2,025 matches
-
dezvoltă la noi jurnalismul profesionist, iar disputa cu C.A. Rosetti rămâne una dintre cele mai înverșunate polemici din istoria presei românești. Redactori la publicații adverse, Eminescu și Rosetti se disting în epocă prin superioritatea calitativă a discursurilor și prin argumentația solidă a materialelor publicate. Depășind adversitatea politică dintre gazetele la care scriu, cei doi jurnaliști ilustrează în fond două moduri de raportare la realitățile politice ale vremii și două moduri de înțelegere a limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
389 ș.a. O pondere însemnată în vocabularul eminescian o au expresiile în limbi străine: latină, franceză, germană, engleză, italiană, greacă ș.a. Din punct de vedere al ocurenței, pe primul loc se află expresiile latinești, care apar în momente cheie ale argumentației jurnalistice, pentru a ilustra afirmațiile gazetarului: ab antique, ad acta, ad absurdum, ad hoc, ad hominem, ad infinitum, ad interim, ad libitum, ad litteram, ad oculos, ad referendum, ad rem, ad valorem, anticipando, bellum omnium contra omnes, qui cito dat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
istorisire, izvorând din timpurile exemplare și scurgându-se către sfârșit, dilatându-se, astfel, sistemul de referință al discursului și ajungându-se la o ficțiune explicativă, euristică"414. În articole interesează doar caracterul exemplar al acestor istorisiri, faptele oferind premisele desfășurării argumentației jurnalistului și ale proiecției în paradigmatic și în regim de generalitate a poveștii. b) Naționalism/ cosmopolitism. Manifestând o atitudine critică față de generația care transformă în principii absolute cunoștințele însușite la studii în străinătate, fără a ține cont de specificul autohton
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica Spiridon sublinia: "La Eminescu, imaginea pilduitoare a istoriei este confecționată din date seci și prozaice (economice, demografice sau topografice)"432. Incursiunile istorice oferă gazetarului prilejul unor analize contrastive prezent-trecut și configurează coordonatele desfășurării argumentației. Ilustrativ în acest sens este studiul "Basarabia", în care Eminescu demonstrează apartenența românească a ținutului Basarabiei, printr-o incursiune în trecutul istoric al acestei provincii, ajungând la concluzia că "acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimenea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și de o profunzime rar întâlnite în stilul jurnalistic românesc al epocii. c) Pasiunea pentru datele empirice. În strânsă legătură cu tehnica exemplului edificator, publicistica eminesciană cuprinde un număr impresionant de statistici, de eșantioane cifrice, de procente, menite să sprijine argumentația jurnalistului. Un exemplu în acest sens îl oferă studiul intitulat " Cestiunea israelită", publicat în paginile Timpului, în 24 mai, 12, 13, 14 și 21 iunie 1879, care abundă în informații statistice: "Dacă analizăm diferitele tocmeli agricole ce cunoaștem găsim că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
desfășurată de C.A. Rosetti, unul dintre cei mai vehemenți adversari de polemică ai lui Eminescu. Stilul publicistic cultivat de Rosetti "își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848"490. Patosul argumentației, amploarea frazelor, trimiterile istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele scrisului jurnalistic cultivat de Românul. După 1880, declinul publicației este evident, iar încercările de revitalizare sunt sortite eșecului. Discutând din ce în ce mai dogmatic, Românul, pierdut în amintirile sale de odinioară și nedespărțit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și modalitățile de construcție a argumentației discursive. Un merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea mijloacelor de exprimare ale limbii române, într-o perioadă în care lipsa unor norme literare se face simțită în stilul greoi al publicisticii, caracterizat prin amestecul de vechi și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
alegând să scrie despre un curent ca postmodernismul și despre un reprezentant al lui ca Jean Baudrillard, a dat dovadă de o dublă temeritate, realizarea acestei cărți fiind și ea, urmare firească, un îndoit succes. Fermitatea luărilor de poziție, soliditatea argumentației, originalitatea opiniilor exprimate pe întregul parcurs al cercetării semnalează o contribuție reală la investigarea unui fenomen căruia comentatorii nu-i lipsesc, adevărata performanță sau una din marile performanțe ale Cameliei Grădinaru fiind aceea de a face o expunere ireproșabil ordonată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
