2,148 matches
-
ar fi putut fi o căutare a „romanului adevărat“ și, în același timp, a atitudinii potrivite față de lume, unde orice „roman“ început și întrerupt corespundea unei soluții la care renunțasem. În această optică, romanul reprezenta (pentru mine) un fel de autobiografie inversă: romanele pe care le-aș fi putut scrie și la care renunțasem, și în același timp (pentru mine și pentru alții) un catalog indicativ de atitudini existențiale ce duc la tot atâtea căi blocate. Prietenul știutor și-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Niebla, edición de M. J. Valdés, 20a edición, Madrid, Cátedra, Letras Hispánicas, 2005 (excelentă ediție critică); San Manuel Bueno, mártir. Cómo se hace una novela, presentación de Paulino Garagorri, Madrid, Alianza Editorial, 1974; Miguel de Unamuno, Obras completas, tomo X. Autobiografia y recuerdos personales, prólogo, edicióny notas de Manuel García Blanco, Madrid, Afrodisio Aguado, 1958 (Cómo se hace una novela, pp. 825-923); Mercure de France, iunie 1926, tome CLXXXVIII, Paris, 1926, pp. 5-39. S.M. Unamuno și drumul prin ceața luminii Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din Hendaye, din 27 iunie 1927). „Orice roman, orice operă de ficțiune, orice poem - spune Unamuno -, când e viu, este autobiografic. Orice ființă fictivă, orice personaj poetic creat de un autor face parte din autorul însuși.“ E deci, pe lângă o autobiografie romanescă, o căutare în profunzime, pentru care terminologia literară curentă nu mai era de ajuns: romanul, sau, în spaniolă, novela, nu mai vizează construcții sau reconstrucții obiective, ci investigații în lăuntrul nu doar al personajului ca ființă psihologică, ci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-aici. Există biografia și istoria universală a unui personaj oarecare, fie ale celor așa-numite istorice sau ale celor literare sau fictive. Mi-a venit o clipă ideea să-l pun pe Augusto al meu să-și scrie o autobiografie în care să mă corecteze și să relateze cum s-a visat el însuși pe sine. Și să dau astfel acestei narațiuni două concluzii diferite - poate pe două coloane - ca să aleagă cititorul. Dar cititorul nu acceptă așa ceva, nu admite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și 1876. Dar a face comentarii înseamnă a face istorie. După cum a povesti cum se face un roman înseamnă a-l face. E oare viața oricăruia dintre noi mai mult decât un roman? Există vreun roman mai romanesc decât o autobiografie? Vreau să trec repede peste afirmația lui Cassou că eu aș fi poet de circumstanță - la fel e și Dumnezeu - și peste comentariul lui cum că poezia mea e „oratorică, dură, robustă și romantică“. Am citit de curând ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sagriu (La Peau de chagrin), a lui Balzac, al cărei subiect îl cunoșteam și pe care am devorat-o într-o anxietate crescândă, aici, în Paris și în exil, să mă apuc de un roman care avea să fie o autobiografie. Oare nu autobiografii sunt însă toate romanele care se înveșnicesc și dăinuie înveșnicindu-i și făcându-i să dăinuie pe autorii lor și pe antagoniștii acestora? În aceste zile de la jumătatea lui iulie - ieri a fost 14 iulie - am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de chagrin), a lui Balzac, al cărei subiect îl cunoșteam și pe care am devorat-o într-o anxietate crescândă, aici, în Paris și în exil, să mă apuc de un roman care avea să fie o autobiografie. Oare nu autobiografii sunt însă toate romanele care se înveșnicesc și dăinuie înveșnicindu-i și făcându-i să dăinuie pe autorii lor și pe antagoniștii acestora? În aceste zile de la jumătatea lui iulie - ieri a fost 14 iulie - am citit eternele scrisori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e doar pentru romancier. Cei mai buni romancieri nu știu ce au pus în romanele lor. Și dacă se apucă să țină un jurnal despre cum anume le-au scris, o fac pentru a se descoperi lor înșile. Oamenii jurnalului sau ai autobiografiilor și confesiunilor, Sfântul Augustin, Rousseau, Amiel, și-au petrecut viața căutându-se pe ei înșiși - căutându-l pe Dumnezeu în ei înșiși -, iar jurnalele, autobiografiile sau confesiunile lor nu au constituit decât experiența acelei căutări minuțioase. Și acea experiență nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
