3,559 matches
-
ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al povestirii În ramă, tip Decameronul. Ordonată cronologic (Între 1959 și 1965) În interiorul acestei rame, substanța epică a celor două jurnale se articulează În puncte de fugă rupte de intervenția vocilor (Vocea naratorului și Vocea lectorială); textul exhibează nu numai mecanismele producerii, ci și ale receptării. Decodarea jurnalelor este facilitată de prezența unui motto Împrumutat din S. Kierkegaard: Înalt entropice, cele două personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
om cu cătușe la locul unei crime. Titlul era „Victor în cătușe” - Le-ai spus agenților de acolo să îl ducă la răcoare? - El... - Așa le-ai spus? - Cred că da, domnule. Marlow spuse: - Susținea că el căuta supraviețiutori. - Supraviețuitori? articulă cu vocea gâtuită, simțind cum o umflă râsul. Era o șandrama de trei pe trei aceea care a fost nenorocită când mașina infractorului a intrat în apă. O parte dintr-un perete s-a prăbușit și... - Te-ai cam înflăcărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce și cum. E posibil să nu am timp. Probabil că nu o să am. Își aranjă mai bine geanta pe umăr. - Acum? întrebă. Pleci chiar acum? - Da. Cred că e cel mai bine. Aprobă din cap. - Deci., spuse Kara. Iluzionistul articulă un „la revedere, deci” formal și apoi trecu dincolo de tejghea, fără să o mai bage în seamă și altceva. Luptând să își țină lacrimile în frâu, păsi către ușă. - Stai, o strigă el când ieșea. Balzac se duse în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne revenim. Suntem în vacanță — e sărbătoare — nu la înmormântare, spuse Adriana care abia articula cuvintele. “Vacanța” era mult mai puțin festivă decât ultimul praznic la care fusese ea — să nu mai zicem că mâncarea n-a fost la fel de bună. Dar Emmy nu spuse nimic. La urma urmei, se aflau acolo să sărbătorească logodna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tu nu ai un iubit. L-am întâlnit acum trei săptămâni. Lucrurile au evoluat un pic mai rapid decât anticipasem, așa că nu am apucat să-ți pomenesc de el. Așa mi se amestecau gândurile în cap că nu reușeau să articulez nimic. — Dar... nu înțeleg... cine... Maria expiră încet. —Îl cheamă Danny. E unul dintre noii mei furnizori. M-a scos la prânz și ne-am simțit foarte bine, așa că am ieșit împreună și seara. Și de atunci am ieșit împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine. Am urmat-o până la un taxi parcat undeva mai sus. Șoferul citea The Sun și păru să ignore sosirea mea, fără îndoială încurajat în muțenia lui de ticăitul aparatului de taxat. Ce dracu’ faci? am repetat eu, incapabilă să articulez ceva mai inteligent de-atât. —O să-ți arăt. Lisa își scoase mobilul și formă numărul de la birou. Din avanpostul nostru vedeam direct prin fereastra biroului. Mark răspunse la telefon. —MarkieFit, sunt Mark Stafford, cu ce vă pot ajuta? Fusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
găsise identitatea la 18 ani și cu aia rămăsese? Bineînțeles că oricine avea ochi să vadă, și-ar fi dat seama că sunt un copil îmbrăcat cu hainele altcuiva. Am tras cu reticență draperia ca să-i arăt rezultatul Mariei. Perfect, articulă ea încântată înainte de a-mi înmâna o fustă din suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
doar cine a sângerat în apartamentul nostru? Nu puteam s-o fac. Nu puteam să-i explic. Epuizarea se întinsese de la trup la minte și apoi la gură. Creierul meu nu mai putea produce minciuni, iar buzele nu mai puteau articula cuvinte. Dacă am fost vreodată gata să accept că am o cădere nervoasă, atunci acela a fost momentul. Nu mă simt prea bine, am zis cu bruschețe și m-am dus la culcare. Capitolul 17tc " Capitolul 17" M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cheme”groapă”, „moarte”, La care că-mi aducă fetele, Condeiul, ochelarii mei și ghetele, - Să merg cu zânele-mpreună Pe litoral scăldat de lună, Să mângâi chipuri dragi cu mâinile, Precum dezmierd cuvintele și câinele. - Ce