2,123 matches
-
de la Viena, supus dorințelor suveranilor, a înlocuit harta simplificată, realizată de Napoleon, cu o fărâmițare în șapte state, fără nici o legătură între ele. Peste tot, monarhii restaurați au revenit la fostele structuri ale Vechiului Regim și s-au sprijinit pe aristocrația funciară în mai toate aceste regiuni, cu excepția Piemontului, în care valul industrializării nu pătrunsese încă, și deci burghezia era numeric destul de slabă. Sudul peninsulei și Sicilia formau Regatul Neapolelui, restituit Bourbonilor după eșecul lui Murat, care încercase să recucerească statele
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
iar legea engleză prevedea că fiii mai mici ai regilor decedați nu puteau să dețină domenii („țări”) de care nu s-ar fi putut îngriji. Contemporanii săi l-au considerat un rege slab. A pierdut Ducatul Normandiei și, sub presiunea aristocrației engleze, a semnat Magna Charta Libertatum, fundamentul democrației engleze. Ioan a devenit rege după moartea fratelui său Richard Inimă de Leu, petrecută în timpul asediului castelului Châlus-Chabrol din Limousin, Franța, la 6 aprilie 1199. Ioan a fost recunoscut ca duce al
Ioan al Angliei () [Corola-website/Science/314372_a_315701]
-
oștirea din preajma unei cetăți pare întotdeauna mai mare decât în realitate. Dându-și seama că și-a pierdut deja încrederea împăratului, la începutul lui februarie, Alexie a vizitat casele partizanilor săi din Constantinopol (în primul rând, ale celor din mediul aristocrației militare), asigurându-se de concursul lor, și, în noaptea de 14 februarie 1081, a fugit în Tracia împreună cu fratele său, Isaac, după ce tăiaseră picioarele cailor din grajdurile împărătești, pentru a evita urmărirea. Stabilindu-se în orașul Tzurullon din Tracia, frații
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Caron de Beaumarchais”, pe care el l-a derivat din „le Bois Marchais”, numele unei bucăți de pământ moștenite de prima lui soție . Ajutat de Pâris-Duverney, Beaumarchais dobândește titlul de "secretar consilier al Regelui" în 1760-61, astfel căștigând acces la aristocrația franceză. Aceasta a fost urmată de câștigarea celui de-al doilea titlu, "locotenent general de vânătoare", în 1763. În anul următor, Beaumarchais a început o vizită de 10 luni la Madrid, se presupune pentru a-și ajuta sora sa, Lisette
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
a debutat în 1775. Continuarea "Le Mariage" a trecut inițial de cenzori în 1781, dar reprezentația a fost imediat interzisă de Ludovic al XVI-lea, după ce a citit-o personal. Regele nu a fost mulțumit de felul cum piesa satiriza aristocrația. În următorii trei ani, Beaumarchais a revizuit-o de mai multe ori, pentru a putea să treacă de cenzor. Regele a ridicat interdicția în 1784. Piesa a debutat în acel an și a fost extrem de populară și în rândul aristocraților
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
Moorcock declară: "Sunt un anarhist și un pragmatic. Poziția mea morală/filozofica este aceea a unui anarhist." În continuare, comentând modul în care scrierile sale se leagă de propria filozofie politică, Moorcock spune: "Cărțile mele prezintă frecvent eroi din rândul aristocrației, zei și așa mai departe. Toate se încheie într-o notă care enunța deschis ideea că nimeni nu ar trebui să slujească vreun zeu sau vreun stăpân, ci să devină propriul stăpân." În afara faptului de a folosi ficțiunea pentru a
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
El își dă seama că trebuie să învețe să se controleze, pentru a nu fi dat de gol de urmele de pe față. Folosind un nume fals, "Geoffrey Fourmyle de la Ceres", Foyle reapare ca un om de bani gata care farmecă aristocrația cu antichități, conducând o trupă de ciudați numită "Circul Șapte Kilometri". Foyle și-a schimbat mult aspectul fizic și s-a autoeducat și o contactează pe Robin Wednesbury, oferindu-i să o ajute să își regăsească familia cu condiția să
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
Masako de Nashimoto, ultima prințesă moștenitoare a Coreeii prin căsătoria sa cu prințul Euimin. Toată școlarizarea sa, pe care o începe în anul 1907 de la grădiniță la liceul de fete, o face la Gakushuin din Tokyo, școală preferată a copiilor aristocrației japoneze. După ce a fost aleasă mireasă pentru prințul Hirohito, de asemenea, ea primește o educație oferită de șapte tutori în literatura chineză și japoneză, limba franceză, caligrafie, compoziția poetică și eticheta de la curte. Ea și prințul moștenitor Hirohito s-au
Împărăteasa Kōjun () [Corola-website/Science/317905_a_319234]
-
