4,177 matches
-
cu Petru Dumitriu, București, 1994; ed. 2, București, 1998; Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, București, 1995; Fragmente critice, vol. I-II, Craiova, 1997-1998, vol. III-IV, București, 1999-2000; ed. vol. I, București, 1998; Marin Preda, Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, București, 1998; Mit, mitizare, mistificare, București, 1999; Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu, București, 2000; Clasici români, București, 2000; Ficțiunea jurnalului intim, I-III, București, 2001; Genurile biograficului, București, 2002. Ediții: Mihai Eminescu, Proză literară, introd
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
SOCIETATEA DE LECTURĂ AURORA, asociație înființată la Cluj în 1845. Inițiativa aparține unui grup de tineri care frecventau Colegiul Romano-Catolic, având în frunte pe Al. Papiu-Ilarian, Iosif Hodoș și Nicolae Popea. Întâiul comitet de conducere e alcătuit din avocatul Al. Bohățel (președinte), Al. Papiu-Ilarian
SOCIETATEA DE LECTURA AURORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289753_a_291082]
-
au dat la lumină și o serie de publicații manuscrise, precum „Deșteaptă-te, române” - foaie redactată de Iosif Vulcan între 1857 și 1859, când a fost membru al societății -, „Muza română”, întocmită în 1870 sub redacția lui Ioan Groza, și „Aurora”, alcătuită în 1883 sub redacția lui George Mihalca. Repere bibliografice: Vasile Bolca, „Lepturiștii” din Oradea, Sibiu, 1943. I. Cr.
SOCIETATEA DE LECTURA DIN ORADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289754_a_291083]
-
românilor din Dachia), Gh. Șincai ș.a. Cele mai solicitate versuri, care erau și recitate, erau cele ale lui Andrei Mureșanu (La martirii români din anul 1848-1849, Locul fericirii ș.a.). În vederea înființării unei biblioteci se fac abonamente la ziare și reviste („Aurora română”, „Românul”, „Amicul școalei”, „Gazeta de Transilvania”). Grație promotorului ei, profesorul Petru Bran, societatea s-a impus ca un puternic centru de educare în spiritul culturii naționale, de cultivare a sentimentelor patriotice. P.D.
SOCIETATEA DE LECTURA A STUDENŢILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289751_a_291080]
-
timpuriu. „Rampa” și „Universul” i-au publicat, în 1928, traducerea (după o versiune franceză) a piesei onirice În larg de Sutton Vane, montată la Teatrul Național din Cernăuți în același an. Portretizată de E. Lovinescu, în Memorii, sub numele metaforic Aurora Furtună (Poeta cu soț irascibil), S. a lăsat amintirea unei femei cu fizic maiestuos și spirit cultivat (o preocupa astronomia, iar la revista „Sburătorul” ar fi trimis inițial versuri în franceză despre Praga medievală), fire solitară, ancorată în propria trăire
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
foileton ale lui N. D. Popescu, pornește să scrie istorisiri haiducești (pe una dintre ele, Florea Corbeanu, avea să i-o confiște profesorul de franceză). Haiducul Iancu Jianu îl va inspira pentru compunerea unui text dramatic. Editează o revistă poligrafiată, „Aurora”, redactată aproape în întregime de el. Scrie și sute de versuri, menționabil fiind poemul eroicomic Tragediile Galatei, pentru că i-a atras o eliminare temporară din liceu. După ce în 1897, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, publicase o schiță, Domnișoara M. *** Fălticeni
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Pentru strângerea fondurilor necesare realizării unor puncte din program au fost lansate liste de subscripție națională. Între 1865 și 1869 a editat o revistă proprie, „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”, iar între 1881 și 1884 revista „Aurora română”, la care se adaugă numeroase calendare. În 1942 publică „Revista Bucovinei”, transferată în 1944 de la Cernăuți la București. Din iunie 1990 va patrona revista „Septentrion”, apărută la Rădăuți, în același an filiala din Suceava scoate „Țara Fagilor”, iar mai
