4,147 matches
-
mai serveau încă băuturi alcoolice. Rambert stătea la una din marginile tejghelei și le făcea semn de pe taburetul lui înalt. S-au așezat alături de el, Tarrou împingând liniștit un vecin zgomotos. Alcoolul nu vă sperie? \ Nu, spune Tarrou, dimpotrivă. RIEUX ASPIRĂ MIROSUL DE IERBURI AMARE DIN PAHARUL SĂU. ERA GREU DE VORBIT ÎN ACEST TUMULT, DAR RAMBERT PĂREA OCUPAT MAI ALES SĂ BEA. DOCTORUL NU PUTEA ÎNCĂ SĂ JUDECE DACĂ ERA BEAT. LA UNA DINTRE CELE DOUĂ MESE CARE OCUPAU RESTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din momentul în care ciuma închisese porțile orașului, ei nu mai trăiseră decât în despărțire, fuseseră rupți de această căldură umană care te face să uiți totul. Din toate colțurile orașului și, în grade diferite, acești bărbați și aceste femei aspiraseră la o revedere care nu era pentru toți de aceeași natură, dar care pentru toți era la fel de imposibilă. Cea mai mare parte strigaseră din toate puterile spre cineva care lipsea, dorind căldura unui trup, duioșia și obișnuința. Unii, adesea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
astea, fiica lui era o târfă care își luase drept model curvele de pe MTV; iar băieții nu erau mai breji. Unul prost grămadă, a cărui singură calitate erau pumnii săi. Celălalt mai isteț, dar leneș. Se trezea la amiază și aspira să devină playboy. Asta îl întrista pe Jaafar al-Naasri. Da, era un bărbat înstărit, în parte datorită generozității lui Saddam Hussein și armatei Statelor Unite. Între ei, deschiseseră ușa marii trezorerii a omenirii, depozitul rădăcinilor umanității. Era o exgerare? Jaafar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nume? —Afif Aweida. —Înțeleg. — Deci, continuă Tal, se pare că Guttman a vorbit cu Kishon și a menționat numele lui Aweida. Și deodată Aweida sfârșește mort. Yariv se opri. În încăpere era liniște, auzindu-se doar zgomotul cu care era aspirată o sămânță mai mare prinsă între dinții lui. Deci, cine altcineva mai asculta...? — Din cauza asta am vrut să ne întâlnim singuri aici, astăzi, domnule prim-ministru. —Doar nu crezi... —Cei din serviciile de informații ale armatei sunt singurele persoane, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o declarație oficială fermă de sprijinire a democrației nu numai că va rezista, dar va fi coloana centrală a viitorului - anunțându-i pe toți care doresc această libertate să vină în America, inspirându-i pe cei aparținând altor națiuni, care aspiră la democrație și determinându-i pe cei care sunt în căutarea unui partener în respectarea valorilor democratice, să se alinieze obiectivelor sociale, economice și legate de asigurarea securității ale SUA. Acest rol, care a definit experiența americană nu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
aici? s-a Încruntat mătușa Feride dând cu ochii de Asya. Nu trebuia să fii aici; trebuia să ai oră de balet. Ei bine, alea erau alte lanțuri În jurul gleznelor Asyei. Ca multe mame turcoaice din clasa de mijloc care aspirau să-și vadă copii excelând În toate lucrurile În care se presupunea că excelau copiii din clasa de sus, familia ei din partea de sus a clasei de mijloc o obliga să desfășoare activități pentru care nu avea nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată numele tatălui meu. Dacă am să continui să mă gândesc la el, am să o iau razna. Așa că mă Întreb ce nevoie am să dezgrop secretele astea. Nu Înțelegi că trecutul e un cerc vicios? E o buclă. Ne aspiră Înăuntru și ne face să alergăm ca niște hamsteri pe o roată. Atunci Începem să ne repetăm, iarăși și iarăși. Pe când mergeau În sus și-jos pe străduțele unduitoare, fiecare cartier arăta atât de diferit, Încât Armanoush a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
drepte și zig-zaguri... dar au fost mereu la fel. Și cine sînt de fapt tinerii din ziua de azi? Cine alții decît noi, toți cei care ne simțim, ne considerăm și ne dovedim tineri, nou născuți, miraculoși și neastîmpărați deopotrivă, aspirînd la a fi înțelepți și reușind să punem destinul la încercare... Cine se crede în această categorie, în această eternă etapă de a fi, să ridice două degete... Stai măi că oprești traficul și încurci semafoarele, nu vezi?... Două degete