dorești mata?! Încercai să articulez în delirul agoniei. Nu mă mai durea nimic, când ochii mei văzură Moartea. Era o doamnă binișor îmbrăcată în rochie de mătase cenușie, decoltată, cu mâneci lungi și umerii bufanți. Pe craniu purta, cochet, tricornul negru, cu pompon, al Zittei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică scurtă, de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci de secunde, în timp ce buzele continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu excepția cazului În care, din Întâmplare, nu ne plătiți anticipat costul colii tipografice și cheltuielile de depozitare În Magazia de Mobile Compresorul. În așteptarea plăcutelor dispoziții ale domniei voastre, Pentru subdirector, Rufino Gigena S.“ În sfârșit, don Isidro a putut articula: — Acest răvaș comercial ne pică din cer. Abia acum Încep să fac legături. E ceva vreme de când Îți faci o plăcere din vorbitul despre cărți. Asta pot s-o fac și eu. Ultima dată am citit chestia aia cu figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a fost canci, pencă, năucit dă toate șozuroaiele alea cu pedanterii, mandea citeam și răsciteam, fără să mă prind dă cele mai bocănoase errate, dă rândurili sărite, dă paginile uitate sau cu zațurile mestecate. În Plaza, am putut decât să articulez obișnuitu Să-ți meargă din plineală, da a doua zi dâmineața l-am surprizuit cu totu pă nou pretenar, că am defilat pă peron c-un creon care avusesem grijă să-l ciupesc dân sucursala serioasă beton, ba bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a priceput, oare, că facem aluzie la vestitul volum intitulat, cu resemnare sau ironie, Oare? În cărțile altor autori e obligatoriu să admitem scindarea, fisura dintre conținut și titlu. Ne comunică, oare, cuvintele Coliba Unchiului Tom toate elementele acțiunii? Când articulezi Don Segundo Sombra Înseamnă, oare, că ai exprimat fiecare dintre coarnele, grumezele, labele, spinările, cozile, biciuștile, păturile de sub samar, samarele, șorțurile de piele și desăgile care formează in extenso volumul? Chez Loomis, În schimb, titlul e Însăși opera. Cititorul observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
speciale: „Îndrăgostiții repetă că, fără să știe, au trăit căutându-se, că se cunoșteau chiar dinainte de a se vedea și că propria lor fericire dovedește că au fost Întotdeauna Împreună. Pentru a evita sau scurta asemenea pomelnice, vă sugerez să articulați nocomoco, sau, făcând economie de timp, mapü, sau, pur și simplu, pü.“ Mare păcat că tirania endecasilabului a impus cea mai puțin eufonică dintre cele trei vorbe. Cât privește bușeu și al său locus classicus, vă rezerv o mare surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-a complementat rapid vocea mucalită ce mi-a indicat băncuța de bucătărie pe care să mă așez. Ca să pășesc pe teren sigur, am fluturat mândru și tenace În fața privirilor sale cartea poștală-invitație. — Da, a articulat În silă. Am trimis circulara tuturor. Asemenea sinceritate m-a revigorat. În atari cazuri, cea mai bună politică e să te pui bine cu omul În ale cărui mâini Îți stă soarta. I-am declarat cu maximă sinceritate că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nimeresc ușa de ieșire. Și m-am retras. De-a lungul tiradei, Gomensoro mi-a vorbit fără amărăciune și cu evidentă sinceritate. Pe chipul meu se desena concentrarea celui care contemplă un porc zburător și am Întârziat mult până să articulez: — Poate că sunt obtuz, dar nu vă Înțeleg Întru totul. Voi să pricep, voi să pricep. Încă nu ți-a sunat ceasul, a sunat răspunsul. După câte văd, nu vii din zona intimă a tuturor dragostelor mele, dar, după cât ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pavlov învață să accepte viața și satisfacția în dragoste e abandonul. Te pregătește să te lepezi de tine. Don Juan, visul ipotetic ce apare din neant, e repetentul ce trebuie să reia cu îndărătnicie alfabetul fără să reușească însă a articula. Un mut mustind de putere. „-În lături, bătrîne!”-strig. „-Ce-i tot trageți cu Don Juan în sus și-n jos? Nu vreți să vă priviți în oglindă. Eu sînt voi. Cel însetat după o ființă. Plec, alerg s-o zeific