moștenitor Hirohito s-au logodit la 19 iunie 1921 și s-au căsătorit la 26 ianuarie 1924. Nagako a fost remarcată de împărăteasa Shōken la funerariile împăratului Meiji în 1912, apoi a fost invitată împreună cu alte prințese și fiice ale aristocrației japoneze la ceai cu împărăteasa Sadako în pavilionul concubinelor la 14 ianuarie 1914. Hirohito care a observat scena din spatele unui paravan a ales-o pe Nagako.. Odată cu accederea pe tronul Japoniei a lui Hirohito la 25 decembrie 1925, a devenit
Împărăteasa Kōjun () [Corola-website/Science/317905_a_319234]
-
primele teatre sub acoperiș permanent a fost Teatro Olimpico din Vicenza. Italia: Commedia dell'arte În Italia s-a născut în deceniul VII al secolului al XVI-lea un gen de teatru comic numit "Commedia dell'arte", mult gustat de aristocrație. Rădăcinile genului sunt puțin neclare, dar piesele nu erau nici jucate de profesioniști și nici nu erau deschise publicului larg. Piesele nu erau gata scrise, ci aveau un cadru nedefinit care crea situațiile și complicațiile, iar dialogul era improvizat de
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
se vedeau umiliți, dar nu au putut face nimic, astfel, au acceptat înfrângerea. O bună parte a rutelor comerciale din care câștigau venituri substanțiale au fost deturnate pe cale pașnică spre controlul noilor stăpâni. Populația orașului era divizată și împărțită între aristocrație ce dispunea de proprietăți funciare mari, bazate pe agricultură, și o clasă de mijloc ce se baza pe comerț și meșteșug, era mai orientată spre expansionism pe coastele europene, crescându-i puterea antreprenorială. Roma s-a ales cu roadele războiului
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
de a termoizola zidurile reci ale castelelor medievale. Fiind folosită în evul mediu pentru a decora pereții castelelor și ai catedralelor din Europa occidentală, dar și locurile de desfășurare ale unor festivități publice importante, tapiseria a fost multă vreme apanajul aristocrației, al regalității și al bisericii catolice. În secolele XIX și XX, ea intră și în casa burgheză, și mai târziu a omului de rând, în versiuni de dimensiuni modeste sau chiar miniaturale (miniatură textilă). O lucrare de tapiserie constă dintr-
Tapiserie () [Corola-website/Science/323441_a_324770]
-
a fost să "scrie o operă care să răsune mult timp după ce el va muri"; din acest punct de vedere, el și-a atins scopurile, cu ajutorul operei "Legături primejdioase". Este una dintre capodoperele secolului XVIII, care explorează intrigile amoroase ale aristocrației. A inspirat un număr mare de piese de teatru și filme. Laclos s-a născut la Amiens, într-o familie burgheza, iar în 1760 a fost trimis la "École royale d'artillerie de La Fère", similară cu Școala Politehnica din ziua
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
aspectele birocratice și militare ale domniei. A pus în aplicare mai multe lucrări publice și a acordat o mare atenție la administrarea forțelor armate. A aprobat și a înființat două noi importante instituții culturale de stat la sfatul burgheziei și aristocrației deopotrivă. A început lucrările de îmbunătățire la portul de la Nișă, baraje la Arce și drumul construit pe Coasta. La izbucnirea Revoluției franceze, Victor Amadeus III a permis celor doi gineri ai săi, Conții de Artois și Provence și Prințeselor Mărie
Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei () [Corola-website/Science/322956_a_324285]
-
în România, până după Primul Război Mondial, li s-a refuzat cetățenia română) statutului băștinașilor, numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești, prin convertire religioasă, a fost în multe perioade neglijabil. Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală, aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea. În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X (în 632 iudaismul a
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
polonezilor, lupta apoi la Sărată, Năieni, pe 20 octombrie la Bucov, pe Teleajen, ca la sfârșitul lunii noiembrie să se afle la Curtea de Argeș. În timp ce se află cu o solie, Babă Novac a fost arestat de Dietă din Cluj (formată din aristocrația maghiară) și condamnat la moarte în Cluj, fiind executat prin ardere pe rug la data de 5 februarie 1601. O statuie a lui Babă Novac se găsește în dreptul Bastionului croitorilor din Cluj. La 5 februarie 1601, ora 10 a.m. Babă
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
Țării Românești Gr. Ghica; 2. Ruxandra Gane; 3. Ana Bantăș, mama lui Dimitrie Cantemir. Anița Bantăș a făcut parte "din vechea stirpe moldovenească a Bantășilor, nepoată după mamă a Anastasiei, soția Ducăi-vodă". Ana Bantăș descinde dintr-un personaj vestit în aristocrația moldovenească, Ioan Tăutu, mare logofăt în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. (Ștefan Lemny, op.cit., p.45.). Dimitrie Cantemir spune că a purtat acest nume [Dimitrie], fiindcă a fost botezat de Dumitrașco vodă Cantacuzino. La 14 ani a fost nevoit să
