3,560 matches
-
identitate recunoscută (de către sistemul centralității masculine), depinzînd, în mod necondiționat, de "identitatea" unui bărbat (transfigurat cînd în tată, cînd în soț). Lipsa ei de contur identitar s-a ilustrat și printr-o absență a independenței financiare, femeia nefiind, în culturile arhaice (prelungite, alegoric, pînă în dimensiunea modernă a istoriei), un factor activ din punct de vedere social și economic. "Dependența" femeii de principiul masculin dominant a dus totodată, treptat, la alterarea a ceea ce Virginia Woolf conceptualizează drept integritate artistică (artistic integrity
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tradițională nu a ajuns să trăiască nici măcar starea de "autonomie" primară, de "egalitate" cu sine însăși, "libertatea" sa ilustrîndu-se, prin urmare, în varianta unei profunde nefamiliarități. Protagonista aleasă de Orwell în O fată de preot, Dorothy Hare, este prototipul feminității arhaice europene. Fiică a parohului din Knype Hill (orășel din Estul Angliei, creionat după regulile realiste ale "culorii locale", fenomen ce trebuie legat de intervalul trăit de autor în provincie în preajma redactării romanului în casa părinților săi), Dorothy își asumă postura
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca pe o pierdere a "inocenței" și, implicit, ca o intrare în spațiul duplicității, dualismul, al "dublei critici". "Moartea naturalis tului" (în fond, dispariția tînărului/copilului care înțelege și își asumă lumea naturală prin esențele ei) reprezintă "coru perea" spiritului arhaic (irlandez) de un univers (englez) depesonalizant și cotropitor. Prin maturizare, copilul desco peră că adulții nu sînt zei și astfel își pierde inocența. Prin integrare, irlandezul află că zeii britanicilor nu sînt și ai lui și, de aceea, se despiritualizează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și luându-l cu scutece l-au înfășat și cu brațele l-au cuprins și țițe feciorești dându-i în gură, cu lapte curat l-au adăpat".14 E adevărat că și limba veche contribuie la lirismul descrierii prin sensul arhaic, de origine păstorească, al verbului "a apleca" (a alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
14 E adevărat că și limba veche contribuie la lirismul descrierii prin sensul arhaic, de origine păstorească, al verbului "a apleca" (a alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică sân matern), sau prin derivarea arhaică a verbului "a apipăi" (asemănător cu a lui "a amirosi", de pildă). Însă o expresie precum "preacuratele mânile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică sân matern), sau prin derivarea arhaică a verbului "a apipăi" (asemănător cu a lui "a amirosi", de pildă). Însă o expresie precum "preacuratele mânile sale", cu superlativul antepus, transmite o noțiune amețitoare când este luată în sens concret: aceea de mâini imaculate, care nu au atins
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
olimpiene ale muntelui sfânt 46. Sau, dacă se așteaptă la așa ceva, nu poate face parte dintre cititorii acestor rânduri. Încrustarea bine dozată a unor elemente lexicale, sau a unor turnuri lexicale meșteșugit decelate va crea impresia, iluzia, starea estetică de arhaic. Aceste considerații banale, extrem de comune, se cer totuși făcute pentru că trebuie reamintit faptul că esențială este căutarea autorului, efortul lui conștient (sau nu, vom vedea ceva mai jos) de a se exprima artistic oarecum în afara limbii contemporane lui. Obținerea efectului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Alți prozatori, fără a avea efectiv cunoștințe lingvistice adecvate, utilizează limba veche mai mult întâmplător, de predilecție prin imitarea celor de mai sus: Pantazi Ghica și N. D. Popescu. Există mulți mânuitori harnici ai condeiului la care termenul învechit și arhaic are o prezență redusă și neconcludentă. Unii dovedesc ceva talent, alții, majoritatea, nu. Le menționăm numele pentru că prezența lor activă în publicațiile vremii menținea apetența cititorilor pentru literatura artistică istorică: Ciru Oeconomu, Iulian Grozescu, A. Pelimon, At. M. Marienescu, Gr.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