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-l întreb pe tata, ne-a amenințat Helen. Apoi însă și-a mușcat limba și a rămas lângă ușă luând în calcul încă o opțiune. — Asta dacă nu începe și el să plângă. În sfârșit, mama a reușit să articuleze. —Nu, nu te duce, iubire, a zis ea întinzând mâna spre Helen. Vino-ncoace și stai jos. N-ai făcut nimic rău. Atunci de ce plângi? a întrebat Helen revenind la patul plângerii cam fără tragere de inimă. —Așa e. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind să articuleze din cauza șocului. — Eu... Morty, nu știam că... eu doar... N-am vrut să te sperii, Tabs. Dar... — Nu-i nimic. Am... am ieșit să mă plimb și am văzut... m-am gândit să cercetez... Doamne, oare ce-o să crezi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
relativ străină se află aici pe post de asistentă a ei. Pe fața sa nu puteai sesiza nici un semn că m-ar fi identificat, deși interviul avusese loc cu numai câteva săptămâni În urmă. Sigur că da, am reușit să articulez și am pornit-o din nou spre dulap, manevră foarte dificilă, dat fiind că ea se postase drept Între mine și dulap. Mi-am sucit corpul Într-o dungă, ca să nu mă ciocnesc de ea, am Încercat să mă strecor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gest profund necaracteristic la orice nivel pentru această femeie, ea și‑a pus o mână pe mâna mea, așezată pe banchetă, Între noi, și mi‑a spus: — Îmi amintești de mine la vârsta ta. Și, Înainte ca eu să pot articula o singură silabă din răspuns, șoferul a oprit cu scrâșnet mașina În fața clădirii Carrousel du Louvre și a sărit afară ca să deschidă portiera. Mi‑am Înhățat poșeta - și pe a ei - și m‑am Întrebat dacă acesta era momentul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
privirea inexpresivă a lui Duncan, adăugă: Nu mă recunoști? Duncan Îl privi atent și-l recunoscu În cele din urmă. Îl chema Fraser - Robert Fraser. CÎndva fusese coleg de celulă cu el. Duncan rămase o clipă prea uluit să poată articula ceva. O secună se simți de parcă ar fi plonjat Înapoi În vechea lume a Închisorii, cu mirosul ei, cu sunetele confuze și ecourilor lor, cu mizeria mistuitoare și toată plictiseala de-acolo... Fața Îi deveni rece și-apoi se-ncinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care locuia În Crouch End. Seara, femeia mi-a raportat că Emily plânsese toată ziua, mai puțin o oră, cât se uitaseră la o casetă cu Frumoasa adormită care a mai potolit-o puțin. În ziua aceea, fetița mea a articulat prima propoziție: „Vreau merg acasă“. Dar eu nu am fost acolo să o aud și nu am fost nici acasă, unde Își dorea ea cu disperare să meargă. Deci, da, Paula nu e ideală. Dar ce-i aia ideal? Mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vremea când Încă ziceam baff În loc de bath1, Înainte de a Învăța că class rimează cu arse2. Deși nimeni de aici nu zice „cur“: spun „fund“ sau „popou“. Îi Învăț pe copiii mei să spună „popou“ și de fiecare dată ezit când articulez sunetele acelea durdulii și pudibonde. Îmi simt limba așa cum și-o simte și fata de la bar: Îngreunată de corpuri străine. Tata vrea să mă facă să-i ușurez sarcina de a-mi cere ce vrea, lucrul pentru care a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
este de a opri declinul influenței politice asupra vieții economice, pe baza criteriilor socio-economice, regionale și ecologice"319. Pornind de la această constatare, autorii raportului Kok au prezentat o serie de recomandări. Aspirația lor susține o concepție ce se vrea evolutivă, articulată în jurul temei consolidării Uniunii. Axele structurală și formală ale UPSCE sînt regîndite. Ele au fost prezentate și adoptate la Congresul de la Berlin, în februarie 1990. În capitolul de față, vom trata recomandările structurale. În primul rînd, grupul de lucru Kok
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]