SOCIETATEA PENTRU CULTURA SI LITERATURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289764_a_291093]
-
București, 1910; Al. Dumas, Cei doi studenți, București, 1913. Repere bibliografice: M. Sd. [Mihail Sadoveanu], Balzac, „Colonelul Chabert”, VR, 1910, 7; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „Între rețele”, „Avântul”, 1920, 115; Ion Foti, „Pribeag”, „Viitorul”, 1921, 25; Leon Donici, „Miron Grindea”, „Aurora”, 1922, 297; Mihail Dragomirescu, „Contimporanii”, „Buletinul Institutului de Istorie Literară”, 1923, 1; Lovinescu, Scrieri, V, 61, VI, 193; Perpessicius, Opere, II, 323-326, IV, 44-49, V, 289-293, XII, 572-573; Camil Petrescu, „Vadul hoților”, „Cetatea literară”, 1926, 7-8; Călinescu, Cronici, I, 73-74
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
redactor la „Gazeta de Nord-Vest” (1987-1999), apoi ca redactor-șef la săptămânalul „Accent”. Debutează la revista „Steaua” în 1965, iar editorial în 1986 cu volumul Cercuri de aur. Publică poezie și proză în „Steaua”, „Ramuri”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Unu”, „Aurora”, „Viața românească”, „Vatra”. Colaborează cu articole politice la „România liberă”, „Cotidianul” și „Curentul”. Încă de la prima carte, Cercuri de aur, S. se dovedește un intimist melancolic, o voce lirică temperată, în bună tradiție ardelenească, postblagiană, filtrată prin elegiile lui A
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
totuși, de calități estetice. Prozatorul autentic care este P. reușește, chiar în condiții ideologice precare, să creeze un personaj notabil: omul de la marginea adunărilor. Revine, în 1953, la romanul abandonat. În 1954 începe o idilă, la mare, cu tânăra poetă Aurora Cornu. Căsătoria cu ea durează până în 1959. S-au păstrat scrisorile pe care P. i le trimite. Apare romanul Moromeții (1955), cu ilustrații de Perahim. Are un mare succes și va fi socotit, de aici înainte, capodopera scriitorului. Este urmat
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
capodopera scriitorului. Este urmat în 1956 de povestirea Ferestre întunecate. Călătorește în Vietnam (decembrie 1957) și, în 1959, în Uniunea Sovietică. Se îmbolnăvește grav de nevroză. S-a păstrat un jurnal intim din timpul bolii; este consemnată aici despărțirea de Aurora Cornu care - va mărturisi ea mai târziu - voia să-și regăsească identitatea ca artist și să facă o mare carieră internațională. P., mai realist, primește cu alte motivații (mai intime și, evident, mai profunde) această ruptură care, în mod cert
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Simion, București, 1984; Albastra zare a morții, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, București, 1983; Scrieri de tinerețe, îngr. și introd. Ion Cristoiu, București, 1987; Creație și morală, îngr. Victor Crăciun și Corneliu Popescu, pref. Victor Crăciun, București, 1989; Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, postfață Eugen Simion, București, 1998; Opere, I-IV, îngr. Victor Crăciun, introd. Eugen Simion, București, 2002-2003. Antologii: I. L. Caragiale, Opere alese, I-II, pref. edit., București, 1972. Traduceri: Albert Camus, Ciuma, introd
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Albastra zare a morții, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, București, 1983; Scrieri de tinerețe, îngr. și introd. Ion Cristoiu, București, 1987; Creație și morală, îngr. Victor Crăciun și Corneliu Popescu, pref. Victor Crăciun, București, 1989; Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, postfață Eugen Simion, București, 1998; Opere, I-IV, îngr. Victor Crăciun, introd. Eugen Simion, București, 2002-2003. Antologii: I. L. Caragiale, Opere alese, I-II, pref. edit., București, 1972. Traduceri: Albert Camus, Ciuma, introd. Constantin Ciopraga, București
