3,541 matches
-
melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de veselie zgomotoasă în formele reținute ale surâsului, ale zâmbetului înțelegător, tolerant. Perspectivele metafizice pe care le deschide, conștiința nimicniciei și a fatalității condiției umane imprimă răsului declanșat de umor o notă aparte de tristețe resemnată. Impura veselie a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Manolescu analizează această "paraliteratură scriptică și vizuală" (romanul de aventuri, cărțile detectivistice, banda desenată, filmul polițist, desenele animate, seriile de capă și spadă mai ales în Epoca Ceaușescu), care integrează segmente de ideologie oficială în cultura de consum, dar și atenuează discursul cultural politizat prin inserția de structuri tematice, retorice și stilistice ale consumismului (ideologia politică și cultura de consum se acomodează reciproc, în toleranță și adaptare structurală) într-un "divertisment doctrinar" care conferă iluzia coexistenței benefice și profitabile a unui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să nu-și facă griji și să nu se obosească s-o sune, pentru că probabil o să doarmă. Doctorul îi dăduse analgezice și, deși a doua zi după ce se întorsese de la spital, încheietura și glezna încă o dureau, pastilele îi mai atenuau durerea. Stătea în capul oaselor în patul de hotel, dar știa că probabil n-o să fie în stare să se uite la televizor, pe care îl deschisese. Se simțea de parcă venise din celălalt capăt al lumii ca să își petreacă timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dimineață? Sau mâine va ploua la fel? Cât trebuie să plouă ca să adoarmă în muzee toate statuile lui Tlaloc și țăranii mexicani să stea liniștiți? La Xalapa, într-o grădină interioară, plutea în aer o muzică de tonomat, iar norii atenuau lumina. Aici, ploaia a cucerit noaptea și n-a mai rămas decât ea. O farsă a imaginației mă face să aud statuia lui Tlaloc lovind caldarâmul ud cu picioarele sale enorme de piatră, în vreme ce lacrimile zeului se varsă în puhoiul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
linie dreaptă. Lipsită de orice podoabă vegetală, capitala Yucatănului își etala pretutindeni singurul lux posibil în acel ținut: piatra. Mereu aceeași. Cenușie, poroasă, ca în vechile statui. Pașii sunau pe străzi ca pe coridoare. Nimic nu absorbea zgomotele, nu le atenua. Ziua, soarele ardea nestingherit zidurile caselor, mai degrabă modeste, neapărate de nimic. Atunci, până și umbra era fierbinte. Seara, lumea se înghesuia pe trotuare, căci zidurile încinse n-avuseseră timp să se răcorească. Și, treptat, febra pietrei devenea propria ta
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să spargă casa veche, am spus-o iute și mă uit cu coada ochiului la el, Vrea să facă acolo o cantină, o sală de mese, Casa noastră?! Casa cu prispă?! Da! poate nu anul ăsta, încerc eu să mai atenuez din, poate! Fratele Rafael mi-a mai scris că starețul e hotărât să-ți ceară să termini biserica în vara asta, fiindcă vrea s-o sfințească la toamnă, O vom termina, Daniel! m-a inclus și pe mine în o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o vizita lunară pe care i-o făceam. M-am îndreptat spre Lincoln Heights, simțindu-mă vinovat că nu m-am mai arătat la față de când auzisem că o luase iarăși razna. I-am dus niște cadouri, ca să-mi mai atenuez sentimentul de vinovăție: niște bunătăți la conservă șparlite de prin piețe în timpul rondului și niște reviste porcoase confiscate. Când am tras în fața casei, mi-am dat seama că tot mă simt cu musca pe căciulă. Bătrânul ședea pe verandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că asta-i cea mai bună cale de-a obține rezultate. Am devenit un duo eficient pe stilul polițistul bun / polițistul rău și mi-am dat seama că-l înfrânez pe Fritzie, că sunt un factor de echilibru care-i atenuează înclinația mărturisită de a-i răni pe infractori. El mă respecta cu o oarecare circumspecție din pricina felului în care îl rănisem pe Bobby De Witt și, după câteva zile de parteneriat temporar, ne distram vorbind amîndoi stricat în germană ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
