2,248 matches
-
Statelor Unite) piloții Robert Brush și Trig Adams au zărit și fotografiat o construcție submarină, care a apărut prima oară în "The Miami News" (23 august 1968). O echipă condusă de Dimitri Rebikoff (un pionier al filmărilor subacvatice) și Manson Valentine (arheolog american, Miami) au descoperit un edificiu precolumbian extrem de vechi. Rebikoff declara că "sub primul pat de pietre există cel puțin încă unul... toate legate între ele cu un strat de ciment de peste 6 cm. grosime; fațada exterioară a zidului este
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
reprezenta un centru de ceremonie sau ceva asemănător și [la fel ca celelalte structuri amintite] [...] nu au niciun punct virtual de referință cu tehnologia noastră modernă, scopurile acestor creații majestuoase fiind absolut de neînțeles pentru noi". Comandantul Jacques-Yves Cousteau și arheologul John A. Glifford (Univesitatea din Miami) au studiat separat zona și au ajuns la aceleași concluzii trase de Valentine și Rebikoff: nu sunt formațiuni naturale, complexul de la Bahama Banks fiind opera unor populații din America. În niciun caz spaniolii din
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
mai mult, căci însuși Jack trebuie să se elibereze de Răul care-i curge prin vene, prin propria forță și puritatea spiritului său. Jack își amintește de sfaturile părinților și de ființele pe care le ajutase în călătoriile sale: câinii arheologi, blănoșii, trisarachinii, copiii salvați de muzica lui Aku, tribul care l-a învățat să sară bine, regele celor 300, cosmonauții, creatura albastră, șeful de trib african, războinicul viking, zâna eliberată din globul de cristal, Scoțianul, precum și de roboții pașnici pe
Infecția Aku () [Corola-website/Science/319450_a_320779]
-
(n. 24 noiembrie 1785, Karlsruhe - d. 3 august 1867, Berlin) a fost un savant german, filolog, istoric și arheolog. s-a născut la 24 noiembrie 1785 în orașul Karlsruhe. După ce și-a făcut studiile gimnaziale în orașul natal, în 1803 s-a înscris la Universitatea din Halle, unde a studiat mai întâi teologia. Influențat de avântul pe care îl
Philipp August Böckh () [Corola-website/Science/319498_a_320827]
-
care să exprime o influență a vieții politico-administrative a Principatului și a reușit să ilustreze acest aspect prin detaliile construcției: scara monumentală, bastioanele decorate cu inscripții și blazoane și cornișa pictată după stilul renascentist. Recent, construcția a fost cercetată de către arheologi și au fost descoperite în fundațiile conacului două tracturi și un ax orientat est-vest. În ceea ce privește fațada sudică, aceasta a fost ocupată de o logie lungă de 4,6 m cu arcade, iar pereții sălilor erau pictați cu diferite figure zoomorfe
Castelul Lázár () [Corola-website/Science/318967_a_320296]
-
(n. 1933 - d. 1993) a fost un arheolog și istoric român. Între 1951 și 1962 a făcut studii de istorie și de drept, la București. În 1968 și-a luat doctoratul în istorie. Între 1953 și 1963 a fost muzeograf la Muzeul de Artă al R.S.R., pentru ca apoi
Radu Popa () [Corola-website/Science/332987_a_334316]
-
care locuiesc în conac par lipsiți de vlagă și au gesturi bizare. Doamna Moscu are un comportament somnambulic și îi ignoră deseori pe oamenii din preajma ei, în timp ce fetița Simina dovedește o perversitate precoce. Cei doi musafiri, pictorul Egor și profesorul arheolog Nazarie, află curând că conacul este bântuit de domnișoara Christina, sora mai mare a doamnei Moscu, ce fusese omorâtă în evenimentele tulburi din timpul Răscoalei de la 1907. Tânăra femeie avea porniri sadice și nimfomane, fiind amanta vechilului pe care-l
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
din cele mai însemnate și amplasarea lor, ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume, limitează posibilitățile cercetărilor arheologice. Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon, dar sunt unii arheologi care cred că acest templu nu ar fi existat în mod real. După moartea lui Solomon, statul a fost împărțit în două regate, Iudeea (Iehuda, Iuda) și Israel. În anul 733 î.e.c. Teglath-Phalasar III ("Tiglat Pileser" sau "Tukulti-apil-Ešarra"), regele
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