probleme. Deși diferitele tipuri de limbaje, de la cel al cotidianului până la cel al literaturii, științei, dreptului, filosofiei sunt impregnate cu elemente retorice, lucru ce determină înrudirea lor, totuși "mijloacele retorice sunt supuse, în demersurile fiecărei discipline, unor forme diferite de argumentație"314 (s. a.). Tocmai pentru că dispun de scopuri și de moduri de cunoaștere diferite, care dezvoltă în special o anumită funcție a limbajului, aceste discipline creează propriile lor culturi de experți, care interacționează în mod distinct cu lumea obișnuită, argumentează Habemas
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
King este într-adevăr transpusă într-un cadru nou, dar rămâne discutabilă măsura în care argumentele prezentate sunt suficiente pentru a susține pănă la capăt tezele inițiale. Dualismul epistemologic subiect obiect invocat (și care la un moment dat intervine în argumentația lui King ca un punct de asociere a teoriei baudrillardiene cu cartezianismul) este prezent și la Baudrillard, dar acesta este foarte nuanțat pe parcursul lucrărilor sale, culminând cu teza în care obiectul este cel care deține rolul hotărâtor în această relaționare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întregii afectivități, fiind despărțită, teoretic, de exercițiul rațional al argumentării. Trimiterile etimologice sugerează caracterul ascuns, disimulat al seducției, precum și necesitatea unei pregătiri aparte sau a unor caracteristici naturale ale oratorului-seducător. După cum mărturiseau Joule și Beauvois în Tratat de manipulare, "strategiile argumentației sau ale seducției necesită anumite competențe sau atribute cât se poate de specifice. Să argumentezi ține de o artă dificilă și nu seduce oricine dorește să o facă. [...] De aceea, argumentația și seducția nu sunt pentru omul de pe stradă metodele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mărturiseau Joule și Beauvois în Tratat de manipulare, "strategiile argumentației sau ale seducției necesită anumite competențe sau atribute cât se poate de specifice. Să argumentezi ține de o artă dificilă și nu seduce oricine dorește să o facă. [...] De aceea, argumentația și seducția nu sunt pentru omul de pe stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca și Jean Baudrillard, de altfel, care afirmă în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atingerii scopurilor, ceea ce contribuie la dezvoltarea proceselor de voință, favorizează căutările personale și afirmarea ideilor proprii. Ce conține un portofoliu? Portofoliu cuprinde: lista conținutului acestuia(sumarul, care include titlul fiecărei lucrări/fișe, etc. și numărul paginii la care se găsește), argumentația care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantă fiecare și cum se articulează între ele întro viziune de ansamblu a elevului/grupului cu privire la subiectele respective, lucrările pe care le face elevul individual sau în grup, rezumate, eseuri
Caleidoscop by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93235]
-
stau lucrurile, nu cumva trebuie să considerăm pe Eminescu (dată fiind dimensiunea sugestiv-muzicală a liricii sale) un precursor al simbolismului românesc? Desigur. Numai că, în mod bizar, Lovinescu refuză să tragă această concluzie la care l-a condus, dealtfel, chiar argumentația sa. Refuzul se datorează poate și faptului că ideea mai fusese exprimată în epocă de N. Davidescu, adversar înverșunat al criticului de la Sburătorul. Însă, dacă nu voia să-i acorde lui Eminescu statutul de precursor al simbolismului, măcar prin unele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
IV, ed. cit., p. 297). 47 Ligia Tudurachi, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, vezi capitolul " Ponciful și geneza romanului", pp. 106-110. În opinia exegetei clujene, pe care o justifică și sensul argumentației din paginile de față, "[...] plecând de la clișeu, romancierul întrevede posibilitatea unei scriituri uniforme și în același timp a unei scriituri mecanice, care nu riscă nici un fel de blocaje". 48 Apud Ligia Tudurachi, op. cit., p. 107. 49 Idem, p. 110. 50
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
formelor" în sine, cât admirației (unei predispoziții psihice înnăscute a "fondului", a rasei noastre de origine latină): nu "forma" generează, așadar, "fond", ci fondul evoluează organic și ajunge să genereze, în timp, creații originale, apropiate de valoarea "formelor" împrumutate. Sensul argumentației din Istoria civilizației române moderne (care privilegiază "temperamentul" în raport cu "voința", "fondul" față de "formă") intră în contradicție cu "teoriile" lovinesciene. 136 Anonymus Notarius, "Cariera mea de critic", în volumul E. Lovinescu, Editura Vremea, București, 1942. 137 Apud Petru Creția, op. cit., p.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al operei baroce, prin identificarea mecanismelor de creație și, totodată, a modalităților de analiză a textului. Accentul este pus pe viziunea filosofică a perioadei baroce, capitolele destinate recompunerii ontologiei și a gnoseologiei specifice servind drept fundament teoretic pentru înțelegerea funcționării argumentației dialectice, care înlocuiește demonstrația logică la nivelul textului. Exegeta elaborează și o serie de studii în care prezintă stadiul cercetărilor asupra secolului al XVII-lea francez, cu punctul final în cursul universitar Du Baroque au classicisme (1993). Pe de altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
