3,212 matches
-
o vezi, În timp ce tatăl și fiica fac amor sălbatic, și stropii de ploaie se transformă În ritm de step În stropi de sînge care-ncep să picure În cana cu apă, În lighean, cu zgomot metalic, prelingîndu-se pe pereți, pe asfalt. Și cînd te gîndești că Mengele nu-și imagina decît niște convenționale vivisecții iarna, cînd pică ovarul, scotea ovare pe viu și alte organe din aceeași categorie a inesteticului iar spre sfîrșitul vieții, plimbîndu-se cu pași de-o nostalgică măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ateneul român. A fost ultimul său concert. Michel Petrucciani - Non Stop, 1995, de Roger Willemsen, un documentar În care apar Stephane Grappelli, Roy Haines, Charles Lloyd, Charlotte Rampling (strania soție a lui Petrucciani, venind din Angel Heart și pierzîndu-se În Asfalt Tango). Willemsen a parcurs Într-o oră, Împreună cu micul muzician, drumuri de jazz de la Paris la Hamburg, San Francisco și New York, ascultîndu-i pianul, gîndurile, cuceritoarea sa joie de vivre, tăietură de montaj „mi-e frică de moarte”, spune Petrucciani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eu. Ce zici de o cină...? — Nu. Tu mai vrei să vedem pisicile alea? MÎțele erau În număr de trei - niște animăluțe prietenoase, care au Încercat să pună stăpînire pe pat În timp ce ei doi făceau dragoste. Karen Îi zicea cenușiului Asfalt, celui tărcat Tigru, iar pe cel slăbănog l-a poreclit Ellis Loew. Jack se resemnă cu anturajul. Pisicile o făceau pe Karen să chicotească și el Își Închipui că fiecare hohot de rîs o Îndepărta tot mai tare de Dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trona o machetă: tronsoane de autostradă peste niște orașe din mucava. Marcaje direcționale pe perimetre - Întregul sistem de autostrăzi publice. Perfecțiune. Asta Îl scoase din aburul acelor poze slinoase. Ambarcațiuni În portul San Pedro, munții San Gabriel, automobile minuscule pe asfalt. Cel mai mare triumf al lui Preston Exley, În ajunul desăvîrșirii. Ed Împinse o mașinuță de la ocean pînă la poalele munților. Glasul tatălui său: — Credeam că azi lucrezi la South Central. Ed se Întoarse. — Poftim? Preston zîmbi. — Mă gîndeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
marcajele terenurilor de sport, Moochie Mouse. Ed merse pînă la gardul Împrejmuitor dinspre sud - traseul cel mai scurt pînă la casa lui Billy Dieterling. Resturi de piele și cartilagii pe verigile lanțului - punctele de sprijin pentru saltul peste gard. Pe asfaltul decolorat, puncte Întunecate - sînge. Ușor de urmărit. Traversă locul de joacă, apoi coborî treptele spre ușa boilerului. SÎnge pe clanță, o lumină aprinsă Înăuntru. Scoase pistolul luat de la Bud White și intră. Într-un colț David Mertens tremura. În Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apropierea lacului ori în pădurile cu arbori seculari, și nici pe drumul de întoarcere. Dar măiestria ei deosebită în a conduce mașina se arăta pe acest drum de întoarcere. Carburatorul nu mai gâfâia, iar automobilul nu mai înghițea pe nerăsuflate asfaltul și bornele kilometrice și curbele la stânga și la dreapta. Conducea încet, cu precauție, parcă ar fi fost începătoare, singurul motiv era dorința de a face nesfârșite clipele și de a ajunge cât mai târziu în orașul din care fugise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la fel ca el, ar fi inutil să-i vadă. Nu are nevoie să discute despre toată acea commedia cu careva, vrea doar să discute pur și simplu, despre orice. Cu cine? Orașul e fierbinte, aerul arde, e greu respirabil, asfaltul s-a înmuiat sub arșiță, frunzele se încolăcesc de atâta căldură, oamenii fug pentru o săptămână, două, cât pot. Sunetul strident al telefonului îl trezește din amorțeala agitată. Ioana Sandi îl caută pentru a patra sau a cincea oară, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rămas în