devenit un mare centru urban, la fel ca Argosul, ajungând capitala (sau orașul hegemon) al Argolidei. Cercul Funerar A (mormintele regale din cetate) cuprinde 9 femei și 8 bărbați. În morminte s-au găsit diferite obiecte, de la săbii la bijuterii. Arheologul german Heinrich Schliemann a găsit mare parte din aceste obiecte, unele declarându-le fără nici o dovadă ale lui Agamemnon (mai târziu, cu ajutorul datării cu carbon, s-a scos la lumină adevărul). În jurul anului 1350 î.Hr., zidurile cetății au fost reconstruite
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
a fost înmormântat. Fiul său, Tisamenus, a fost ucis în luptă cu heraclizii (considerați a fi invadatorii dorieni), care au distrus cetatea Micene șiau întemeiat o nouă epocă în Elada. Prima excavație de la Micene a fost făcută în 1841, de arheologul grec Kyriakos Pittakis. El a găsit Poarta Leilor. În 1874, germanul Heinrich Schliemann a scos la lumină mare parte din cetate. El a găsit de asemenea mormintele regale, împreună cu defuncții și comorile din ele. I se atribuie și descoperirea „Măștii
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
fi din secolul al XVI-lea î.Hr. , nu din 1200 î.Hr., când se crede că a avut loc Războiul troian) și a „Cupei lui Nestor”. Acropola a fost excavată din 1902, atât de Școala Britanică de la Atena, cât și de arheologi greci. Sau găsit de asemenea diferite tăblițe cu scrisul Liniar B, multe dintre ele fiind cu caracter economic. Situl arheologic de la Micene a fost înscris în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
sec. IV-III î.Hr.) și poetul epic Nikainetos (sec. III î.Hr.). Identificarea orașului antic cu ruinele, încă vizibile în acea epocă, din zona Capului Bulustra a fost propusă, în 1887, de către istoricul austriac W. Regel. Primele săpături au fost întreprinse de către arheologi francezi, iar după 1950, ele au fost continuate sistematic de către Societatea Greacă de Arheologie, sub conducerea lui D. Lazaridis, concentrându-se mai ales în perimetrul sudic al orașului (perioada clasică și elenistică). După 1981, săpăturile s-au concentrat în perimetrul
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
care stăpâniseră cetatea între 1224 și 1359. Aceeași etimologie de "loc unde a fost o cetate, ruină" este atribuită indirect Orheiului și de Dimitrie Cantemir, care localizează Orheiul Vechi la ruinele cetății dacice Petrodava: Primele două așezări umane, identificate de arheologi pe teritoriul actual al orașului, au apărut aproximativ în anul 1300 î.e.n. Pe vatra acestor așezări s-au colecat diverse obiecte datate din epoca bronzului (sec. XIV-XII î.e.n.). În anul 900 î.e.n. au existat alte localități. În anii 300-400 au
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
O altă legendă plasează aici orașul geților „Serghidava” sau „Sergus”, care apoi ar fi purtat numele de „Crachidava”. Datele epigrafice și arheologice nu confirmă aceste legende, născute în sec. XIX prin transmiterea orală, cu deformări, a unor conferințe date de arheologul Ion Casian Suruceanu în oraș despre antichitatea Dacilor (Arcidava este în Banat, Sucidava în Oltenia) și despre evul mediu („Krak” este denumirea unui zeu al Tiverților, proslăvit la picioarele unor stejari bătrâni și uriași, iar numele corecte, din cronicile genoveze
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
teritoriile stăpânite de avari se stabilesc în masă mare membrii uni popor migrator, cu caracter turc, venit dinspre est, și având o ornamentație aparte. Noii veniți s-au integrat în societatea avară fără conflicte. Unii cercetători istorici, ca de exemplu arheologul maghiar Gyula László presupun că aceștia ar fi fost secuii (vezi "teoria dublei cuceriri", "kettős honfoglalás"). Pentru a asigura securitatea drumurilor comerciale din est, Carol cel Mare, care i-a învins pe avari, întemeiază în anul 800 în estul Imperiului
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
filosof și traducător român. Fratele mai mare al publicistului Alexandru Vianu. Căsătorit cu Elena Vianu (1911 - 1965). Fiul său, Ion Vianu, este un cunoscut medic psihiatru și scriitor. Fiica sa, Maria Alexandrescu Vianu, este un istoric al artei antice și arheolog. În anul 1915 devine student la Facultatea de Filosofie și Drept din București. Obține titlul de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