ceea ce ar fi putut să fie și nu a fost. Ca istoric și critic literar, a dat, prin volumul Dacii în conștiința romanticilor noștri (1979), un foarte serios și aprofundat studiu. Pe lângă originalitatea temei, impun bogăția informației, coerența construcției, rigoarea argumentației și, nu în ultimul rând, eleganța și percutanța stilului. Dominându-și subiectul, autoarea reușește nu doar un excelent expozeu al evoluției ideii de dacism (de la primii cronicari, trecând prin Școala Ardeleană, până la Eminescu), ci și o incitantă analiză a creației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
având pecetea creației libere și Înfloritoare, diferită de viața culturală burgheză aflată „În cea mai deplină anarhie” și de arta „aservită, Înfeudată, umilită” din trecut, când Înflorea doar „cultura oamenilor de casă, a lacheilor, literatura osanalelor fascisto-monarhice”. Dar să citim argumentația autorului: „Nu e multă vreme de când Scânteia, organul Partidului Muncitoresc Român, apreciind stările de lucruri din câmpul creației literare, Înregistra un Început de cotitură, semnele unei treceri În calitate a literaturii noastre, și iată că forța conducătoare din Republica noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu care acesta a analizat fenomenul cultural românesc pe Întreg parcursul anului 1948, după cum am arătat În cartea mea Reeducare și prigoană, va fi și mai eficientă, mai percutantă căci va veni din Însăși inima breslei. Dar să-i citim argumentația: „În cele două săptămâni scurse, secțiile de creație ale Societății Scriitorilor din RPR au luat ființă și au trecut la activitate. Atât ședințele de constituire cât și primele ședințe de lucru ne-au furnizat o serie de date, de semne
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin care se filtra creația poetică. De pildă, tema naturii partinice, a muncii, a noii geografii sunt deslușite de J. POPPER 28 În volumele câtorva poeți situați „pe o linie de evoluție a liricei noastre”. Să cunoaștem această linie și argumentația lansată iremediabil pe ditiramb, logoree și retorică găunoasă: „Există oare un anotimp al poeziei În care harul muzei să Îmbobocească În versuri, precum mugurii lui April sau cearta păsărilor pe ramurile abia Înverzite? Se poate spune doar că fiecare vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
până atunci. Deși pornită de unul singur, ofensiva părea sigură, demonstrația convingătoare și erau de așteptat Întăriri; dar nu se Întâmplă așa; conduși de Scânteia, contraopinenții sunt atât de mulți și atât de puternici Încât nu numai că se infirmă argumentația aceluia, dar se demonstrează că, dimpotrivă, lipsă de calitate, opacitate, manierism, ba chiar și mai rău: „rămășițe burgheze”, există, dar nu În spațiul nuvelei, ci În acela al criticii literare și În primul rând În cazul unor așa-Închipuiți specialiști
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de șablon. (Ă). Autorul «are părți pozitive», «dar și limite». Opera lui «a făcut un pas Înainte». Eroii lui sunt vii, limba e colorată și vie, etc.etc. Astfel de expresii, care câteodată sunt juste, dar aplicate fără discernământ și fără argumentație nu conving pe nimeni, se Întâlnesc mai În toate publicațiile noastre cu caracter literar, Începând cu Viața românească și sfârșind - fără supărare - cu revista unde apar aceste rânduri. În această privință cronica la Pentru fericirea poporului din Contemporanul nr. 240
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exprimate în cadrul unui Congres Național al Asociațiilor județene ale Corpului Didactic, ce a avut loc pe data de 24 mai 1924 în București. Pledând pentru grabnica mărire a salariilor și sporurilor, un tânăr învățător din județul Bacău a folosit următoarea argumentație „contabilicească”: „din septembrie 1923, când am fost numit, și până azi am cheltuit salariul pe doi ani pentru un palton (3.000 lei), un costum de haine de iarnă și unul de vară (fiecare 2.500 lei), dou) perechi de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Ibrăileanu exprimă și aici o opinie părtinitoare despre mișcarea socialistă românească. E opinia celui care a părăsit, împreună cu tot grupul de generoși, P.S.D.M.R. și încearcă să-și justifice, post festum, actul de la 1899. Regăsim aici, pe un spațiu concentrat, întreaga argumentație a generoșilor care motivau părăsirea partidului prin aceea că în România proletariatul ar fi aproape inexistent ca o clasă socială și, în consecință, rațiunea de a fi a partidului socialist nu s-ar justifica. Ibrăileanu utilizează ca premisă fizionomia socio-economică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]