1,950 matches
-
Patimilior din acest an aduce creștinilor educați din Iași o încercare a minții și sufletului pe măsura jertfei christice și a geniului muzical al lui Haydn. Crucificată pe schele, cu moloz șiroindu-i din crestăturile zidurilor, umilită și batjocorită de aroganța și indolența politicienilor care au încoronat-o cu spinii nevolniciei lor, sala fostului Notre Dame de Sion, unde sălășluiește încă Iasi Staatphilharmonie, nu va putea oferi melomanilor de elită, nici în acest an, șansa unei cuminecături de grație, izbăvitoare și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Înconjura cu umbrele și fantomele ei, era expunerea științifică a acestei viziuni, nu remușcare și nici căință. Dar exista o fisură În zid, În pictura circulară, care confirma, În esență, ceea ce Faulques intuise pe timpuri, și acum știa. Cu toată aroganța lui tehnică, savantul care Îl studia pe om din singurătatea Înghețată a observației lui, nu era În afara lumii, deși Îi plăcea să creadă asta. Nimeni nu era complet indiferent, oricât ar fi pretins. Să dea Dumnezeu să fie posibil, și-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu exista surplus și deci nici dușmănie, și pe de altă parte societățile în care se întîlnea o concurență pentru superioritate relativă: Interesul oamenilor se îndreaptă acum spre a se arăta altfel decît sînt; din această diferență au apărut și aroganța și viclenia, cu toate numeroasele vicii pe care le atrag după ele. Spencer (1892:400-409) include un capitol pe subiectul "Veridicității" în cartea sa Principiile eticii și prezintă o mulțime de exemple de comentarii etnografice din întreaga lume, inclusiv o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au metode, competențe și subiecte sau teme diferite, dar la fel de legitime, de cercetare. Iar refuzul unui filosof de a se implica în cercetări ce necesită și metode de investigație specifice științelor sociale și politice nu este neapărat un semn de aroganță. Dimpotrivă, el poate constitui - și nu am nicio îndoială că el este, de obicei - rezultatul modestiei și al recunoașterii sincere (și imperative, pentru oricare cercetător respectabil) a limitelor de competență și specializare care ne caracterizează pe toți cei care lucrăm
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
al intereselor în politică, despre virtuțile politice, despre standardele de evaluare ale acțiunii politice sau despre impactul condițiilor cauzale în politică 2; 2) teoriile moraliste tind să producă teorii mult prea exigente ale legitimității politice 3; 3) moraliștii tratează cu aroganță și lipsă de respect politica (democratică), urmăresc eludarea, depășirea sau dislocarea politicii (democratice)4, transformarea ei într-un simplu instrument de implementare sau "legiferare" a (și doar a) propriilor lor teorii 5 sau înlocuirea politicii (democratice) cu "o constituție axată
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
politologi care, într-un cuvânt, și-ar dori ca filosofia politică să fie abandonată sau dizolvată în cadrul științelor politice. De altfel, deși astfel de exprimări, ce ar putea fi suspectate, pe lângă cinism, diletantism, superficialitate sau lipsă de seriozitate, și de aroganță sau, după cum le place unor realiști să se exprime, hubris, pot fi identificate cu ușurință în lucrările anumitor politologi (i.e., John Dunn, Rethinking Modern Political Theory (Cambridge University Press, Cambridge, 1985)), eu nu cunosc nicio lucrare de filosofie politică în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ea denaturează felul în care moraliștii înțeleg statutul teoriilor lor (și modul în care acestea "rezolvă" dispute sau conflicte de opinie între cetățeni) în relație cu politica democratică, sprijinindu-se pe o imagine caricaturizată a acestora ca filosofi râvnind, cu aroganță și lipsă de respect pentru politica democratică, la statutul de "filosofi-regi", sprijinind interese ideologice ascunse și urmărind implementarea universală, "sistematică" și "cu orice preț" a idealurilor și politicilor lor favorite, indiferent dacă acestea sunt sau nu viabile într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
dăscălesc cu această poveste însăilată pe sub togă despre binefacerile civilizației Romei. Romanii au urmărit să pună mîna în special pe tezaurul geților și pe minele de aur și argint din munții Apuseni, vitale pentru acest popor prădător și plin de aroganță. Nicăieri în istorie, cuceritorul nu a venit să aducă celor cuceriți flori, busuioc și ceva parale, ei au adus crime, jafuri, nenorociri și distrugerea unor sisteme sociale și civilizații cînd s-a trecut la ocuparea teritoriu- lui. Să ne amintim
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