(n. 23 ianuarie 1834, București - d. 10 noiembrie 1895, București) a fost un scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei ("Istoria arheologiei", 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
s-a extins și în Vest-Transilvania, fondat după înfrângerea hunilor sub Ellak, fiul lui Attila, de o confederație rebelă condusă de regele Ardarich și gepizii săi, populație înrudită cu goții, ajunsă aici în cadrul migrației barbare anterioare, a hunilor. În Transilvania arheologii au găsit mai multe necropole atribuite gepizilor, adăpostind osemintele unor figuri (presupuse) regale ori nobiliare. Cele mai importante sunt: necropola regală de la Apahida (lângă Cluj), ce conține scheletele a doi regi, probabil în succesiune generațională; necropola prințesei din Turda, monument
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Munte” care treptat s-a transformat în „Gorjii”, apoi „Gorjiu” și, într-un final, în "Gorj". Izvoarele istorice atestă că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-au gasit adăpost în peșterile locului, osemintele lor fiind scoase la iveală de arheologi și speologi la Baia de Fier și Broșteni. Așezările de la Bălești, Crasna, Vladimir, Runcu și Telești stau mărturie locuirii județului în epoca neolitică și cea a bronzului. Cercetările arheologice sistematice efectuate de instituții specializate, între care și Muzeul Județean Gorj
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
aflat sub controlul Republicii Veneția și a devenit un bastion de apărare a intereselor acesteia în est. În perioada 1669-1898 locuitorii greci ai Cretei au luptat împotriva dominației Imperiului Otoman. În 1913, Creta a devenit parte a Greciei. Între 1900-1931 arheologul englez Sir Arthur Evans a efectuat săpături arheologice în apropiere de Heraklion (5 km sud-est de oraș). Datorită lui a ieșit la lumina zilei una dintre cele mai vizitate descoperiri arheologice din ziua de astăzi: palatul din Cnossos, construit în jurul
Creta () [Corola-website/Science/296851_a_298180]
-
pe parcursul anului. Primele de așezări pe acest teritoriu ar data din timpurile celtice. Denumiri precum Tibiscum, Timiș etc. dau mărturie până astăzi de acest fapt. Romanii au fost cei care au construit castrul de la Tibiscum care a fost descoperit de arheologi lângă satul apropiat Jupa, un castru care mai târziu a crescut devenind oraș. Tibiscum este considerat una dintre porțile creștinismului în Dacia. În timpul Evului Mediu, teritoriul a fost în continuu populat. Regiunea a intrat sub controlul Regatului Ungariei, iar mai
Caransebeș () [Corola-website/Science/296877_a_298206]
-
cunoaște o dezvoltare impetuoasă și va juca un rol important în istoria României. Vechimea acestei așezări ce a luat naștere la poalele dealului Sânpetru la confluența râurilor Cerna și Zlaști, este mult mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Arheologii au descoperit atât în vatra orașului cât și în satele din împrejurimi de unde își trage seva, urme de locuire, datând din epoca pietrei. De asemenea pe Dealul Sânpetrului dăinuiesc într-o deplină succesiune urme materiale din epoca bronzului și a
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
este un disc din argilă, lat cât o farfurie, nu mai mare decât două laturi de palme (sau 17 cm) în diametru, care a fost descoperit la Phaistos de arheologul italian Luigi Pernier în seara zilei de 3 iulie a anului 1908. În seara aceea se dezgropau (sub camera XL-101) pivnițele în ruine ale primului palat minoic, nu departe de Hagia Triada, pe coasta de miazăzi a insulei Creta. La
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca "tăietura" (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regina masageților, un trib getic ce trăia între Marea Neagră și Marea Caspică
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
zona Băncii Naționale au scos la suprafață o așezare din secolele V-VI d.Hr. Peste ea s-a mai descoperit o alta din secolele VI-VII d.Hr., alcătuita din opt locuințe dispuse după un plan riguros, pe care arheologi le numesc "cuib". Inventarul lor cuprinde ceramică lucrată cu mâna, mai ales "vase-borcan", la modă pe atunci. După calculele arheologilor numărul băcăuanelor era de 100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, meșteșugurile, cu pescuitul în multele ape din
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]