urmă, siluete din ce în ce mai nevrednice înghițite de orizont. Tăcea, răspunzând întrebării despre cum se simte bătrâna doamnă doar printr-un „încă bine“, coborând după aceea în muțenia cu care de obicei urmărea, stând la dreapta Ioanei Sandi, fâșia de asfalt înghițită cu repeziciune de automobil, în timp ce carburatorul gâfâia, curbele la dreapta și la stânga, porțiunile drepte și întinse ca în palmă, în care mașina zvâcnea ca un bolid, câmpurile, arborii răzleți, satele mărunte, stâlpii de înaltă tensiune, pădurile, de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aștepți? Haide! Aruncă revista, sări În picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de umăr și urlîndu-i În față: — Unde mă aflu? Unde naiba sînt? Unde e Pym’s Yard? — Pym’s Yard? răspunse acesta, dîndu-i mîna la o parte și depărtîndu-se. Ești chiar acolo! Se uită În jos și văzu piatra de asfalt sub bocanci; se uită Încă o dată În jur și Începu să ghicească mici detalii familiare. În cele din urmă Își dădu seama că depozitul Palmer era probabil chiar În fața ei, dar nu chiar În centrul vîltorii, iar motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ea te ține treaz cu șoapte Și te-adoarme cu povești! Concretul eternului Femeia, poveste eternă, Își murmură-n barbă, discret, Și-alături de tine, pe pernă, Eternul devine concret. Impuls La tine-alerg, când greu îmi vine, Bat drumuri și tocesc asfaltul, Vrând să mă regăsesc pe mine, Întotdeauna dau de altul. Bucătarul amoros Iubirea-i hrană și beție, Mi-a zis, cândva, tăind mezelul, Ca bucătar, nici nu mai știe La câte le-a făcut el felul. Don Juanul El iubirea
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
băiețelului meu azi și speram să ajung acasă Înainte de micul dejun. Atunci vă asigur că facem tot ce se poate. Să vă aduc un pahar cu apă? —Și scotch. Mulțumesc. Aeroportul Stansted 08.58: Avionul realimentat cu combustibil stă pe asfalt. Pilot din Pont zice că nu e vina lui că trebuie să ne Întoarcem la Heathrow. O, minunat. În timp ce avionul câștigă altitudine, două sticle miniaturiale de whisky goale alunecă de pe măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se Întâmplau când noi nu eram acolo. Și mai era și convingerea intimă, neexprimată, că tu l-ai fi prins la timp. Că ai fi ajuns la colțul mesei Înainte ca ea să se lovească cu capul de el, la asfalt Înainte ca genunchiul lui micuț... Awacs 1, nu așa Îi spun cei de la forțele aeriene? Natura o dotează pe Mamă cu un sistem de alarmă și Mama e convinsă că nici o persoană care are grijă de copil și nici un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
60 asaltate de elemente din deceniile următoare, toate pline de idei frumoase ale arhitecților urbaniști de a restaura un sentiment de comunitate distrus cu atâta grijă de arhitecții urbaniști. În timp ce parchez Volvo-ul, un grup de puști care bat mingea pe asfalt scot un sunet Între „ura!“ și „huă!“, dar cum mă dau jos din mașină și le arunc o privire fioroasă, o taie; până și infractorii de-aici sunt lipsiți de voință. Grădina din fața casei de la nr. 9 are un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Își cumpărau Înghețată de la dubiță când pisoiul lor a zbughit-o din casă și s-a prins În roata din spate. Am țipat, dar șoferul nu ne-a auzit și dubița s-a pus În mișcare. Îmi amintesc canicula Îngrozitoare, asfaltul care se desprindea de pe drum și se lipea de sandalele noastre precum căcărezele de iepure. Și-mi mai amintesc cum a strigat Annette și muzica și sentimentul că ceva nespus de moale se rupea În timp ce roata se Învârtea. Familia Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În ziua accidentului, mama ne-a auzit țipând, a venit În fugă și ne-a luat pe toți În casă În timp ce omul cu dubița Mr Whippy Încerca să curețe dezastrul. Îmi scăpasem Înghețata Cornish Mivvy de căpșuni din mână, pe asfalt. Mama a liniștit-o pe Annette, ne-a făcut la toți suc gros de portocale și i-a dat un plasture lui Colin (nu se julise sau tăiase, dar avea nevoie de un plasture). Și-apoi le-a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