susține calitatea artistică a acestui gen. La alt nivel acum, cel lexical, romanul și nuvela istorică din secolul analizat au contribuit la împrospătarea vocabularului limbii literare pe trei căi bine conturate. Cea dintâi este calea regală a cuvântului învechit și arhaic, vorbă care, prin valențele ei evocatoare, a împrospătat, cu maximă economie de mijloace, limba în cadrul ei diacronic. Amintirea ziselor înțelepțite de trecerea prin strunga anilor a întărit programatic starea națională a expresiei. Valorile poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Gustave Lanson din L'art de la Prose, Paris, Librairie des Annales, 1809, p. 232). În literatura română sunt cunoscute diferitele modalități de receptare a romanului sadovenian Creanga de aur. 46 Ceea ce nu înseamnă că, uneori, redarea artistică a lumii vechi, arhaice, nu a dus la experimente inovative lexical gen Tolkien (era bun lexicolog și lexicograf , a știut cum și cât să inoveze), sau la redărea vorbirii vechi grecești în Troienele (celebra punere în scenă a regizorului Andrei Șerban), sau a limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să creadă că este imposibil să nu fie indispensabilă bunului mers al universului, cea mai sacră, civilizată, dezvoltată etc. Pentru greci, ceilalți erau niște barbari. Pentru oamenii moderni, ființele care astăzi sunt mulțumite de condițiile materiale, care refuză democrația sunt arhaice, nebune, periculoase. Lumea modernă se crede, ca și celelalte, de neînlocuit. Imposibil să nu fie fructul unei evoluții îndelungate, ultima etapă a înaintării haotice a umanității către progres. Cel care susține, cu mare doză de convingere dar și cu naivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imposibilelor unei lumi e o activitate fără sfîrșit. Ne-am propus ceva mult mai modest. Ne-am limitat la reliefarea, în linii generale și pentru fiecare lume în parte, a cîtorva posibile și imposibile. Lumile construite de oameni (inclusiv lumile arhaice) sunt, cu siguranță, mai puțin omogene și mult mai contradictorii decît o sugerează studiul de față. Sunt convins, scrie Claude Lévi-Strauss115, că societățile umane și indivizii nu creează niciodată în mod absolut, în jocurile, visele sau delirurile lor, ci se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
subzistentelor sînt restrînse la nucleul economic pe care-l reprezenta familia (economie naturală). Religiile și filosofiile care constituie fondul de referință al societății umane au fost, inițial, ostile fenomenului economic, în sensul restrîns în care era el înțeles în societățile arhaice. Iată cîteva repere în acest sens: • gîndirea ebraică: potrivit Legii și profeților Vechiului Testament, calea cea dreaptă nu se bazează pe bogăție. "Un nume bun este mai de preț decît bogăția; cinstea este mai prețioasă decît argintul și decît aurul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ca știință socială; * economia ca activitate de transformare a lumii; * economia ca știință umană. Probleme de studiat: * În ce constă distincția dintre abordarea empirică, cea normativă și cea abstractă a obiectului cunoașterii economice? * Cum era înțeles fenomenul economic în societățile arhaice? * Cum era înțeleasă economia în Evul Mediu? * Cine utilizează pentru prima dată termenul de economie politică? * Cum definesc economia autorii clasici (Adam Smith, Jean-Baptiste Say, David Ricardo, Thomas R. Malthus, John S. Mill)? * Cum interpretează economia autorii neoclasici (William S.
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
diferite, deși înrudite, ține de semiotica transculturală ce se încrucișeză cu problematica deteritorializării (Deleuze, 1975) și valorifică noțiunea de între. De altfel, acest ne-loc pare să fi fost dintotdeauna un pămînt mănos și un spațiu privilegiat pentru mentalitatea românească arhaică, dar și pentru scriitorii care au cunoscut gloria în și prin franceză ca limbă de adopție, cum au fost Cioran, Ionesco, Panait Istrati și atîția alții. Daniel Sibony definește acest între ca pe "o formă de ruptură-legătură între doi termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
șterg din sîngele unei nații într-o clipă. China e marele pol de atracție contemporan, China tulbură, hipnotizează, respinge, dar respiră sonor din imenșii ei plămîni hiper activi, căutîndu-și noi repere și aducînd la suprafața idei dormitînde în mentalul ei arhaic. Lui Grainville îi place barocul. În cuvînt, în artă (descrierea uluitoarei opere căreia romanul îi datorează titlul amintește de cele mai bune pagini din Atelierul pictorului), în viață ; peste tot, plouă cu nori de adjective, tună caractere pasionale și fulgeră
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
între. Această înclinație, distinctă în toate textele sale, ar avea, credem, două surse principale: ontologică, pe linia mentalității tradiționale românești, și gnoseologică, în frecventarea filosofiei terțului inclus și, implicit, a fizicii cuantice. După spusele lui Mircea Vulcanescu, în spiritul românesc arhaic, lumea noastră nu este un spațiu al "prezențelor" în sensul metafizicii actualiste, ci cuprinde lucrurile care au fost dar nu mai sunt, ca și pe cele care ar putea fi dar nu sunt încă. Actualul și virtualul nu funcționează nici
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