deputați M.A.N. etc. Nu mai vrem ca această nouă clasă, pretins literară, să conducă asociații, reviste ale Uniunii, să dețină în continuare aceleași poziții. Cu ce protecție? Nomenclatura literară, mai ales provincială, nu poate sfida la nesfârșit cu aroganța, suficiența și mediocritatea sa profundă și agresivă. O altă consecință gravă a organizării comuniste a literaturii a fost și este transformarea scriitorului în salariat, birocrat, funcționar de stat, dirijat și asistat de Stat, de la debut și până la moarte. Orice s-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
profund și de rezolvarea sa depinde în bună parte viitorul culturii române actuale. Există o întreagă categorie de intelectuali și creatori români care scrâșnind adesea din dinți se încăpățânează încă să înfrunte, de voie de nevoie, planurile, ierarhiile, mediocritatea și aroganța suficientă a culturnicilor actuali, după fericita expresie a istoricului Vlad Georgescu, ce face tot mai dificilă existența scriitorilor români actuali. Când numirile, avantajele, premiile, promovările, ocuparea posturilor au loc nu în funcție de competență, de merite personale, de lucrări, ci exclusiv pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este sensul istoriei. Se cunoaște schema simplistă a istoriei: după feudalism vine burghezia, după burghezie vine (inexorabil, legic) proletariatul, deci socialismul etc. etc. Inutil deci să te opui, să reziști. Istoria te mătură. Generația mea își amintește foarte bine de aroganța, suficiența, siguranța cu care ni se debita o asemenea pseudo-filozofie a istoriei. Ea a dezarmat, totuși, moral, pe mulți. Eram arestați fiindcă totul era legic. Aruncați pe Bărăgan fiindcă era legic. Gheorghiu-Dej era la putere fiindcă era legic etc. Azi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politice și calificative de dosar și cadre, ci ierarhii de merit, profesionale și de valoare individuală. Eliminarea minciunii și imposturii intelectuale devine, mai ales acum, o obligație esențială, vitală pentru însănătoșirea și dezvoltarea culturii române. Să renunțăm, în sfârșit, la aroganța și suficiența naționalist-șovină, la izolaționismul și autarhia intelectuală. Să revenim la frumoasa și vechea tradiție a schimburilor culturale în ambele direcții. Cultura română este o cultură europeană. România este în Europa, de unde a fost smulsă metodic, rece, cu un cinism
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etatistă, deși foarte puternică, nu-l definește în întregime. Dar ea determină un transfer tipic de autoritate și competență. Funcționarul cultural crede sincer că doar el singur exprimă, reprezintă și apără cultura, în speță cea română. De unde, infatuare și suficiență, aroganță și spirit de decizie definitivă, exprimată în primă și ultimă instanță, oriunde s-ar afla pe scara gradată a responsabilităților culturale. Citim într-un interviu al unui fost și actual director de revistă (numele nu are nici o importanță, facem polemică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1989, cea mai bună impresie. Operația cosmetică este doar de ochii lumii, deoarece schema de bază rămâne tot cea veche, dogmatică, marxistă. Ceea ce se vede cu ochiul liber și prin faptul că ideile și obiecțiile opoziției sunt tratate totdeauna cu aroganță, suficiență, ironie și agresivitate abia disimulată. Mimează totuși obiectivitatea (falsă), dar nu reușește niciodată să-și disimuleze zelul propagandistic (real). Aceste ticuri sunt reținute uneori și de opinia critică a presei 11. Tipul nr. trei este expresia perimată, agresivă și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu majoritatea colegilor mei economiști, în măsura în care aceștia se agață strîns de limitele sferei economice și resping sistematic "tot ce o depășește". Sînt niște marțieni pentru mine, așa cum fără îndoială că sînt și eu unul pentru ei. Accept cu greu certitudinile, aroganța și intoleranța care îmi par înseși semnele anti-științei. Căci, efectiv, știin-ța e în primul rînd un discurs deschis respingerii argumentate. Am auzit la un colocviu recent expresia "căutarea adevărului", care conține un cu-vînt tare și unul periculos. Într-adevar, există
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nouă, ar fi fost o inflație generală. Cu distilarea obligatorie, găseam așadar și criterii de randament, în loc să lăsam la aprecierea fiecărui producator. Trebuia să transmit această idee. Or, știam foarte bine că celorlalte țări li se părea insuportabilă tradiția de aroganță a Franței, de care puțini francezi sînt conștienți. M-am gîndit deci să fac în așa fel ca ideea mea să fie vîndută de ministrul italian, astfel încît să nu mi-l fac dușman. Aveam noroc, pentru că acesta era un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