juca stîngaci În mod deliberat, ar sfîrși prin a mă conduce cu un avans destul de mare și ar fi tentat să se lanseze În niște ieșiri cutezătoare la fileu... În parcare, Porsche-ul lui stătea exact În cercul Înnegrit lăsat pe asfalt de Renault-ul care arsese. Întotdeauna parca acolo, ori ca să-mi amintească mie de flăcări, ori din vreun soi pervertit de-a-și demonstra solidaritatea. În dimineața aceea testasem și-n Încuietorile Porsche-ului cheile găsite În livadă. Privind În jos la numerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acei mondeni și stilați plimbăreți cu iahturile de croazieră de la Puerto Banús. — Paula...? Chiar tu ești? — Ba bine că nu. Închise În urma ei ușa apartamentului și se Îndreptă către balcon. Strîngînd ușor portocala Într-o mînă, arătă către cercul de asfalt pîrjolit. — Aș fi vrut să curețe acolo. O să am o discuție cu David Hennessy. Slavă domnului că nu erai În mașină. — Dormeam tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit cu capul pe volan sau să spionezi vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
leorbăi atâtea tâmpenii, de parcă ai fi sora geamănă a lui Ilici! De unde aia a 'mă-sii o să găsim atâtea pietre de caldarâm pentru clădit baricade, în veacul ăsta anapoda, când străzile nu se mai pietruiesc decât cu un strat de asfalt, care se macină într-o iarnă? De mânie și pentru a-și sublinia neîncrederea în viitorul revoluționar al omenirii, cu iluzorii baricade revoluționare, ridicate din pietre de caldarâm, slobozi un vânt asurzitor, prin care termina dialogul și care curmă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai mult, mă străduiam, nu-mi ieșea. Ar fi trebuit, eram a doua zi după ce ratasem. Ratasem totul! Probabil că-l omorâsem pe Celebrul animal, Îmi murise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde și inspiră adânc aerul plăcut răcoros al dimineții. Ce reală desfătare să calce din nou pe asfaltul curat fără să mai fie nevoit să stea cu cizmele înfundate până la glezne în mocirla și mizeria frontului! Pe Calea Griviței, două tramvaie pline ochi cu călători se hurducă zgomotos pe șine. Automobile, birje și camioane militare curg în ambele sensuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rahat mai vrea și ăsta să mănânce pe aici?" gândesc la unison cele două santinele atunci când văd însemnele argintii pe uniforma neagră. Tacticos, cu pumnul mâinii stângi bine proptit în șold, cel care provocase îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când în când, bate alene cu ea peste carâmbii cizmele lustruite oglindă. Cu mișcări precise, ireproșabile, gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cîntînd În curte, probabil mătura asfaltul, ca În ajun, cînta cu patos, melodia se Încîlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea Înțelegeau, În timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, Îngîndurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
E cu conștiința Împăcată că a slujit În primul și al doilea război. CÎt despre ce se Întîmplă acum, e convins că se va sfîrși Într-o zi, dar se Întreabă cînd și cum? Căldura de vară Înmuie, spre prînz, asfaltul curții. Rex aleargă de colo, colo, a Înnebunit de căldură. Domnul Pavel și cu mine stăteam În curte pe două fotolii din răchită, la o masă asemenea, cu cîte o cafea dinainte. Începu să depene amintiri, mîndru de respectul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
după ochi, presupun că a fost elevă pînă de curînd, dar mi-e jenă s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zîmbind. Căldura răsfrîntă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]