își descrie căderea în lume ca pe o încarnare nefericită în loc să vadă în ea o trecere. Același lucru e valabil pentru dimensiunea temporală, pe care Cioran o trăiește ca pe o damnare, în vreme ce durata și eternitatea se confundă în conștiința arhaică a românilor care, mai mult decît alte popoare, resimt acut abandonul eternității și "căderea în istorie". Cioran va prelua esența acestei idei și va transforma eufemismul în "cădere în timp", pentru omenire, la care adaugă un grad suplimentar de rătăcire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din moment ce scriitura nu-și poate inventa limbajul decât ca proiect și nu ca realitate primă. Semnul literar este supus unei fatalități care face ca "un scriitor să nu poată înscrie un cuvânt fără să adopte clișeele proprii unui limbaj demodat, arhaic sau imitat oricum, convențional și inuman"277. Asemenea considerații, reluate și întărite în Lecția, contribuie la afirmarea unor concluzii "tari", cum ar fi aceea a imposibilității unei capodopere moderne, căci obiectul operei se află sub imperiul formei, iar autorul dispune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
parodiei dialogului și dăruirii", în care surplusul de cheltuire produce îndeosebi decepții (în economia potlatch-ului, putem spune că nu a fost recompensat cu un câștig mai mare). Pentru Baudrillard, societatea modernă nu mai este locul în care, ca în sărbătorile arhaice, timpul este acela al "generozității colective", ci este cheltuit "pentru sine". Cu toate acestea, "consumul de timp vid este așadar un soi de potlatch"371, fiind un proces care se bazează pe distrugere și sacrificiu și valorizând excedentul temporal sub
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la production va cataloga categoriile și teoriile utilizate de marxism drept mult prea conservatoare pentru a putea fi utilizate în construirea unei teorii revoluționare sau în alcătuirea unei noi ordini sociale, dar și inadecvate descrierii unor societăți precum cele primitive, arhaice sau feudale, astfel încât soluția pe care o întrevede ar fi aceea a renunțării la acest aparat critic pentru a putea surprinde și celelalte aspecte care îi scapă interpretării. Baudrillard observă această impregnare a postulatelor tradiției în însăși gândirea lui Marx
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este cel care introduce ambivalența în interiorul relațiilor și scapă astfel constrângerilor determinate de către cod; în acest sens, este nu doar un exemplu favorit pentru a arăta că teoria marxistă eșuează în a descrie corect alte tipuri de societăți, precum cele arhaice, construite în jurul ritualurilor, sărbătorilor, potlatch-ului, dar reprezintă, prin caracteristicile sale, și propria atracție către un alt tip de teorie, care să se fundamenteze pe o ambiguitate radicală, pe jocuri de limbaj, pe provocare și reversibilitate. Retorica excesului, caracteristică darului, de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atât melanjul de stiluri, cât și dezechilibrul compozițional (din nou, element definitoriu al barocului), manifestat în cultivarea constantă a unui vocabular eterogen: "Realismul se întâlnește în opera lui Galaction cu cel mai autentic romantism. [...] Cunoscător al expresiei bisericești cu iz arhaic, scriitorul mânuiește totodată depășind, uneori, simțul măsurii neologismul, pe care-l împerechează neașteptat cu termenul neaoș" (1970: 331). În fine, Dim. Păcurariu vede în preotul cu vocație "un virtuoz al limbii", apt de a cultiva, în pură descendență barocă, "un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
40 de kilometri distanță de cele originale, denumite cu un nume rămas cu multe nebulozități arheologice și semantice. Civilizarea a fost continuată cu măsuri moral-juridice luate de împărați, care au interzis sacrificiile omenești, legea talionului și alte norme și practici arhaice. Dacă regimul lui Alexandru cel Mare a anexat cetăți, Roma a dat autonomie, libertate și subvenții cetăților. În felul acesta s-a stimulat dezvoltarea comerțului și a manufacturilor variate, din care vor apărea capitalurile bancare, comerciale, industriale. Se renunța la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
astăzi. Științele sociale se disting de științele umane și ambele de antropologia separată și ea în antropologie biologică și antropologie culturală. El califica drept "incultură pedantă" utilizarea aparatelor în psihologie (Op. cit. p. 184), și respingea tendințele etnocentriste și colonizarea culturilor "arhaice" de către istorici. Unidimensionalitatea timpului istoric este înlocuită de principiul similitudinii sub forma pluralității timpurilor locale, susținute de O. Spengler și de C-G. Jung. Denunțând mitul iudeo-creștin al istoriei universale, O. Spengler a descris mai multe succesiuni morfologice independente de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]