le-au scris, o fac pentru a se descoperi lor înșile. Oamenii jurnalului sau ai autobiografiilor și confesiunilor, Sfântul Augustin, Rousseau, Amiel, și-au petrecut viața căutându-se pe ei înșiși - căutându-l pe Dumnezeu în ei înșiși -, iar jurnalele, autobiografiile sau confesiunile lor nu au constituit decât experiența acelei căutări minuțioase. Și acea experiență nu poate sfârși decât odată cu viața lor. Cu viața lor? Nici măcar cu ea! Pentru că viața lor intimă, profundă, romanescă se prelungește în cea a cititorilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne mai sunt Cuprins Cuvânt înainte Mihaela Miroiu și Mircea Miclea Barză, brazdă, internet. Egografii emailate Tatonări: Istoria Partea I-a Satul și creșterile Mihaela: Puii altor specii Mircea: CAP, lumina satelor Mircea: Cireșul Mihaela: Mărul și caisul Mihaela: „Între autobiografie și CV” Partea a IIa Go West! Mihaela: Helloismul Mircea: Westul senzorial Mihaela: Remote-control Mircea: Vestu’ și restu’ Mihaela: America, America! Mihaela: Traume ascunse Mihaela: Pot plânge in English! Mihaela: Țara de suflet Mihaela: Go West via East Partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de fustă Mircea: Cizelează-te! Mircea: Băieți de băieți Mihaela: Vaporul Mihaela: Eclipsa Mihaela Miroiu Jurnal cu femei afgane Mihaela Miroiu Cronica unei singurătăți alese. Jurnal bloomingtonian Cuvânt înainte Restul și Vestul este o carte autobiografică. Este povestea intersectării între Autobiografie și Curriculum Vitae, între rădăcinile estice și experiențele vestice. Este o carte de dragoste ca prietenie. Barză, brazdă, internet cuprinde povești e-mailate despre felul în care Mircea Miclea și cu mine am trăit relația inițială cu satul, ultimii ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
semnale că nu există cuvântul haiducă! Vezi tu, iubite al meu prieten, și laptopul ăsta îmi spune că nu prea sunt la locul meu... Mai târziu m-am îndepărtat și de sat, și de relațiile animiste. Mihaela, inserție din „Între autobiografie și CV” La vremea școlii am părăsit acea lume țărănească în descompunere pentru un oraș, proletar și el. Nici acolo nu am aflat prea devreme în ce societate trăiesc. Mai mult, în primii zece ani de școală am avut clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trecute a funcționat în ce mă privește ca un primum movens. Bunicii aveau studii elementare, mama-studii medii, iar eu urma să fiu prima femeie cu studii universitare din familie. Aceasta însemna parcurgerea unui traseu școlar în care trebuia construită o autobiografie solidă sau măcar să am una care să nu mă handicapeze social. Aceasta mai presupunea o acceptare timpurie a schismei public-privat ca sciziune oficial-neoficial, formal-informal. Am intuit această ruptură de-abia la sfârșitul clasei întâi, când am primit ca premiu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iară treaba cu barză, brazdă, internet. Inserție. - Mircea, de ce nu am da chiar titlul ăsta? Poate că în felul acesta oamenii or să înțeleagă mai bine relația autohtonism-globalizare. De fapt, noi suntem cazuri paradigmatice de romenglish, de țărani cosmopoliți, de autobiografie cu CV?! De trecere de la comunism la helloism. La Dubrovnik era o ceată de profesori de filosofie din Europa și SUA. Și Lipman, creatorul programului, o întreprindere intelectuală minunată de care ar fi meritat să mă țin toată viața dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știm dacă o să publicăm vreodată ce scriem. De fapt, ne folosim de scris ca să înțelegem ce s-a întâmplat cu noi și cu lumea din jurul nostru. Scriem ca să înțelegem, nu ca să comunicăm. Suntem doi oameni obișnuiți, care am trecut de la Autobiografia pe care ne-o cereau tovarășii la Curriculum Vitae pe care ni-l cer universitățile occidentale. Dacă am fi vrut să fim niște intelectuali limfatici, am fi scris mai degrabă a scholarly book of a scholarly title: „România în tranziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de până acum nu a fost doar prietenie, cunoaștere, politică. Nu a fost nici doar cărțile de tip academic, nici funcții, nici instituții. Și a fost toate. Și ceva ce nu poate fi niciodată redus la ele. A fost și Autobiografie și Curriculum Vitae. Ba chiar mai mult decât atât. În acest sfârșit de august, trăiesc înconjurată de șantiere, auzind zgomot de casă care se ridică. Mai pășesc în noroaiele de pe ulița noastră, bucuroasă că sunt vie și că îmi mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
