoale, puști și hangere. Nimeni n-ar fi cutezat să atace un astfel de domeniu. Numai rușii au cutezat. Și asta s-a întâmplat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acelei reprezentații despre care unii aveau să vorbească multe, dar să o uite destul de curând, după cum alții, fără să vorbească prea mult, aveau să-și amintească mereu de ea. Mai exact, unul. Cortina de chembrică scârțâi pe sârmă, dezvăluind o arcadă din pietre neregulate prin care se vedea zbuciumul înflăcărat al infernului. De mare efect asupra publicului. Și lângă acea arcadă stătea Nanone. Păr despletit, revărsat peste brațele goale. Desculță. Trup drapat într-o mătase ivoire cu falduri ample, prinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prea mult, aveau să-și amintească mereu de ea. Mai exact, unul. Cortina de chembrică scârțâi pe sârmă, dezvăluind o arcadă din pietre neregulate prin care se vedea zbuciumul înflăcărat al infernului. De mare efect asupra publicului. Și lângă acea arcadă stătea Nanone. Păr despletit, revărsat peste brațele goale. Desculță. Trup drapat într-o mătase ivoire cu falduri ample, prinsă pe umăr cu o fibulă. Lacrimi strălucind în lumina tremurată a lumânărilor. O paloare de ființă supranaturală, de înger sau zeiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care el însuși visase adeseori să ajungă, dar neștiind ce cale să apuce. O văzu cum revine, cum zâmbește, cum îi zâmbește din înălțimi siderale. Așa crezu în acel moment. Și poate că nu se înșela prea tare. Servitorii luară arcada, dezvăluind publicului șmecheria iluziei: un felinar cu sticle roșii, un rest de lumânare și voalul negru, agitat cu înflăcărare de doi țigănuși. După ce trimise mai multe sărutări spre cei din sală cu brațele ei nefiresc de albe, Nanone își desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o zi obositoare. Cotul adânc al râului oferea priveliști liniștitoare. Din verdeața grădinilor răsăreau turlele bisericii Domnița Bălașa, clopotul greu de pe dealul Mitropoliei, suspendat ca un ceaun mare pe trei bârne încrucișate, palatul Brâncoveanu, cu firide în ziduri groase și arcade albe la ferestre. Prin cristalul ușii de la intrare se zăreau cele două brațe ale scării interioare și culorile frescelor reflectate în oglinzile mari. Grădinile palatului care coborau până la vadul Dâmboviței erau acum pe jumătate inundate. Ici-colo răsăreau doar coloanele svelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau de cafeaua băută în pavilionul ridicat chiar deasupra apelor Dâmboviței și, bineînțeles, de hanul lui. Prințul se mândrea cu acel „palat de lemn”, un han deschis, primitor, construit după stilul tradițional al locului, cu prispe, foișoare, stâlpi sculptați și arcade din broderii în lemn. Deși participase la multe evenimente politice din Imperiul Otoman și din țara Românească, viața prințului nu era totuși doar o simplă istorie a politicii și a diplomației, nici măcar o cronică a afacerilor internaționale. Aparent dezordonată, inegală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îl adusese în centrul orașului cu vechiul ei Plymouth și în timp ce ea fusese la medic să-și trateze artrita, Ignatius cumpărase de la magazinul Werlein niște partituri pentru trompeta sa și o coardă nouă pentru lăută. Apoi se plimbase prin Penny Arcade de pe Royal Street să vadă dacă se mai instalaseră jocuri mecanice noi. Fusese nemulțumit că dispăruse jocul de minibaseball. Poate îl duseseră doar la reparat. Ultima dată când jucase, maneta nu mai funcționa și, după o mică discuție, direcția îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
suntem și poate nici chiar ce an. Credea probabil că era Mardi Gras*. În ultima clipă, George îl văzu și pe agentul deghizat venind pe stradă în spatele marinarului. Arăta ca un beatnik. George se ascunse în grabă după una dintre arcadele vechii clădiri guvernamentale spaniole, Cabildo și apoi se strecură printre arcade până pe St. Peter Street. O străbătu în goană, ajungând pe Royal Street și de acolo se îndreptă spre centru, unde erau liniile autobuzelor. Acum, agentul deghizat se învârtea în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]