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
mai degrabă din tradiția romană, decât din cea greacă. Lui Napoleon i se permisese să ia cu el în exil câțiva prieteni și servitori, printre care Henri-Gratien Bertrand, fostul mareșal al palatului, și contele Charles-Tristan de Montholon, un membru al aristocrației prerevoluționare. Bertrand era în slujba lui Napoleon din 1798, dar Montholon era un aderent de ultima oră - după prima abdicare a lui Napoleon se grăbise să-și ofere serviciile monarhiei restaurate, dar a trecut de partea împăratului când acesta s-
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
cu seamă în zonele muntoase din Făgăraș, Apuseni și Maramureș. Cel mai de seamă conducător de haiduci maramureșeni a fost Pintea Viteazul (1670-1703), fiu de nobil român din Țara Lăpușului, care a acționat mai mulți ani în sprijinul populației, sfidând aristocrația și autoritățile austriece. I s-a alăturat lui Francisc Rakoczi al II-lea, care conducea răscoala curuților împotriva Imperiului Austriac, și a cucerit Cetatea Chioarului. În 1703, armata lui Pintea a asediat cetatea Baia Mare, unde se afla vistieria imperială. Într-
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
bucura de favorurile zeilor) a jucat probabil un rol major la optarea păturii conducătoare pentru convertirea la religia mozaică. Stabilirea cu exactitate a numărului hazarilor convertiți la iudaism nu este posibilă. Sigur este doar faptul că alături de han și de aristocrația tribală, un procentaj însemnat al populației hazare a adoptat iudaismul. Au existat însă și hazari creștini. Potrivit cronicarului Ibn al-Gauzi, oștile hazare care au invadat Armenia în 799-800 erau de peste 100.000 luptători. Avînd în vedere că raportul dintre civili
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
ul era un mare stăpân de pământ care deținea și o funcție înaltă în stat; nobil, persoană din aristocrația feudală est-europeană. Termenul poate proveni din cuvântul "boi"; un om bogat este un proprietar de boi sau boier . În Țările Române, clasa boierească a provenit inițial din conducerea comunităților rurale de la începuturile Evului Mediu. Statutul privilegiat a ajuns ulterior să
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
generate de nouă cultură a consumului și principalul simbol al acesteia din urmă. În această perioadă, înaltă societate otomană a dezvoltat un apetit uriaș pentru lalele, care erau folosite practic în toate ocaziile. Laleaua ajunsese să fie un simbol al aristocrației și privilegiaților. Marele vizir a fost preocupat de crearea unui climat propice comerțului, care urma în schimb să asigure venituri mai mari la buget. În această perioadă, curtea otomană s-a reorientat spre modă grădinilor și a unui stil de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sociale și politice radicale din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria modernă a Franței, marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației și naționalismului. Resentimentul popular față de privilegiile de care se bucurau clerul și aristocrația a crescut în timpul unei crize financiare în urma a trei războaie anglo-franceze costisitoare și a câtorva ani cu recolte proaste. Cereri de schimbare și reforme au fost formulate după idealuri iluministe, ceea ce a provocat convocarea Stărilor Generale în mai 1789. Primul
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
împotriva lor, rolul fiind îndeplinit de o curte plenară, ai cărei membri erau numiți de rege. Atribuțiile judiciare ale parlamentului au fost reduse, mare parte dintre acestea fiind transferate altor tribunale. A revenit despotismul ministerial. Și astfel a izbucnit revoltă aristocrației, cea mai violență revoltă pe care a întâlnit-o guvernul. S-au produs tulburări în multe capitale provinciale în care se întruneau parlamentele, că Rennes în Bretania și Grenoble în Dauphine. Nobilii se întruneau în zone neautorizate, pentru a stabili
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
uciși. Atacul asupra castelelor, inspirat de evenimentele de la Paris, a fost inclus într-o serie de evenimente denumit Marea Spaimă, care s-a menținut de la 20 iulie până la 6 august 1789, plecând de la zvonul că bandele de tâlhari în slujba aristocrației vor distruge recolta. Țăranii s-au înarmat pentru a-i aștepta pe bandiți și când aceștia n-au apărut, și-au întors furia asupra moșierilor. Marea Spaimă s-a extins în toată Franța, exceptând zonele periferice că Bretania, Alsacia și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]