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ceva devine mereu, ceva rămîne, ceva se îndepărtează, ceva se apropie, ceva se realizează, ceva se înțelege... ceva se dezvoltă, ceva se diversifică, ceva înflorește, ceva se iluminează, ceva se extinde, ceva se desprinde, ceva se înalță... ceva inspiră, ceva aspiră, ceva respiră... acel ceva este. Asta-i sigur. Așa e tot ceea ce este. A fi... asta înseamnă. * Adeseori mă întreb ce fel de mecanism este acesta care determină distanța sau apropierea dintre oameni? Ce ne îndepărtează, ce ne apropie unii
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
făcut alte planuri. Zâmbi. Zâmbea tot timpul. M-am mirat că ai venit la mine... erau atât de multe femei superbe la expoziție, zise Kitty timid. — Da, dar acum toate femeile din Los Angeles mi se par la fel. Toate aspiră la același tip de frumusețe. Au ceva interșanjabil... parcă au ieșit toate de pe linia de producție a fabricii de păpuși Barbie: același nas, aceiași dinți, aceiași sâni, aceeași coafură, același tip de conversație și același tip de relație. Parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a soarelui. În sfârșit, ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, îi spuse olarul câinelui Găsit, n-o sta diavolul mereu pitit după ușă. Din cauza evidentei diferențe de concepte și a vocabularului distinct al fiecăruia, Găsit nu putea nici măcar aspira la o simplă înțelegere preliminară a ceea ce voia stăpânul să-i comunice, și, într-un anume sens, era mai bine, pentru că, o condiție indispensabilă pentru a trece la următorul grad de înțelegere ar fi să-l întrebe ce înseamnă diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
suprafața gropii. Cipriano Algor îngenunche, îndepărtă barele de fier și, cu aceeași lopată cu care săpase groapa, începu să scoată cenușa, amestecată cu bucățele de cărbune nears. Aproape imponderabile, particulele albe i se lipeau de degete, unele, ușoare ca fulgul, aspirate de răsuflare, îi suiră în nas și-l obligară să strănute, așa cum face uneori Găsit. Pe măsură ce sapa se apropia de fundul gropii, cenușa devenea tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sigur că nu-i vedeam prima oară figura. Studia mai multe țigări înainte de a se hotărî să fumeze una. Le alegea, cum se aleg pepenii. Lua țigara, o privea, o scutura lovind-o de unghie, o ducea la nări și aspira mirosul tutunului, apoi, ca și cum ar fi fost nemulțumit de expertiza făcută, lua alta. Și repeta aceleași mișcări de cinci, șase ori, până ce, în sfârșit, se hotăra. Atunci apuca țigara cu un gest precipitat și o mușca de un capăt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și chiar când m-am împăcat aparent cu mediocritatea mea, i-am fost infidel în imaginație și în somn, când mă visam șef de trib, stăpân peste insule ori mare artist, căci nu mi-am pierdut timpul cu vanități mărunte, aspiram numai la cele care nu erau în nici un fel de nasul meu. Ieșeam din destin pe ascuns, deoarece nu puteam s-o fac trântind ușile și chiar plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
clatine nepăsarea din mine, dar nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră încât nu puteam aspira decât la o iubire mediocră? Dacă într-o dragoste adevărată trebuie să fii puțin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
devenit un nesăbuit dacă n-ai curajul să fii până la capăt? De ce trebuie să-ți fie greață aici? Mlaștina e cea mai bună școală de corecție. Dacă nu strâmbi din nas, noroiul te învață să-ți stăpânești slăbiciunile. Încearcă să aspiri putoarea lui ca pe un parfum sălbatec, întăritor, fără să ți se mai întoarcă stomacul pe dos. Dacă ai energia necesară pentru asta, n-o să te mai surprindă nimic. Vei înțelege de ce ai greșit când ai uitat că marile vanități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din nou. Wakefield merge mai departe pe autostradă, pe lîngă ieșiri care conduc doar spre oaze de pur pragmatism: Benzină, MÎncare, Cazare. În America, există două sisteme nervoase cunoscute sub numele de „drum“: rețeaua de autostrăzi, asemănătoare unui neocortex, care aspiră mașini la un capăt și le scuipă la capătul celălalt; și celelalte drumuri, ascunse, istorice, nostalgice, drumurile călătoriei lui din tinerețe. Doar o sută de ani separă aventura epico-eroică a primilor exploratori ai Vestului de construirea autostrăzilor interstatale care brăzdează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