neacceptați față de cei integrați, a celor "tolerați" fără a fi înțeleși. E vorba de o crimă a ignoranței reciproce. Lumea în care părinții lor au fost parașutați și exploatați îi suportă de la distanță, ținîndu-se dezgustată de nas și tratîndu-i cu aroganța stăpînilor de sclavi, iar ei, la rîndul lor, refuză cu obstinație să joace după regulile pămîntului care i-a găzduit. Fiecare parte are dreptatea ei, fiecare parte greșește fundamental. Dar problema nu se poate rezolva la nivel de înfruntări de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din principalele motive pentru izbucnirea lui. Echilibrarea puterii depinde de însăși posibilitatea conflictului. Nu se urmărea controlul conflictului internațional, ci era o cramponare de egoismul marilor puteri pentru a limita violența mondială. Idealismul vede vechea diplomație ca o încarnare a aroganței elitei, care folosește arena internațională ca teren de joc (pentru o critică contemporană neidealistă a jocurilor diplomaților, vezi Krippendorff 1985, 1988). Născut pe ruinele încercării vechii diplomații de a asigura pacea, idealismul s-a străduit să introducă noi principii și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1234. Despre viața și opera acestui călugăr, cf. RICHARD VAUGHAN, Matthew Paris, Cambridge, 1958. 14. [În anul Domnului 1234] Predicatorii și Minorii, care aleseseră sărăcia și umilința de bună voie, s-au ridicat la atâta noblețe, ca să nu-i spunem aroganță, încât își dau tot interesul ca să fie primiți în mănăstiri și în orașe cu procesiuni solemne, cu steaguri, cu lumânări aprinse și cu lume îmbrăcată de sărbătoare; le-a fost acordat privilegiul de a oferi celor care îi ascultau o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
era al său, el i-a răspuns cu mânie și insolență: «Eu sunt fiul meu». Așa sunt și cei care sunt sclavii propriilor pasiuni și capricii. 106. Adăugire. În timpul conversației de mai înainte, fratele Albert a povestit o parabolă împotriva aroganței tinerilor, spunând: «Un taur obișnuia să se plimbe în fiecare zi pe pășuni și câmpii după bunul său plac, însă, odată, spre ora șase sau nouă, s-a apropiat de un plug și a văzut niște boi bătrâni ce înaintau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
echipă. Comparați totuși regulile de comportament ale lui Washington cu standardele de astăzi și veți vedea că ne-am Îndepărtat de decență și respect. Când nu mai există bun-simț În afacerile din ziua de azi, bunul-simț a fost Înlocuit cu aroganța. Uneori, aroganța este palpabilă, așa cum a fost În cazul unui cunoscut jucător din liga de baseball, care și-a exprimat nemulțumirea față de decizia unui arbitru scuipându-l În față. Cel mai adesea, aroganța este manifestată de către manageri, care se cred
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
totuși regulile de comportament ale lui Washington cu standardele de astăzi și veți vedea că ne-am Îndepărtat de decență și respect. Când nu mai există bun-simț În afacerile din ziua de azi, bunul-simț a fost Înlocuit cu aroganța. Uneori, aroganța este palpabilă, așa cum a fost În cazul unui cunoscut jucător din liga de baseball, care și-a exprimat nemulțumirea față de decizia unui arbitru scuipându-l În față. Cel mai adesea, aroganța este manifestată de către manageri, care se cred mai presus
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de azi, bunul-simț a fost Înlocuit cu aroganța. Uneori, aroganța este palpabilă, așa cum a fost În cazul unui cunoscut jucător din liga de baseball, care și-a exprimat nemulțumirea față de decizia unui arbitru scuipându-l În față. Cel mai adesea, aroganța este manifestată de către manageri, care se cred mai presus decât semenii lor. Bunul-simț este un concept pe cale de dispariție În mediul afacerilor. În vreme ce mulți sunt de părere că este doar un concept Învechit În mediul acesta competitiv, unde trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
venit în România să ne... civilizeze, să ne cultive, să ne aducă în secolul XX etc. Aceeași atitudine se observă, uneori, și la unii conferențiari străini, la unii participanți la colocvii, seminarii și congrese, unde, o anume suficiență și chiar aroganță intelectuală este destul de perceptibilă. Reacția scriitorilor, a oamenilor de cultură români cu conștiință efectiv europeană este, în asemenea cazuri, de inevitabilă și firească reținere, rezervă, necooperare. Orice profesoraș francez (să spunem, de mâna a doua-treia, ce s-a nimerit într-
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
scurt, Tito își dovedea din nou indisciplina. Factorul principal care a condus galopant către oficializarea conflictului s-a consumat în primăvara anului 1948. A constat în dezaprobarea fățișă a conducerii de la Belgrad față de comportamentul sovietic în Iugoslavia, în special de aroganța și condescendența cu care oficialii sovietici penetrau rețelele informative ale iugoslavilor, pretinzând totodată aces la informații sensibile și o subordonare totală din partea gazdelor ("The Soviet Yugoslav Dispute", Documentul 4, în McNeal: 1967, 58; Djilas: 1991, 60). Moscova a ripostat susținând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]