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
universului sadovenian: vietăți și plante, profesii, tradiții și sărbători etc., adeverind remarca lui G. Călinescu, după care „niciodată n-a intrat în opera unui creator mai mult din Univers”. Ediții: Zaharia Bârsan, Scrieri, pref. edit., București, 1969 (în colaborare cu Aurora Pârvu); Iacob Negruzzi, Scrieri alese, I-II, București, 1970; Victor Ion Popa, Ghicește-mi în cafea, pref. N. I. Popa, București, 1972; E scris pe tricolor Unire, pref. Ion Dodu Bălan, București, 1980; Mihail Sadoveanu, Romane istorice, I-II, București, 1980
SIMIONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289689_a_291018]
-
AURORA AGHEORGHIESEI EDITURA PIM Iași, 2010 EDITURA PIM INTRODUCERE Tema predării oscilațiilor si undelor mecanice este una din cele mai interesante si in același timp dificile din întreaga programa de fizica din liceu. Importanta temei poate fi motivata printr-o multitudine
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul ca fiind de fapt traducerea cărții lui Andrei Wissowatius, Stimuli virtutum fraena peccatorum. SCRIERI: Dimitrie Cantemir și umanismul, București, 1972. Ediții: Georg Lukács, Estetica, I, tr. Eugen Filotti și Aurora M. Nasta, introd. N. Tertulian, București, 1972. Repere bibliografice: Matei Cazacu, Misiunea culturală a poporului român în viziunea lui D. Cantemir. Reflecții pe marginea lucrării „Dimitrie Cantemir și umanismul”, O, 1972, 12; Nicolae Manolescu, Dimitrie Cantemir renascentist, RL, 1972, 25
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
1949 (în colaborare cu Elena Șepeliova), Ciucotca, București, 1953 (în colaborare cu I. Georgevici); Manaf Suleimanov, Tainele adâncurilor, București, 1950 (în colaborare cu Igor Gherlakov); A. A. Fadeev, Ultimul din Udeghe, București, 1951 (în colaborare cu Maria Vlad); N. N. Nikitin, Aurora boreală, pref. Zamfir Brumaru, București, 1951 (în colaborare cu Igor Gherlakov); L. Platov, Arhipelagul care dispare, București, 1951 (în colaborare cu Igor Gherlakov); A. N. Râbakov, Oameni la volan, București, 1951 (în colaborare cu Valentina Gaidoș); V. A. Zakrutkin, Stanița
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
nouă ediție critică, CRC, 1975, 28; Al. Graur, Texte vechi, RL, 1975, 39; B. Kelemen, Dosoftei, „Psaltirea în versuri”, CLG, 1976, 1; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 247; Dan Mănucă, Dosoftei, „Opere”, I, CL, 1979, 9; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, Cluj-Napoca, 1979, 165-171; Aurora Ilieș, Dosoftei, „Opere”, I, „Revista de istorie”, 1980, 2; Alexandru Piru, Dosoftei „Opere”, I, MS, 1981, 1; Mihai Gherman, Dosoftei, „Dumnezăiasca liturghie. 1679”, CLG, 1983, 1; Liviu Onu, în Herodot, Istorii, București, 1984, 495-504, 570-573, 645-653; Ștefan S. Gorovei, Argumentele
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
estetică, istorie, ținute de Gaston Paris, Ernest Renan, Paul Janet, Gaston Boissier ș.a., iar în arta prozodiei îi are ca maeștri pe poeții parnasieni Sully Prudhomme, Leconte de Lisle și José-Maria de Hérédia. Debutează în 1886 cu volumul Chants d’Aurore, apărut la Paris, unde este primit cu elogii și, la recomandarea lui Leconte de Lisle, încununat cu Premiul „Archon Despérouses” al Academiei Franceze. Același for îi răsplătește și a doua carte, culegerea de cântece folclorice Le Rhapsode de la Dimbovitza (1892
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