întrebă Fran cu răceală. Nu ai de scos un ziar sau, mai nou, delegi toate responsabilitățile trepădușilor tăi? Obiceiul lui Jack de a delega responsabilitățile era bine cunoscut. Îi făcea pe tinerii reporteri să se strângă în jurul lui ca muștele, aspirând la șansa de-a se afirma, dar Fran bănuia că obiceiul izvora, cel puțin parțial, din lene. — Ai vorbit ca o adevărată fiică de șef ce te afli. Tu una, desigur, a trebuit să-ți câștigi recunoașterea prin muncă grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trezise deja de la șase, un obicei de-o viață. Fran se întrebă cum naiba își umplea tot timpul ăsta. Casa arăta întotdeauna atât de impecabil, încât ar fi fost imposibil să găsești un fir de praf pe care să-l aspiri. Uitându-se în jurul ei, la casa bine cunoscută, Fran își dădu seama că, fără tatăl ei, nu mai părea acasă. Ralph sfidase cumva preocuparea obsesivă a maică-sii pentru ordine prin simpla sa prezență. Ca și cum ar fi simțit și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
împotriva Imperiului Roman. Protagonista unui popular serial american. Protagonistul unui serial american din anii ’60, devenit prototipul tânărului doctor fermecător și idealist. Protagonista music-hallului Cabaret. Stradă comercială din Londra, asociată cu înalta societate britanică și, prin extensie, cu cei care aspiră să facă parte din ea. Cântec popular în lumea rugbiului britanic, cu o pronunțată tentă erotică. Marcă de bomboane mentolate. În traducere: „Prietenele pescarilor“. Medicament pentru răceală și gripă. Episod memorabil din istoria gangsterilor din Chicago, care a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
efeminată a simbolismului verlainian și morbidezza decadenților sînt concurate de energetismul și claritatea citadinizantă a poeziei lui Verhaeren și Vielle-Griffin, prin filtrul democratismului poetic al lui Walt Whitman. Există două mari tendințe culturale - prin excelență transgresive - care uneori interferează: una aspiră să elimine barierele dintre Artă și viață, cealaltă tinde la o autonomizare extremă, la o purificare segregaționistă a propriilor domenii. Fauvismul preconizează o „revoluție prin culoare”, absolutizînd importanța acesteia din urmă; cubismul are în vedere o „revoluție prin formă”, deformînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scop „căutarea poemului unic, himericul poem total, adică o formă nouă ce transcende diferențele considerate oțioase (genuri, specii, rigori literare)” (ed. cit., p. 270). Acest sincretism sau sintetism poetic (ilustrat plenar de wagnerism) reprezintă, în fapt, o utopie, o fantasmă aspirînd să reintegreze ceea ce fusese artificial separat de modernitatea raționalist-pozitivistă. Ideea Poemei care îl obsedase pe Macedonski se regăsește și în romane-poem precum macedonskianul Thalassa și Marafka le futuriste al lui Marinetti. Pe de altă parte, „Aluziile explicite la momentul fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pintilie discută umorul urmuzian sub specie absolută („meta-umană”), dar cu trimitere ambiguă la prezent (fie el și etern): „Meschinăria, absurditatea lumii în care ne ducem existența nu poate fi decît ridicolă sau comică în ochii celui care, asemeni lui Urmuz, aspiră către Infinit”, la baza mitului Urmuz stînd și sublimul „refuz total”: „În ceea ce-l privește pe Urmuz ne încredințăm că el a devenit un mit și datorită refuzului său total, căci el a refuzat și ideea de a aparține unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la procurori, până și aceste amintiri ațipesc, toropite de soare. Ca șopârlele. Încât îmi vine să nu mă mai întorc niciodată în societate. ― Îți atrag atenția că asta e o soluție pentru sfinți și ratați. ― În categoria rataților aș putea aspira să pătrund acum. Am unele argumente. ― Nu te grăbi, Galilei. Ratarea e mai greu de îndurat ca sfințenia. ― Dar n-ar fi timpul să-mi spui, în sfârșit, cine ești? XXXII ― Să lăsăm, deocamdată, asta. Mai bine spune-mi dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
eu am tăcut. - Tu ce crezi? s-a văzut el constrâns să mă întrebe. M-am străduit din greu să nu-mi dau pe față spaima. Nu se eschivase, nu râsese ca la auzul unei aberații. Prin urmare, de mult aspira la tron fără să-mi fi vorbit vreodată despre asta, fără să-și dea seama cu ce avea să se confrunte, fără să se îndoiască de puterile sale. Atitudinea asta a lui m-a dat peste cap; ce mai, câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]