procustian al surselor mele teoretice, la mama mea acasă, tentative instituționale și livrești să ajustez bucăți de viață trăită la bucăți de viață citită, și invers. Poate că am vrut să înțeleg eu cum a fost cu putință trecerea de la Autobiografie la CV. Am vrut să mă înțeleg pe mine. Uneori prin și cu Mircea. Am vrut să înțeleg și ce mi-a mai rămas în plan omenesc, ce mai sunt, cui mai sunt, ce mai îmi sunt. Sunt momente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spre unul din ziduri, lângă care volumele păreau mai bine așezate decât În altă parte, descoperi acolo nenumăratele lucrări scrise de Hasan Sabbah de-a lungul celor treizeci de ani de recluziune voluntară. Se hotărî să salveze unul singur, o autobiografie din care trebuia să citeze câteva fragmente În propria-i lucrare. Găsi și o cronică a Alamutului, recentă și aparent bine documentată, care relata În detaliu istoria Mântuitorului. Pe aceea se repezi să o Înșface, pentru că respectivul episod era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pur, precum și Adevărurile și Valorile ideale, încă din această viață, prin încântare extatică. Dionisiacul este nevoia de unitate și de depășirea eului, panteismul simpatetic al bucuriei și al suferinței sanctificate, eterna voință de renaștere, de eternă întoarcere. * Așa cum afirmă în autobiografia sa, Ecce homo esența cărții Așa vorbit-a Zarathustra, este ceea ce Nietzsche consideră marea sa descoperire, Eterna întoarcere. Ideea revenirii, a renașterii iterative de-a lungul veșniciei, este de origine indiană. Omul revine în aceeași formulă ontică, iar pentru Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
douăzeci de lire de la magazinul de vechituri din josul străzii; în fața fotoliului se găsește o masă franțuzească din lemn de cireș, luată și ea de la vechituri, un chilipir la 50 de lire. Niște cărți stau îngrămădite în teanc pe masă. Autobiografii, biografii, cărți de gătit - pentru că lui Ben îi place tare mult să gătească - ficțiune, non-ficțiune. În acest colț al camerei se află ultimele volume apărute, alături de cele preferate, mai vechi. Lângă cărți e o ramă argintie cu o poză de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oricare altul acel joc crud: Gneus Calpurnius Piso. Un mesaj imperial fu trimis de la Roma la Antiohia, către care Germanicus se îndrepta după ce se îmbarcase la Pelusium. Împărații din dinastia Julia Claudia, precauți, au scris doar documente și orații oficiale, autobiografii solemne, opere cu caracter literar. Olimpicul Octavianus Augustus, de pildă, pe lângă operele politice, făcuse câteva încercări literare și scrisese niște poezioare pornografice, pe care severii săi urmași s-au grăbit să le distrugă. Însă porunca de a-l ucide pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gravată pe tăblițe de bronz în capitalele tuturor provinciilor imperiului. — Din Hiberia până în Armenia, de la Augusta Treverorum până la Alexandria, porunca a fost îndeplinită, zise Iginus, deschizând cu grijă codexul. Gajus începu să citească și fu fascinat încă de la primul rând. Autobiografia destinată marmurei și pietrei începea grandios: „La vârsta de nouăsprezece ani... din proprie inițiativă și pe cheltuiala mea, am strâns o armată și am eliberat Statul de cei care îl oprimau... exercitum privato consilio et privata impensa comparavi“. Nouăsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
baltă enormă pe marmură. Pe masă se afla un bilet scurt: „Părăsesc această viață, care mi-a devenit de nesuportat“. Mama În zilele acelea Gajus împlini douăzeci și unu de ani, dar nimeni nu-și aduse aminte de asta. Se gândi că autobiografia lui Augustus începea ca o întâlnire: „La vârsta de nouăsprezece ani...“ Iar noaptea, în liniștea de pe insulă, se simțea ca pus în lanțuri. Ceea ce îndurase răbdător în adolescență devenea de nesuportat acum, când era bărbat. Mintea, glasul, până și mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca în una din zile să reproduc aici în acest jurnal, unele mostre din aceste „poezii” despre România. Dar în pofida tuturor, până la urmă, soții Ceaușescu au fost înmormântați creștinește în cimitirul Ghencea. În luna noiembrie, s-a lansat în România Autobiografia lui Ceaușescu de Andrei Ujică. Jigodiile, așa zis literare, au început să se agite și pretinzând că filmul stârnește confuzie printre intelectualii (mai ales, printre cei de rahat cu prune) români din România. Unii îl văd, ca pe un elogiu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dată când avea ea chef - ceea ce făcea ca avansurile fățișe ale lui Carl să fie și mai stânjenitoare pentru subalternele lui Vivian. Obiectivul conferinței telefonice din ziua respectivă era să-l atragem pe Carl imediat, ca să devină scriitorul-fantomă a unei autobiografii a lui Morgan Rice. și ce poveste era aia. Rice - o rockeriță amețită de droguri și o reprezentantă de marcă a comportamentului iresponsabil - avusese un mariaj celebru cu un rocker faimos, la fel de amețit de droguri, care murise, în urma unei supradoze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]