el capătă experiență, mintea lui lucrează. Peste câțiva ani, peste câteva luni, nimeni nu va mai putea să-l înlăture, iar din Senatus, din vechile familii nu va mai rămâne nimic“. Din când în când, spaimele lui erau sporite sau atenuate de veștile despre nopțile desfrânate ale Împăratului. „E de nedescris ce se întâmplă, dacă e adevărat...“, se gândea Asiaticus - însă informațiile erau confuze, fantasmagorice, lipsite de precizie. Se hotărî: „Ăsta e momentul. Acum ori niciodată“. Precaut, convocă puțini tovarăși credincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descărcat. Nu am vrut să apăs pe trăgaci. Serios, nu am vrut. Dar... am încercat să țin totul sub control și nu am putut. Pur și simplu, s-a descărcat. Control... Descărcare. În limbajul polițiștilor, cuvintele erau menite să-i atenueze vina pe care o simțea. Nu se putea gândi la faptul că era un criminal mai puțin pe lume, că propria ei viață fusese pusă în pericol sau că alți polițiști fuseseră victimele acestui om; nu, totul se rezumă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dea seama de asta. Elsa avea o adevărată venerație pentru tatăl ei, atenția exagerată, pe care i-o demonstra în primii noștri ani de căsnicie, mă jignea. Când el era de față, eu nu existam. Apoi lucrurile s-au mai atenuat o dată cu trecerea timpului, el a îmbătrânit de tot și, din păcate, am început să îmbătrânesc și eu. Acum, când își petrece zilele în fața televizorului cu mica filipinează care are grijă de el, suntem buni prieteni, știi asta, și dacă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doarme În brațele amantei, Într-un hotel din Italia, cu genunchiul Între genunchii ei, ca un om satisfăcut. Dar În viitorul foarte apropiat va descoperi că și tânăra iubită poartă un tampon igienic În chiloți, și ea folosește deodorant ca să atenueze mirosul transpirației și al altor secreții, și ea se unge În fața oglinzii cu tot felul de creme grase și poate că se culcă alături de el noaptea cu părul plin de bigudiuri, Întocmai ca nevastă-sa. Și ea Își atârnă sutienele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era mai mic decât Toffee, dar mai agitat. Semn bun? Semn rău? Nu conta, m-aș fi urcat și pe un leu turbat dacă Rachel ar fi făcut asta prima. M-am urcat fără mare greutate. Poate toate medicamentele îmi atenuaseră fobia. Iar când am pornit de la grajduri, eram sigură că o să reușesc s-o scot la capăt. Ed era în față, urmat de copii și de Rachel imediat în spate. Unul dintre băieții de la grajduri îmi ducea calul de dârlogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Încoace“. În mod evident nu știa, sau uitase, că Henry scrisese o cronică nu tocmai favorabilă la Olivia, o inadecvată adaptare a lui W.G. Wills după Vicarul din Wakefield, a lui Goldsmith, după prima reprezentație, În 1878. Comparația mai atenuă din savoarea tributului, care era Însă vizibil sincer și extrem de măgulitor. Când veni vremea să stabilească termenii, Alexander se arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon de 2000 lire pentru drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gălbenuș de ou amestecat cu zahăr. Ce anume se acoperă Un cuvânt îl cheamă pe celălalt. Datorie și culpă. Două cuvinte atât de apropiate, atât de temeinic înrădăcinate în solul fertil al limbii germane, totuși, pe cel dintâi îl poți atenua și rezolva prin plată - fie și în rate, așa cum făceau clienții mamei mele care trăiau pe credit; culpa, însă - cea dovedită, precum și cea îngropată sau doar bănuită - rămâne. Ea ticăie încontinuu și, chiar și în călătoriile în Nicăieri, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încă un autoportret al băiatului aflat în plină creștere. Încă nu se pot număra coșurile pe care mai târziu le-am combătut zadarnic cu Pitralon și clei de migdale, dar buza mea inferioară atât de pronunțată - progenia mea din naștere - atenuează expresia copilăroasă. Serios, aproape mohorât, arăt ca un elev cu o pubertate timpurie, care poate fi bănuit de ostilitate împotriva descălilor duri: dacă e provocat, poate deveni violent. Așa s-a și ajuns apoi ca un profesor de muzică gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-l toc mărunt, tata nu era bun de obiect docil al urii. Din perspectiva ochilor lui albaștri-deschis, eu trebuie să fi părut străin, ca răsărit dintr-un ou de cuc. Sora mea cea mică se agăța de el cu tandrețe, atenuând poate un pic duritatea fratelui. Și mama? Adeseori, ea ședea la pian fără să cânte. Era obosită de prăvălia cu o ofertă tot mai redusă de mărfuri. Sau suferea, la fel ca tatăl și sora, din cauza scurtei șederi a fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu la lipit. Pagina cu știrile din ziua precedentă din Ultimele știri de Danzig oferea fondul. Probabil că mărcile de făină și de zahăr acopereau raportul respectiv al Comandamentului superior al Wehrmacht-ului în care, în loc de retragere, cuvântul „alinierea frontului“ atenua situația generală. Numele unor orașe care erau abandonate acum îmi erau familiare încă din perioada înaintării. Se prea poate ca mărcile de untură și de ulei să fi acoperit paginile care fuseseră pline de anunțuri cu numele soldaților morți. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i drumul, puneți mâna pe mitralieră și acoperiți-ne. Vă scoatem noi mai târziu...“ S-ar putea ca unul sau altul dintre infanteriștii ce și-au ridicat ascultători câte o bicicletă de pe suport să fi făcut încercarea de a-mi atenua spaima. Aceasta s-a pierdut, fără ca măcar s-o aud. La fereastra pivniței am luat poziție cu o armă cu care nu fusesem instruit. Soldatul, și de data aceasta incapabil, nici nu ar fi apucat să tragă vreun foc, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dat drumul din mână nici o clipă, nu am fixat niciodată vreo țintă prin crestătura înălțătorului și cătarea armei, nu am căutat niciodată piedica, nu am tras niciodată vreun foc de armă, nu are drept scop decât încercarea retroactivă de a atenua rușinea rămasă. În orice caz, e cert: noi nu am tras. Dar mai puțin sigur e când anume am schimbat vestonul meu de uniformă pe unul mai puțin împovărător. S-a întâmplat din propria mea decizie? Mai degrabă, caporalul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ultimă oră, gândurile îmi rămâneau totuși îndreptate spre trecut. La vremea aaceea se părea că, prin unificare, una dintre urmările războiului, împărțirea de peste patruzeci de ani a Germaniei în două state, ar putea fi, dacă nu depășită, atunci măcar atenuată printr-un proces de apropiere treptată. În orice caz, această posibilitate era de luat în considerare - aproape ca o minune. Deoarece s-a crezut însă că nu era timp pentru procese lente, se dorea ca, prin bani, Estul sărac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ale asistentelor a căror prezență o simțisem până de curând pe piele ori fața unei școlărițe cu cozi căreia îi duceam dorul să-mi fi slujit și în lagăr ca tablouri votive și astfel, mute, dar docile, să mai fi atenuat puțin foamea ce mă rodea. În orice caz, îmi lipseau, în același timp, și una, și alta. Nevoia mea avea o dublă natură. Una din ele rămânea întotdeauna trează. Și cu toate astea, privind înapoi, nu mă văd expus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucătarul-șef din Basarabia, când a poruncit ca acel condiment numit peliniță să nu lipsească din nici o umplutură de gâscă. Dintr-odată a dispărut. Nici un bucătar-șef care, invitându-ne prin gesturi - „Mă rog frumos, domnii mei“ - să fi putut atenua foamea noastră. Se spunea că a fost transferat la o indicație venită de sus de tot. Într-un jeep, așezat între doi polițiști militari cu căști albe lăcuite, așa se spunea că a fost văzut ultima oară. În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dacă nu stăteam imobilizat între ele, pantalonii mei se frecau totuși de vestimentația femeiască. Cu fiecare stație, cu fiecare pornire a tramvaiului, stofa se apropia de stofă și, pe sub stofă, carnea de carne. Paltoanele de iarnă și hainele vătuite mai atenuau din apropiere, dar odată cu primăvara au ajuns să se frece între ele haine mai subțiri. Genunchiul atingea alt genunchi. Antebrațe goale, mâinile, pentru că trebuiau să se întindă în sus până la mânere, ajungeau prea aproape una de alta. Nu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de mormânt înșirate pe terenul din fața atelierelor de pe Bittweg, lustruite oglindă și așteptând acolo să le fie cioplite nume și date, îmi trecea starea de agitație de jumătate de oră din timpul călătoriilor matinale cu tramvaiul. Totodată, începea să se atenueze și gustul de griș cu lapte ars. Sufertașul meu plin de fiertură îl predam la nevasta meșterului pentru ca, la fel cum făcea și cu sufertașul sculptorului Singer, al starostelui calfelor Korneff, cu cele ale cioplitorilor silezieni și ale ucenicilor slăbănogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]