timpului a receptat numeroase și variate influențe. Dar, chiar și atunci când modelul este evident, lirica sa impune prin sinceritate și trăire autentică, păstrând predominant un caracter romantic, adesea cu puternice accente de factură tradiționalistă ori simbolistă. Versurile din Chants d’Aurore, la care se adaugă cele apărute până la primul război mondial: L’Âme sereine (1896), Lueurs et flammes (1903), Le Jardin passionné (1908), La Dormeuse éveillée (1914), cât și antologia Dans l’or du soir (1927), ce reunește poeziile scrise începând
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
bună a țării vechi, datorită și farmecului personal, tactului, cumințeniei și activității depuse de Elena Văcărescu. Franța a devenit pentru ea o a doua patrie, primitoare, binevoitoare, dar în mijlocul Franței Elena Văcărescu a rămas româncă. TUDOR VIANU SCRIERI: Chants d’Aurore, Paris, 1886; L’Âme sereine, Paris, 1896; Lueurs et flammes, Paris, 1903; Kings and Queens I Have Known, Londra-New York, 1904; ed. (Rois et Reines que j’ai connus), tr. Gastone Jeffry, Paris, 1908; ed. (Regi și regine pe care
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
Cobzar, Paris, 1905; Songs of the Valiant Voivode and Other Strange Folk-lore, Londra-New York, 1905; Nuits d’Orient. Folk-lore roumain, Paris, 1907. Traduceri: Carmen Sylva, Jéhovah, Paris, 1887, Die Sphynx gesichtet, Berlin, 1890. Repere bibliografice: G. I. Ionnescu-Gion, „Chants d’Aurore”, „Românul”, 1886, 31 august; B. P. Hasdeu, Der Rapsode der Dimbowitza, „Revista nouă”, 1889, 5; C. Mille, O fală românească, ADV, 1901, 4 275; Iorga, O luptă, I, 35-38, II, 71-72; Ștefan Fălcoianu, O româncă celebră (interviu cu Elena Văcărescu
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
V. Voiculescu sau Liniștea supremă a iubirii, RITL, 1985, 1; Sorescu, Ușor cu pianul, 281-296; Ungureanu, Proza rom., 324-355; Mircea Muthu, „Gândurile albe” ale lui V. Voiculescu, ST, 1987, 3; N. Steinhardt, Escale în timp și spațiu, București, 1987, 355-359; Aurora Alucăi, V. Voiculescu (1884-1963). Biobibliografie, I-II, Iași, 1988; Mihăilescu, Întrebările, 169-178; Tihan, Apropierea, 49-57; Zamfir, Cealaltă față, 176-186; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 188-200; Marius Pop, V. Voiculescu în amintirea contemporanilor, București, 1989; Florescu, Itinerarii, 13-101; Negoițescu, Ist. lit., I, 301-305; Octavian
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cărturărească a Universității românești” și, deopotrivă, „un factor decisiv în democratizarea învățământului superior”, năzuințe reiterate și în salutul adresat în numărul inaugural de Al. Rosetti, rectorul Universității bucureștene. O „serie nouă”, consemnată la 17 noiembrie 1946, debutează cu editorialul În aurora toamnei, unde se pune accentul pe ideea participării colective la realizarea actului de cultură și se anunță statornicirea unei „vieți de cenaclu”, deschisă celor ce vor veni să își adauge „mesagiul lor”, în „versuri, proză, eseuri și cronici”. Treptat expunerile
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
Istoria othomanicească, introd. edit., București, 2001; Marii cronicari ai Moldovei, introd. edit., București, 2003. Repere bibliografice: Zamfirescu, Studii, 50-65; Dumitru Belu, O ediție critică a „Predicilor” lui Antim, MA, 1963, 188-212; Șerban Cioculescu, Nicolae Costin, „Ceasornicul domnilor”, RL, 1976, 10; Aurora Ilieș, „Catalogul manuscriselor românești”, I, „Revista de istorie”, 1979, 1; Florian Dudaș, „Catalogul manuscriselor românești”, I, „Crisia”, 1979, 831-832; Șerban Cioculescu, La reeditarea lui Ion Neculce, RL, 1982, 52; Mircea Anghelescu, Ion Neculce, „Letopisețul Țării Moldovei” și „O samă de
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]